Imprimaţi
 |
| Foto: frontpress.ro |
În ultimul timp, Republica Moldova a devenit obiectul atenţiei sporite din partea politicienilor români şi a jurnaliştilor aserviţi acestora. În ţara vecină, la fel ca şi în RM, a început campania electorală: în acest an România îşi va alege preşedintele, iar politicienii locali îşi lustruiesc imaginea din contul „fraţilor de peste Prut”. Principalul mesaj al declaraţiilor este: Bucureşti-ul, în ultimii ani, practic întreţine Moldova săracă, în pofida propriilor dificultăţi financiare.
"Eu m-am cam săturat de povestea asta: România vrea, dar nu dă bani. România a cheltuit foarte mult cu Republica Moldova, din asistenţa pe care noi am furnizat-o, pentru că noi nu mai suntem la capitolul ţări în curs de dezvoltare, noi contribuim cu bani pentru ţările în curs de dezvoltare. România a cheltuit în ultimii ani circa 500 de milioane, din aceştia 75% s-au dus în Republica Moldova" (...)Au fost inundaţiile din 2011 şi statul român a construit case în valoare de 8 milioane de euro în Republica Moldova sau a acordat cetăţenie. Costă şi asta bani” politică pe politicienii de la Chişinău preşedintele României, Traian Băsescu.
Mai departe: „În general, Moldova este exact ca ţiganul român care stă cu mîna întinsă pe Champs-Élysées (...) Asta este Moldova. Un ţăran sau un ţigan, după cum vreţi, care n-a făcut altceva decît să cerşească pe lîngă România de cînd îi ştim noi…
Zeci, erau bursieri pe banii statului român, primiţi în braţe, toate curvele alea ale lor care rămîneau gravide în primul semestru şi aşa mai departe. O ruşine de oameni! România nu a avit niciodată şi nicăieri privilegii. Ar ei veneau la noi şi noi îi duceam în spate....”, a turnat gaz pe foc în direct la postul TV B1, jurnalistul român Radu Banciu.
Iar ministrul afacerilor externe al României, Titus Corlăţean într-un interviu recent pentru portalul Ziare.com a declarat că nu ar fi existat nicio parafare integrală la Vilnius a Acordului de Asociere dintre RM şi Uniunea Europeană, dacă nu ar fi intervenit hotărît diplomaţia română, care practic i-a servit Moldovei pe tavă Acordul de asociere.
„Discuţiile oficiale de la Bruxelles vizau parafarea Acordului de Asociere cu R. Moldova pe prima şi ultima pagină. România, la toate Consiliile Afaceri Externe şi în alte foruri politice de dezbatere, a fost extrem de insistentă în a explica de ce este esenţial ca parafarea să fie integrală, 993 de pagini dacă nu mă înşel. Şi acest lucru s-a realizat printr-un efort tehnic al Comisiei Europene, pentru că s-a luat o decizie politică. Va asigur că România a fost în prima linie pentru a determina această decizie politică”, a redus la zero eforturile guvernului moldovenesc şi ale negociatorilor din partea RM, Titus Corlăţean.
Însă dacă analizăm cine şi pe cine ajută, în realitate, în relaţia Bucureşti-Chişinău, atunci situaţia este diametral opusă: România primeşte cu mult mai mult de la Moldova, decît investeşte real în ea.
Despre cele 100 de milioane de euro virtuale
În ianuarie 2010, aflat la Chişinău într-o vizită oficială, preşedinte României Traian Băsescu a declarat că autorităţile române îi vor oferi Moldovei un ajutor nerambursabil în mărime de 100 de milioane de euro. Banii trebuiau să ajungă în RM pînă în anul 2014, în patru tranşe a cîte 25 de ilioane fiecare şi trebuiau utilizaţi pentru realizarea proiectelor din domeniul infrastructurii drumurilor în localităţile rurale, cel al transportului şi al învăţămîntului.
În octombrie 2011, Parlamentul RM a operat modificări la acordul moldo-român de acordare a ajutorului financiar (printr-un protocol adiţional este prevăzută realizarea proiectelor în domeniul energetic). Deputaţii atunci au întrebat ce sumă din grantul de 100 de mil. de euro a ajuns la acel moment în Moldova? Viceministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, Veaceslav Guţuţui, a strîns din umeri: ţara vecină a alocat Moldovei doar materiale de construcţie pentru seinistraţii de pe urma inundaţiilor în localităţile din raionul Hînceşti, în valoare de pînă la 5 mil. de euro (75,9 mil. lei).
Au mai trecut doi ani. Potrivit raportului din luna martie a Cancelariei de Stat, din suma totală de 100 mil., pînă în trimestrul trei al anului 2013 au fost valorificate doar 7 mil. de euro – cu aceşti bani au fost procurate materiale de construcţie pentru satele care au fost prejudiciate în urma inundaţiilor.
Înaintea vizitei sale oficiale la Chişinău din iulie 2013, Traian Băsescu s-a grăbit să se dezică de promisiunile sale financiare: preşedintele român a acuzat partea moldovenească de tertipuri birocratice. „Cei care şi-au imaginat că noi vom trimite un camion cu 100 de mlioane de euro la Chişinău nu ştiu cum funcţionează programul de ajutor nerambursabil în interiorul UE. Noi am cerut de la guvernul moldovean să ne ofere proiectele ce trebuie finanţate din aceste 100 de mil. de euro. Singurul proiect, pe care l-am primit pînă acum este gazoductul, despre care am şi vorbit”, a declarat Băsescu.
Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale al Moldovei - structura ce coordonează distribuirea acestui ajutor, a declarat imediat că Cancelaria de Stat a expediat părţii române un şir de proiecte, care trebuiau finanţate din contul celor 100 de mil. promise, însă pînă în prezent nu a primit niciun răspuns.
Iarăşi comuniştii sînt de vină
În noiembrie 2013, părţile au declarat că România este gata să ofere Moldovei pentru co-finanţarea construcţiei gazoductului Iaşi-Ungheni 5,29 mil. euro din grantul de 100 de mil. de euro. În decembrie, politicienii români încă mai discutau despre oportunitatea oferiii celor 100 de milioane Moldovei. Precum a declarat directorul de programe al Centrului Român de Politici Europene Ciprian Ciucu, Bucureşti-ul nu arde de dorinţa de a acorda Chişinăului mijloacele promise.
“Au fost cîteva argumente false, invocate pentru a nu acorda grantul. Unul dintre acestea a fost că România trebuie să prognozeze eventualele cheltuieli, dacă la putere în Moldova vor reveni comuniştii.Altul se referea la lipsa unităţii de implementare, iar la final – argumentul restricţiilor temporare, potrivit cărora, în pofida întărzierilor, dacă vor fi demarate proiecte mari, atunci grantul va fi deblocat”, a declarat Ciucu.
Între timp, potrivit acordului privind ajutorul nerambursabil, acţiunea acestui document este limitată. În 2014, expiră termenul cînd RM poate utiliza mijloacele planificate. În acord, în special, se arată că „fondurile, neutilizate în perioada stipulată în p.1 al prezentului articol, nu pot fi acordate după aceasta”.
Astfel, putem uita de ajutorul nerambursabil de 100 mil. de euro din partea României. În total, asistenţa reală acordată de statul vecin în ultimii patru ani a constituit circa 13-15 mil. euro din suma promisă de 100 de mil. de euro, majoritatea mijloacelor au fost alocate sub formă de ajutor umanitar, care, de regulă, nu este confundat cu investiţiile în construcţia drumurilor şi învăţămînt nici chiar în discuţii particulare.
Despre „investiţiile româneşti” şi treuca de credite
În anul 2009, în Moldova activau aproximativ 650 de întreprinderi mixte moldo-române, iar la finele anului 2012 în RM au fost înregistrate deja 1200 de firme cu capital român, avînd drept domeniul de activitate, în special, comerţul, orientat spre import. Cele mai mari dintre ele – Petrom, Rompetrol (comecializarea produselor petroliere), Romstal Trade (comercializarea electrocasnicelor),
Metro Cash&Carry etc. De cealaltă parte, în România, în 2011 au fost înregistrate aproximativ 4 mii de ÎM moldo-române, ce activează, în special, în domeniul producţiei, alimentaţiei publice şi turismului.
Pe lîngă faptul că companiile româneşti preferă să intre pe piaţa moldovenească ca reprezentanţi ai brandurilor internaţionale, sau să ocupe nişele cu venituri înalte şi cu riscuri minime pentru dezvoltarea afacerilor, ele se mai şi hrănesc foarte bine din contul economiei moldoveneşti şi pe altă linie – cea a granturilor şi creditelor.
La majoritatea concursurilor investiţionale, desfăşurate de întreprinderile de stat din Moldova în ultimii patru ani, cîştigă anume companiile din statul vecin. Mai ales, succese mari a obţinut în acest sens Ministerul Transporturilor, de cînd este condus de Anatol Şalaru. Numai cît face istoria cu compania românească Grup Feroviar Român, care efectuează aşa-zisa modernizare profundă a patru garnituri de tren, cu 2,3 mil. euro fiecare, şi care a ajuns în pragul falimentului!
Trei trenuri nu au mai părăsit depoul de reparaţii, deoarece au ieşit din funcţiune imediat după „modernizarea profundă”. Potrivit ministrului Transportului, Vasile Botnari, chiar şi în perioadele cînd trenurile modernizate ieşeau pe linie, consumul de carburanţi era la fel ca şi pînă la modernizare, deşi compania românească a promis să reducă consumul. Chiar şi vopseaua de pe garnituri a ars peste un an de la „renovare”. În legătură cu aceasta, Ministerul Transportului intenţiona să ceară de la întreprinderea românească o compensaţie a prejudiciului, dar nu a mai făcut-o.
În 2010, compania românească CertSIGN a cîştigat tenderul pentru introducerea în RM a sistemelor de tahografe în domeniul transportului auto internaţional. Potrivit contractului, pe parcursul a cinci ani, se preconiza procurarea a circa 12 mii de hărţi tahografice.
În 2011, compania “PA&CO International” a cîştigar tenderul pentru reparaţia tronsomişio Bălţi-Sărăteni, în valoare totală de 123,48 mil. lei, devansînd alţi 10 pretendenţi. Iar peste un an, această companie a ieşit învingătoare la un alt concurs. Totodată, în anul 2012, s-a iscat un scandal: compania care a cîştigat tenderul pentru construcţia automagistralei Comrat-Ciumai a refuzat să efectueze lucrările. Potrivit unui funcţionar din ambasada Turciei, structurile de profil din RM şi unii funcţionari de stat au cerut nişte contribuţii foarte mari.
Cîţi bani au solicitat funcţionarii moldoveni, nu se ştie, însă compania turcă a refuzat afacerea, lăsînd gajul de 400 de mii de euro. Potrivit versiunii oficiale, turcii au plecat, deoarece contractul prevedea preţuri fixe la materialele de construcţie şi imposibilitatea de schimbare a acestora, chiar şi în cazul creşterii preţurilor pe piaţă. Contractul a trecut la compania românească “PA&CO International”, care a cerut pentru efectuarea lucrărilor cu 2 mil. de euro mai mult decăt turcii (25 mil. euro).
Peste un an, a apărut un scandal deja la “PA&CO”: în octombrie 2013, direcţia construcţii din Găgăuzia a decis să verifice calitatea lucrărilor de reparaţie a drumului Ciumai-Giurgiuleşti, în urma plîngerilor că „firma românească a început să vîndă materiale de construcţie şi nu respectă precedura de aşternere a asfaltului”. Se spunea că un camion cu asfalt, destinat pentru reabilitarea acestui sector de drum cu sprijinul financiar al BERD, putea fi cumpărat cu 1500 de lei.
Tenderul pentru construcţia sectorului moldovenesc al gazoductului Iaşi-Ungheni, a fost cîştigat anul trecut tot de un consorţiu al companiilor româneşti JV Habau Pipeline Systems, Inspet şi IPM-Partners România, care a devansat în concurs companii din Austria, Italia, Turcia şi Moldova. Costul total al construcţiei sectorului de 11 km de gazoduct “simbolic” constituie 6,65 mil. Euro, dintre care 5,29 mil. Euro vor fi allocate de guvernul României, în cadrul co-finanţării proiectului. Astfel, banii alocaţi de România (în cazul dat şi de Moldova) sînt valorificaţi de companiile româneşti.
Consorţiumul din România Hidroconstructia şi Iamsat Muntenia a cîştigat un şir de tendere pentru restabilirea sitemelor de irigare din Republica Moldova (acest proiect este realizat în cadrul programului Compact al Corporaţiei americane „Provocările Mileniului”). Iniţial, pentru restabilirea sistemelor de irigare la Criuleni şi Lopatna, obligîndu-se să efectueze lucrări în valoare de 8,3 mil. dolari SUA. Iar la finele anului trecut – pentru restabilirea sistemelor de irigare în satele Coşniţa din raionul Dubăsari, Puhăceni şi Roşcani din raionul Anenii Noi.
Companiile IT din România «Team Net», «Syveco», «Star storage», «Novensis», «Ericsson Romania», în ultimii trei ani, au obţinut comenzi de la structurile de stat ale RM în valoare ce cel puţin 70 mil. euro.Totodată, potrivit informaţiei de la companiile IT din Moldova, românii căştigă chiar şi atunci cînd preţurile lor sînt su mult mai mari faţă de cele oferite de companiile autohtone.
Asemenea exemple sînt multe. Românii cîştigă tenderele, iar moldovenii pleacă peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune.
Potrivit experţilor, Bucureşti-ul ar dori să pună mîna pe toate mijloacele acordate Moldovei de Uniunea Europeană, în procesul de integrare europeană. Anume în acest scop, statul vecin a iniţiat un şir de proiecte cu Moldova, în baza mijloacelor alocate de Comisia Europeană. Iar banii, rîvniţi de Bucureşti (dacă sînt credite) vor fi rambursaţi de contribuabilii moldoveni, deoarece oficial, sînt primiţi de Moldova!
Cum studenţii moldoveni dezvoltă învăţămîntul românesc
Dacă reieşim din recentul pasaj al telejurnalistului român Radu Banciu, „curvele” moldoveneşti (studentele) învaţă în România „pe banii statului român”, „rămân gravide în primul semetru”, iar bieţii români le cară în spinare pe aceşti oameni de nimic.
Domnul Banciu sau nu cunoaşte situaţia reală pe piaţa europană de învăţămînt, fapt ce demonstrează nivelul lui de profesionalism, sau doar îndeplineşte o comandă politică.
Universităţilor, dar şi guvernului din România le convine foarte mult să atragă studenţi străini. Şi nu doar din Republica Moldova. Nu în zadar, pentru anul de studii 2013-2014, guvernul României a alocat 5500 de burse pentru cetăţenii din Republica Moldova (în 2011 numărul acestora a fost de 3 mii). Şi asta nu din mare dragoste faţă de „fraţii moldoveni”.
În Uniunea Europeană, finanţarea instituţiilor superioare de învăţămînt se efectuează după numărul de studenţi. Adică, cu cît mai mulţi studenţi, cu cît e mai mare finanţarea. Multe universităţi străine (în special, din Europa de Est), în ultimii ani se confruntă cu o scădere a numărului propriilor studenţi, care deseori pleacă la studii în Europa de Vest. De aceea, în Polonia, România, Ungaria, Cehia a început o adevărată luptă pentru studenţii străini.
Totodată, atragerea studenţilor străini le permite universităţilor să-şi îmbunătăţeasc poziţiile în ratingurile internaţionale. În cele mai prestigioase ratinguri, cota studenţilor străini trebuie să constituie cel puţin 5% din nota medie pe universitate, fapt ce, de asemenea, determină valoarea finanţării. Inclusiv din fondurile europene. Totodată, pentru ca universităţile europene să rămînă pe primele poziţii, pe fundalul concurenţei, precum şi pentru menţinerea reputaţiei în Europa, ca promotori al studiilor superioare de calitate, în ultimii ani, UE şi-a extins programul comercial de schimb de studenţi şi profesori „Erasmus”, alocînd pentru acesta 400 de mil. de euro.
Astfel, plecînd la studii în România, studenţii moldoveni îi asigură învăţămîntului românesc suportul financiar şi contribuie la dezvoltarea acestuia, în detrimentul învăţămîntului autohton. Nu în zadar, în vara anului trecut, premierul României, Victor Ponta, se lamenta că din 5 mii de burse acordate de guvernul său, studenţii moldoveni au valorificat doar 2,8 mii. Şi a declarat că este foarte important ca tinerii din Moldova să fie atraşi să inveţe în universităţile româneşti, deoarece acest lucru „este prestigios”.
În prezent, bursa lunară oferită de statul român constituie echivalentul a 65 de euro pentru studenţii ciclului primar, 75 de euro – pentru masterat şi 85 de euro pentru rezidenţiar şi doctorantură. E clar că cu aceşti bani este imposibil de supravieţuit. Cineva se angajează la lucru, altora le ajută părinţii.
Potrivit unor calcule, un student moldovean, care trebuie să mănînce, să bea, să se îmbrace şi să se distreze, lasă anual în România pînă la 10 mii de euro. Totodată, pentru bursa unui student şi cazarea lui în cămin statul român cheltuie cel mult 2-2,5 mii de euro pe an.
Reiese că studenţii moldoveni nu doar că nu stau „pe spatele” contribuabililor români, precum afirmă jurnalistul Banciu, dar, dimpotrivă, ajută România să cîştige bine în baza „învăţămîntului caritabil”.
Pe parcursul acestei perioade de caritate, părinţii din Modova au alocat în sistemul de învăţămînt şi în economia din România cîteva miliarde de euro. Totodată, universităţile româneşri, în mare parte, datorită studenţilor din Moldova, au obţinut acces la fondurile şi programele europene de atragere a studenţilor străini.
Şi aşa a fost întotdeauna! Întotdeauna cînd am fost sub Bucureşti, România investea în Moldova şi Basarabia (cum numesc ei Republica Moldova) cu mult mai puţin decît luau de aici. Acest obicei a rămas pînă în prezent.
Aşa că fraţilor români, voi nu ne ajutaţi, ci vă îmbogăţiţi din contul „moldovenilor naivi”! Dar măcar aţi tăcea.