“Afacerea” cu transportul urban

Foto: vesti.md

Olga MOCANU

Parcul de autobuze din Chişinău necesită o reabilitare urgentă. Deşi despre aceasta se vorbeşte de cîţiva ani, doar acum, în ajunul alegerilor parlamentare, primarul general Dorin Chirtoacă a început să-i impună pe subalternii săi să găsească o soluţie. Un document, ce conţine mai multe variante de soluţionare a problemei urmează a fi transmis spre examinare Consiliului Municipal, şedinţa căruia va vea loc la sfîrşitul lunii februarie. Prima variantă: reînnoirea parcului de autobuze, din contul asamblării autocarelor la Direcţia transport auto. A doua variantă: darea ÎM în concesiune, iar cea de-a treia – privatizarea.

Asamblăm troleibuze, deci putem şi autobuze

Autorităţile municipale intenţionează să solicite guvernului extinderea acordului interguvernamental moldo-belarus privind asamblarea troleibuzelor. Funcţonarii afirmă că dacă aceste modificări vor fi adoptate, atunci, în baza ÎM Direcţia transport electric vor fi asamblate, împreună cu troleibuzele, şi autobuze mai ieftine.

Săptămîna trecută, autorităţile municipale au primit două autobuze noi, asamblate în Belarus, pentru testarea lor în condiţiile Moldovei. Potrivit directorului general al direcţiei transport şi căi de comunicare, Igor Garmreţchi, autobuzele vor fi tesate timp de 35 de zile.

„Autocarele MAZ, cu motoare Mercedes, cu două şi trei uşi, au capacitaea de 73 şi 105 de pasageri. Acestea sînt nişte maşini moderne, care vor ieşi pe linie, atît în oraş cît şi în suburbii. Apoi, vom pleca în Belarus pentru a vedea ce facem mai departe”.

Acum, şefii direcţiilor municipale încearcă să demonstreze tuturor că cea mai eficientă soluţie pentru reînnoirea parcului de autobuze este asamblarea lor la Chişinău.

Potrivit lui Igor Gamreţchi, un autobuz cu trei uşi costă 109 mii de dolari. „Este o asamblare standard, deoarece autobuzele cu transmisie automată şi cu climatizoare costă cu 30% mai scump”.

Directorul direcţiei transport electric, Gheorghe Morgoci declară că ÎM poate face faţă situaţiei şi să asambleze troleibuze şi autobuze, cu reducerea cheltuielilor la asamblarea unui autobuz pînă la cel puţin 100 de mii de dolari. Inclusiv din scutirea TVA de 20% la importul detaliilor, potrivit acordului interguvernamental moldo-belarus.

Totodaă, el a precizat că acestea sînt estimări preliminare. Suma exactă de asamblare a autobuzelor va mai fi calculată. „Preţul final va depinde de operaţiunile îndeplinite”.

Apropo, noile autobuze, propuse de Minsk, funcţionează pe bază de benzină, şi nu este clar cum acest fapt va veni în concordanţă cu intenţia primăriei de a trece transportul urban la gaz, pentru a face economii.

Autorităţile municipale, de asemenea, studiază posibilitatea de dezvoltare a parcului urban de autobuze în baza unui parteneriat public privat. Deja sînt cîtiva investitori reali, care sînt gata să livreze autobuze chiar mîine.

Primarul general, de asemenea, afirmă că această variantă nu trebuie exclusă, deoarece în bugetul municipal pentru anul curent nu sînt prevăzute mijloace pentru asamblarea autobuzelor. Mai mult, cu mare greu au fost obţinute mijloace pentru asamblarea în acest an a troleibuzelor – peste 44 mil. de lei. Deşi anterior, autorităţile declarau că vor aloca cel puţin 100 mil. de lei şi vor asambla cel puţin 50 de troleibuze pe an.

În opinia directorului Parcului urban de autobuze, Iacob Capcelea, concesiunea parcului auto nu este cea mai bună ieşire din situaţie. „Colegii noştri din oraşul românesc Piteşti ne-au recomandat să nu călcăm pe aceeaşi greblă. Ei ne recomandă să menţinem întreprinderea în starea în care există astăzi. De aceea, ideea cu asamblarea este foarte bună, mai ales că noi vedem rezultate pozitive la Direcţia transport electric”.

Igor Gamreţchi, de asemenea, spune că varianta de concesiune are şi plusuri şi minusuri. „Avantajele: de exemplu, oraşul Piteşti a obţinut într-un termen scurt 80 de autobuze noi. Dezavantajele – la sfârşitul perioadei de contract, autobuzele rămîn în proprietaea concisionarului, dar nu în cea a punicipiului. Şi oraşul, peste un timp, va reveni la aceeaşi problemă”.
Astăzi, pentru transportul călătorilor în capitală sînt necesare 150 de autobuze. Întreprinderea municipală are 137 de maşini, jumătate dintre care au peste 15 ani. Cele mai noi au cel puţin 8 ani.

Eficienţa nedemonstrată

Autorităţile capitalei se mîndresc foarte mult cu proiectul lor de asamblare a troleibuzelor belaruse. Funcţionarii afirmă că ar putea reînnoi parcul de troleibuze şi chiar să facă economii. Însă timp de doi ani, din momentul lansării proiectului, nu au fost făcute publice date concrete cu calcule şi indicatori. Chiar şi consilierii municipali spun mereu că procesul de asamblare a troleibuzelor la Chişinău este foarte netransparent.

Auditorii Curţii de Conturi au depistat un şir de nereguli în utilizarea mijloacelor publice de către primăria Chişinăului în anul 2012. Totodată, ei au atras atenţia asupra procesului de asamblare a troleibuzelor belaruse la Chişinău. În opinia lor, acesta „nu dispune de pîrghii normative şi de eficienţă a cheltuielilor”, deşi primarul general Dorin Chirtoacă a insistat că proiectul îi permite municipalităţii să asambleze cele mai ieftine troleibuze din regiune.

Principala pretenţie ţine de procedura neajustată de livrare a troleibuzelor şi de punere a lor pe linie. În special, departamentul transport nu a respectat termenul de achitare şi a apărut riscul de încasare a penalităţilor. Auditorii au menţionat că proiectul este implementat foarte încet, iar din această cauză preţul troleibuzelor s-a majorat semnificativ.

În 2011, cînd la Chişinău a început asamblarea troleibuzelor belaruse, se preconiza asamblarea a 50 de unităţi pe an, însă în realitate au fost asamblate doar 12. Totodată, dacă în luna mai 2012 preţul unul troleibuz, asamblat la Chişinău, era de 132 mii de euro, atunci la începutul anului 2013, acesta constituia deja 151 mii de euro.

Potrivit auditorilor, autorităţile locale au început implemenarea proiectului fără o pregătire necesară, neavînd pîrghii de susţinere economică eficientă. Deşi scopul proiectului consta în economisirea mijloacelor publice, partea moldovenească nu a oferit companiei „Belcomunmaş” garanţii financiare, iar drept urmare, preţul unei unităţi de transport s-a majorat cu 14,4%.

Anul trecut, în parcul direcţiei trebuiau să fie asamblate 20 de troleibuze. Însă în octombrie trecut, pe linie au ieşit doar 12 dintre ele. Iar acum, cei de la direcţie afirmă că sînt gata să asambleze şi autobuze? Cum, dacă ei nu sînt în stare să execute planurile minime de asamblare a troleibuzelor?

Producţia cu şurubelniţa

Gheorghe Morgoci a declarat în repetate rănduri că asamblarea troleibuzelor la Chişinău este cea mai ieftină metodă de suplinire a parcului de troleibuze. Preţul unui troleibuz asamblat la Chişinău este cu aproape 10 mii de euro mai mic faţă de cele produse în Belarus şi propuse la licitaţiile internaţionale. Acum, preţul unui troleibuz asamblat în Moldova este de 152 de mii de euro, inclusiv cheltuielile de transport, salariul mecanicilor etc.

Anul acesta, direcţia se confruntă cu problema creşterii cursului valutar, respectiv şi preţul în lei s-a majorat semnificativ, iar pentru procurarea pieselor sînt alocate mijloace în valută naţională. Prin urmare, anul acesta vor fi asamblate mai puţine maşini. Deşi acesta ar putea fi încă un factor „pozitiv” pentru calculele netransparente la producţia troleibuzelor.

Ce prezintă procesul de asamblare a troleibuzelor? În realitate, totul e destul de simplu, partea belarusă livrează Moldovei seturi de piese, ce constau din caroserie cu geamuri. Caroseria este cea mai complicată parte a trolebuzelor, susţin experţii de la direcţie. Fabricarea ei necesită un utilaj cpecial foarte scump, de care direcţia nu dispune, de aceea, asamblarea şi vopsirea ei, precum şi montarea geamurilor se face la uzina din Belarus.

Toate piesele sînt livrate pe calea ferată la Chişinău, iar aici, la Direcţia transport electric, angajaţii, instruiţi la Minsk, asamblează troleibuzele cu echipament electric, cu motoare, scaune şi alte piese de schimb, respectînd tehnologia, elaborată de „Belcomunmaş”. Adică, nimic altceva decît asamblarea cu şurubelniţa în hangarele direcţiei. Şi nu este sigur că din această asamblare va cîştiga consumatorul – ne sînt livrate cele mai ieftine scaune, mînere, elemente componente etc., care ies din funcţiune mai repede şi necesită o nouă reparaţie.

Nu am reuşit să obţinem o statistică privind defectarea troleibuzelor. Între timp, angajaţii din parc susţin că principala problemă a belaruşilor sînt parbrizele, care se strică foarte uşor la cea mai mică defecţiune. Industria locală nu poate produce asemenea sticle, de aceea multe troleibuze circulă pe linie cu parbrizurile crăpate. Iar înlocuirea lor este prea scumpă.

Gheorghe Morgoci a menţionat că „fiecare trolebuz asamblat la Chişinău este cu 10 mii de euro mai ieftin din contul economiilor la asamblare şi procurării unor detalii direct de la producător. Aceasta înseamnă că din cele 152 de troleibuze noi, ce trebuie să le înlocuiasăc pe cele vechi, 10 ne vor veni gratuit”. Ce-i drept, aceste cuvinte nu sînt confirmate prin fapte. Direcţia transport electric nu oferă date exacte şi continuă să ducă în eroare locuitorii capitalei. Iar acum este gata să asambleze şi autobuze.

Consilierii sînt foarte sceptici faţă de această idee. „Noi demult vorbim că aceasta este o afacere dubioasă. Pentru ca această producţie să fie într-adevăt de prespectivă, trebuie de creat o întreprindere mixtă moldo-belarusă de asamblare, dar nu să ne jucăm cu banii municipiului la parcul de autobuze. Pentru ca întreprinderea să devină una integrală şi să asigure economii majore şi noi locuri de muncă, ea trebuie să fie independentă, cu un ciclu de producţie închis.

Însă pentru aceasta, potrivit Legii cu privire la tarifele vamale, întreprinderea va trebui să îndeplinească cel puţin 45% din operaţiunile procesului tehnologic de asamblare a troleibuzului sau autobuzului. Însă această sarcină nu este pe măsura Direcţiei transport electric. Uitaţi-vă, pînă în prezent nu au fost făcute nişte lucruri elementare. Troleibuzele belaruse asamblate la Chişinău circulă fără licenţă şi certificate. Despre ce asamblare a autobuzelor poate fi vorba ?”.

Totodată, consilierii afirmă că preţul troleibuzelor livrate este prea mare. „De ce la procurarea en gros sînt asemenea preţuri înalte? Nouă ni s-a oferit preţul mediu al unui troleibuz gol, iar noi l-am şi înghiţit. Între timp, belaruşii livrează practic toate trolebuzele şi autobuzele lor cu climatizoare, încălzitoare, GPS, cu motoare şi transmisii străine”.

Nota NOI.MD

Parcul urban de autobuze se află demult în pragul falimentului. Peste 800 din angajaţi riscă să rămînă fără serviciu, deoarece cheltuielile de întreţinere a întreprinderii depăşesc veniturile. Anual, din bugetul municipal sînt alocate peste 40 de mil. de lei, pentru asigurarea activităţii parcului. 40% din aceşti bani se cheltuie pe carburanţi, restul – pentru acoperirea diferenţei dintre costul şi preţul călătoriei.