Foto: ziuaveche.ro |
Duminică seara (la 22:18), Comisia electorală centrală din Găgăuzia a anunţat datele finale privind prezenţa alegătorilor la referendumul privind vectorul politic al RM şi privind statutul autonomiei. Pe 2 februarie, la vot au ieşit 70 de mii 777 de persoane, sau 70,42% din numărul alegătorilor.
Cu o săptămînă înaintea plebiscitului, deputaţii din Adunarea populară a Găgăuziei au modificat Legea cu privire la referendum, micşorînd pragul de participare de la 50% pînă la 30%, însă această măsură s-a dovedit a fi în plus: deja la 15:00 rata de participare depăşea 51%.
Iar în jur stau poliţişti... cu arme...
Rezultatele oficiale ale referendumului din Găgăuzia vor fi făcute publice marţi, la 12.00. Potrivit datelor preliminare, parvenite către amiaza zilei de luni din trei raioane ale autonomiei, în buletinele verzi (integrarea în Uniunea Vamală) – „pentru” au votat 92,7% din cei prezenţi la vot,”împotrivă” – 1,5%. În buletinele roşii (integrarea în UE) – „pentru” au votat 2,7% din cei prezenţi, iar „împotrivă”- 97,2%. În buletinele galbene (statutul Găgăuziei) – „pentru” au votat 98,2%. De altfel, rezultatul plebiscitului găgăuz era previzibil.
Chişinăul, pentru care separatismul teritoriilor în politica externă nu este de dorit în general, dar mai ales acum, cînd Parlamentul European intenţionează să examineze şi să voteze liberalizarea regimului de vize cu Moldova, a încercat să împiedice desfăşurarea plebiscitului găgăuz. Iniţial, cu ajutorul judecătoriei de la Comrat, care a recunoscut drept ilegală organizarea referendumului din 2 februarie.
Apoi a fost implicată şi Procuratura Generală, care a iniţiat cauze penale pe numele tuturor deputaţilor din Adunarea Populară, în baza articolului „Samovolnicie” (amendă pînă la 10 mii de lei, pînă la 240 de ore de lucru în folosul comunităţii sau privarea de libertate de la 3 pînă la 8 ani în cazul unor consecinţe grave”). Concomitent, Chişinăul a blocat conturile Găgăuziei pentru a nu permite organizarea referendumului. Însă s-au găsit sponsori. Chiar doi.
Atunci administraţia centrală a schimbat tactica, încercînd să ajungă la o înţelegere. Iniţial, în autonomie a fost trimis un „grup de lucru”, format din deputaţi şi reprezentanţi ai ministerelor – „pentru examinarea şi soluţionarea problemelor economice, sociale, de infrastructură, precum şi juridice ale autonomiei”. La scurt timp, la Comrat au venit premierul Iurie Leancă şi preşedintele Parlamentului Igor Corman. Oficial – pentru a participa la şedinţa Adunării Populare. În realitate – pentru a-i determina pe găgăuzi să renunţe la referendum.
După ce obţinerea înţelegerii a eşuat, Chişinău a revenit la metodele dure de influenţă. Astfel, tipografiilor li s-a interzis categoric să tipărească buletinele pentru referendumul găgăuz. Angajaţii Direcţiei afacerilor interne din Găgăuzia şi carabinierii au primit ordin, cu ameninţarea de concediere, să nu participe la vot. Salvatorii locali au fost trimişi urgent la Chişinău pentru a participa la exerciţii de protecţie civilă, care, în mod straniu, s-au desfăşurat anume pe 2 februarie.
În ziua referendumului, la Comrat au fost dislocate forţe suplimentare ale poliţiei şi ale serviciilor speciale: la intrarea în oraş au fost instalate cordoane cu poliţişti înarmaţi, „în legătură cu întîlnirile absolvenţilor”. Iar apogeul acestei demonstraţii de tomahawk-uri a fost scoaterea din maşină a deputatului Dumei de Stat Roman Hudeakov (care a fost observator la referendum), în mijlocul autostrăzii. Automobilul a fost confiscat, iar Hudeakov a rămas singur pe drum.
Însă Chişinăul care cu doi ani în urmă a zădărnicit referendumul consultativ din Bălţi, în tactica sa anti-plebiscit nu a ţinut cont de particularităţile caracterului şi ale mentalităţii găgăuze: aici nimeni nu admite categoric cînd cineva vorbeşte de pe poziţia puterii.
În consecinţă, referendumul i-a consolidat, temporar, pe adversarii politici ireconciliabili – comuniştii, başcanul Formuzal şi conducerea locală a PDM. Mai mult, în rîndurile democraţilor, pe 2 februarie s-a produs o scindare: primarul Comratului, liderul filialei găgăuze a Partidului Democrat, Nikolai Dudoglo, şi preşedintele Adunării Populare a Găgăuziei, Dmitri Konstantinov, în pofida indicaţiei „de sus” şi a refuzului PDM de a recunoaşte legalitatea referendumului din Găgăuzia, au participat la plebiscit, declarînd „susţinerea necondiţionată a integrării Moldovei în Uniunea Vamală”.
Va fi oare această scindare în Partidul Democrat recunoscută oficial? Puţin probabil ca liderii PDM, în ajunul alegerilor parlamentare vor decide să jertvească eforturile şi investiţiile de milioane făcute în scopul stabilirii controlului asupra Găgăuziei. Cei din PDM nu pot să nu înţeleagă că refuzul lui Dudoglo şi Konstantinov de a participa la referendum ar fi fost pentru ei, ca politicieni, egal cu semnarea sentinţei la moarte. Deşi apare întrebarea: sub ce lozinci pre-electorale vor merge la alegeri democraţii găgăuzi, care au votat pentru UV, dacă linia partidului este îndreptată spre integrarea europeană a ţării?
Mîna Moscovei sau încrederea exagerată în sine?
Acum partidele aflate la putere încearcă să creeze în grabă imaginea inamicului extern, din cauza căruia ideea integrării europene a eşuat la sud. În această categorie, liderul PLDM, Vlad Filat, a inclus Partidul Comuniştilor („ceea ce vedem astăzi în Găgăuzia este rezultatul activităţii fructuoase a comuniştilor în vederea discreditării statului şi a instituţiilor statale”) şi Federaţia Rusă („Rusia intervenit direct în problema desfăşurării referendumului privind Uniunea Vamală în Găgăuzia”).
PCRM, indiscutabil, şi-a jucat rolul său în organizarea şi desfăşurarea plebiscitului găgăuz. Însă nu trebuie să uităm că Adunarea Populară, avînd 19 deputaţi PDM, 7 comunişti, 2 liberal-democraţi, 1 socialist şi 6 deputaţi independenţi, a votat UNANIM pentru desfăşurarea referendumului din 2 februarie.
„Măna Moscovei” trebuie considerat principalul sponsor al referendumului găgăuz – originarul din Moldova, ce locuieşte în Moscova, întreprinzătorul Iuri Iakubov. Dar şi atotprezentul vicepremier al FR Dmitri Rogozin şi-a lăsat amprenta. În maniera lui obişnuită directă şi ironică, el a scris pe 2 februarie pe reţelele de socializare că, în urma rezultatelor plebiscitului găgăuz, „eurointegratorii moldoveni sînt furioşi”.
Însă în dosarul „Comratul vs Chişinău”, însuşi referendumul şi întrebările puse în cadrul lui sînt pe locul doi. Ieşind la o confruntare directă cu Chişinăului şi desfăşurînd pe 2 februarie referendumul, Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz-Yeri i-a demonstrat centrului că nu va permite să i se limiteze sau să i se reducă la zero autonomia.
Practic, pe parcursul ultimului an, Chişinăul şi Comratul s-au aflat la marginea unui conflict acut: în februarie 2013, pe lîngă guvern a fost creat un grup de lucru, care a avea drept scop elaborarea şi operarea modificărilor în legislaţia centrală, ce reglementează statutul UTA Gagauz-Yeri. Comratul a refuzat să participe la lucrările acestei comisii.
Către luna mai, grupul de lucru a prezentat primele schiţe, care, precum a menţionat publicaţia „Kommersant”, i-au şocat pe deputaţii găgăuzi. SIS, spre exemplu, a recomandat să lipsească autonomia de dreptul la autodeterminare, stabilit în legea privind statutul special al Gagauz-Yeri, în cazul pierderii suveranităţii de către RM: Procuratura generală a propus anularea în autonomie a statutului oficial al limbii ruse. MAI – să oblige organele puterii din Găgăuzia să p arte corespondenţa cu centrul doar în limba de stat (potrivit actualei legi cu privire la statutul special, corespondenţa se efectuează în două limbi). Ministerul agriculturii a recomandat, în general, să modifice statutul Găgăuziei din „Unitate Teritorială Autonomă” în „formaţiune administrativ-teritorială”. Adică să reducă statutul autonomiei la un simplu raion. Iar ministerul transportului a propus limitarea autonomiei Gagauz-Yeri doar la domeniul cultural.
Deputaţii adunaţi atunci în cadrul unei şedinţe extraordinare, au ameninţat centrul cu măsuri de răspuns, pînă la organizarea referendumului privind ieşirea autonomiei din componenţa RM şi crearea Republicii Găgăuze independente. Pentru a potoli spiritele, Ministerul Justiţiei a sistat activitatea grupului de lucru. Însă acest fapt nu a împiedicat guvernul şi parlamentul să continue limitarea statutului Găgăuziei. După adoptarea noii legi cu privire la poliţie, autorităţile din autonomie au fost lipsite de dreptul de a participa la numirea conducerii Direcţiei Afacerilor Interne. Chişinăul a ignorat opinia autonomiei şi la adoptarea noii legi cu privire la finanţele publice locale.
În consecinţă, Comratul a răspuns „adecvat” prin referendumul cu privire la vectorul de politică externă şi a statutului autonomiei. Iar centrul nu se poate plînge că nu a fost avertizat. „E mai uşor să fim numiţi separatişti şi să fie trecut sub tăcere modul de implementare a legii cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei. Nu există responsabil pentru executarea legii. Unde trăim? În ce stat?”, i-a întrebat preşedintele Adunării Populare, Dmitri Konstantinov, pe premier şi preşedintele parlamentului, care o săptămînă şi jumătate în urmă au fost la Comrat pentru a-i determina pe deputaţii găgăuzi să renunţe la plebiscit.
„Curăţarea” competenţelor
În primele sale declaraţii de după referendum, başcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal a confirmat faptul că scopul principal al plebiscitului din 2 februarie este stabilirea unui dialog dintre centru şi regiuni la un nivel nou, de la egal la egal.
Mihail Formuzal speră că rezultatele referendumului „vor influenţa foarte serios şi mersul reformelor şi dialogul administraţiei centrale cu regiunile”. „Sper că aceasta se va referi nu doar la Găgăuzia, dar şi la alte centre raionale. Deoarece puterea va înţelege că între declaraţii şi realitatea din regiuni este un mare decalaj. Există un foarte mare deficit de comunicare între conducerea ţării şi raioane. Cred că guvernul central va ţin cont de voinţa regiunilor şi va acorda o atenţie mai sporită acestora”, a declarat Formuzal pentru agenţia Omega.
Însă Chişinăul, în pofida speranţelor başcanului, continuă să ameninţe cu tomahawk-urile, pledînd de pe aceeaşi poziţie de forţă „Cine nu e cu noi în Europa, acela este împotriva noastră”. Vladimir Filat, de exemplu ameninţă cu „corectarea” competenţelor Găgăuziei şi ale altor teritorii.
„Sîntem martorii unei tentative de a destabiliza situaţia. Cei, care umblă cu referendumul din 2 februarie, ignoră deschis legislaţia moldovenească şi îşi depăşesc atribuţiile. Acest fapt denotă o dată în plus necesitatea unei analize serioase a legislaţiei şi delimitării mai clare competenţelor organelor puterii locale, cînd este vorba despre problemele de interes naţional”, a declarat liderul PLDM.
Răscoala teritoriilor
Chişinăul califică drept ilegal referendumul consultativ din Găgăuzia şi refuză să recunoască rezultatele acestuia. Autonomia insistă asupra legitimităţii plebiscitului din 2 februarie.
Însă aspectul juridic nu este cel mai important. Cel mai important în istoria cu referendumul găgăuz este faptul că teritoriile s-au răsculat deschis împotriva centrului. Nu, nu împotriva integrării europene sau a statutului unitar al Republicii Moldova, aşa cum încearcă să prezinte situaţia unii analişti politici. Dar împotriva politicii dure de centralizare pe fonul discuţiilor despre decentralizare în numele valorilor europene, împotriva samovolniciei centrului, a presiunilor politice şi financiare şi a ignorării deschise a legislaţiei în vigoare.
Despre susţinerea referendumului din Găgăuzia, care înseamnă susţinerea confruntării deschise a Comratului cu centrul, au anunţat raioanele Taraclia, Ialoveni, Edineţ, Drochia, Ocniţa, Briceni, Floreşti, Glodeni, Şodăneşti, Donduşeni, precum şi localităţile Bălţi, Hînceşti, Basarabeasca, Anenii Noi, Sîngera, Cahul şi alte localităţi. Iată ce trebuie să preocupe Chişinăul după 2 februarie. Dar nu faptul că peste 90% din alegătorii găgăuzi s-au pronunţat pentru Uniunea Vamală şi statutul autonomiei. La urma urmelor, opţiunile locuitorilor din această regiune a RM erau cunoscute şi fără referendumul din 2 februarie.