Foto: noi.md |
Am asistat în ultimele zile la o degradare rapidă şi neaşteptată a relaţiilor la nivel înalt dintre România şi Republica Moldova. Dacă doi consileri ai preşedintelui de la Bucureşti spun că şeful guvernului de la Chişinău s-a compromis grav şi iremediabil, atunci cu greu ne mai putem imagina o evoluţie politică armonioasă. Consilierii preşedintelui Traian Băsescu nu au făcut economie de vorbe grele şi irevocabile. Potrivit lui Iulian Chifu, prim-ministrul Iurie Leancă ”s-a descalificat ca premier, diplomat şi membru al PPE” şi ”a depăşit orice limită”. Cristian Diaconescu a spus la rîndu-i că : "Leancă ştie foarte multe lucruri, inclusiv cît de mult ajutor politic a primit de la Traian Băsescu. Să vii aici şi să spui că e vorba de o atitudine greşită a preşedintelui Băsescu, mi se pare incredibil".
Premierul moldovean atrăsese atenţia asupra consecinţelor negative ale afirmaţiilor lui Traian Băsescu care declarase unirea cu Basarabia ca fiind proiectul său politic de aici înainte. Iurie Leancă spusese aceste lucruri în cadrul unui interviu la care participa şi premierul Victor Ponta, ceea ce a stîrnit pesemne furia preşedintelui, dar împrejurarea aceasta nu face ca afirmaţiile sale să fie mai puţin adevărate.
Partizanii ireductibili ai preşedintelui par să ignore că la Chişinău nu doar Iurie Leancă - pe care l-au tratat abrupt ca trădător - este dezamăgit de unionismul preşedintelui Băsescu, ci şi alţi politicieni de prim-plan din cadrul alianţei pro-europene, cum ar fi bunăoară fostul premier Vlad Filat. E adevărat că nici acesta nu fusese preferatul lui Traian Băsescu, care se întîlnea de regulă cu preşedintele Mihai Ghimpu, dar ar trebui să spunem mai apăsat că politica bună nu se face cu preferinţe personale. Dacă la Chişinău majoritatea evidentă a alianţei pro-europene dezavuează spiritul în care se exprimă preşedintele de la Bucureşti înseamnă că ceva nu este în regulă.
Vlad Filat, de exemplu, a simţit nevoia, după această neaşteptată dispută, să recunoască meritele lui Traian Băsescu în susţinerea traseului european al Republici Moldova, dar pe de altă parte nu i-a iertat deloc unionismul. „Proiectul naţional al R. Moldova este integrarea europeană, ceea ce înseamnă fortificarea independenţei şi suveranităţii statului. Totodată, trebuie să recunoaştem că în aceşti ani am avut parte de un sprijin fără precedent din partea partenerilor noştri externi pentru a merge înainte. Trebuie să fim recunoscători statului român şi personal domnului Băsescu pentru sprijinul oferit R. Moldova”(citat preluat de pe ziarulnaţional.md).
Problema este următoarea. La Chişinău nu sînt atît de mulţi unionişti entuziaşti pe cît ar crede cei care privesc problema exclusiv din perspectiva manualelor de istorie şi, în plus, liderii politici moldoveni sînt nevoiţi să plaseze discuţia în context extern şi geopolitic. La Bucureşti în schimb unionismul este doar o chestiune de politică internă. Deputatul european Cristian Preda, care s-a afiliat recent la Mişcarea Populară, se întreba dacă nu cumva unionismul va fi următorul clivaj important din politica românească, iar consilierii preşedintelui, Cristian Diaconescu şi Iulian Chifu, au confirmat extrem de clar că la Bucureşti tema este pur electorală. Care a fost principalul reproş adresat lui Iurie Leancă ? Faptul că, afişîndu-se cu Victor Ponta, se amestecă în politica internă. Dacă cei doi consilieri ar fi tăcut, nu am fi putut fi cu totul siguri că «proiectul de ţară » anunţat de Traian Băsescu este o simplă temă de campanie, dar după reacţia virulentă şi cu totul nepotrivită a celor doi nu mai încape nicio îndoială.
Tabăra preşedintelui în pană de idei - în ciuda faptului că USL calcă din greşeală în greşeală - a plănuit să transforme subiectul unirii cu Basarabia în temă de alegeri în 2014. Nu avea prea mare importanţă că unionismul nu avea nicio relevanţă imediată, important era impactul emoţional. Nici ”lupta anticomunistă” nu avea nicio relevanţă în 2009 şi totuşi preşedintele susţinea atunci că luptă nu împotriva lui Mircea Geoană, ci împotriva foştilor comunişti grupaţi în spatele său. Ambasada americană de la Bucureşti nu l-a contrazis pe preşedinte decît mult după alegeri, atunci cînd, cu ocazia unui 4 Iulie, Mircea Geoană a fost numit, consolator, ”cel mai bun prieten al Americii”. Vedem aşadar că nu relevanţa unui subiect contează, ci forţa sa de a provoca emoţii puternice. Premierul de la Chişinău a fost maltratat verbal, după moravurile locale, pentru că, în cunoştinţă de cauză sau cu totul inocent, a stricat un mare montaj electoral.