Foto: ruvr.ru |
Traian Basescu, amintim, a numit acest obiectiv al treilea proiect fundamental, după aderarea la UE și NATO. Dar a spus asta acum două săptămîni. Cu toate acestea, Leancă parcă intenționat a amînat această indignare pînă în ajunul vizitei sale la București, la 23 decembrie. El a numit contraproductivă și una care crează probleme suplimentare declarația celui, căruia Chișinăul pînă acum i se uita în gură.
Consilierul lui Băsescu, Iulian Chifu, a răspuns. L-a acuzat pe Leancă de lipsă de caracter și de amestec în politica românească. Pare a fi adevărat. Dar nu în totalitate. La urma urmei, potrivit pașaportului Leancă este român și, deci, nimic din ce-i românesc nu-i este străin. Inclusiv alegerile prezidențiale care vor avea loc anul viitor.
Băsescu se retrage, dar partidul său rămîne. Și el deloc nu-și dorește consolidarea pozițiilor prim-ministrului Ponta. Anume lui îi cîntă în strună omologul moldovean, evidențiind favorabil poziția lui Ponta comparativ cu retorica lui Băsescu. Neobositul Traian merge prea departe. Dar, inclusiv, și pentru faptul că Chișinăul oficial întotdeauna i-a permis s-o facă.
Aici toți oficialii au cetățenie română. Aici în școli se învață "Istoria românilor ", iar limba de stat a fost numită româna. Aici Curtea Constituțională a permis agitația pentru unirea cu România, iar președintele Timofti aproape convinge Bucureștiul să facă cît mai repede acest lucru. Pe fundalul unei asemenea supuneri, pasajul despre suveranitatea moldovenească sună ca mauvais ton din gura lui Leancă.
Cu toate acestea, nu este un atac de patriotism. Judecînd după comportamentul Chișinăului, nu-l paște pericolul să moară de dragoste pentru patrie. Mai ales după altoirea la UE la summit-ul " Parteneriatului Estic " de la Vilnius. Apropo, anume după aceasta autoritățile moldovene și-au permis o atitudine familiară față de acel care le-a scos în lume.
Basescu acum reprezintă pentru ei un pericol personal. A promis după expirarea mandatului de președinte să se dedice unirii și să se stabilească în Moldova. Iar aici, probabil, au auzit cum se termină, de obicei, variantele "traiane" pentru cei care le acceptă.
Dacă el vede Moldova ca Cezar – Grecia, o treaptă spre o revenire triumfală la "Roma" ? Iar potentații locului nu pentru aceasta s-au oploșit la putere ca să o cedeze pentru niște valori europene declarative. Ei le știu exact prețul.
Așa că mustrarea supărată a lui Leancă putea fi adresată și electoratului moldovenesc. Aici nu toți sînt mulțumiți de casă europeană comună. Mai ales dacă este în aceeași cameră cu România. Leancă oricum a vorbit despre afacerile interne. Întrebarea este , care dintre ele – românești sau moldovenești – el le consideră ca fiind ale sale.
Mihail Sheinkman