Pe fonul noilor subiecte ale Federaţiei Ruse

Foto: ruspravda.info

Xenia Florea

La Moscova a fost semnat acordul privind alipirea la Rusia a Crimeii şi oraşului Sevastopol. Transnistria (deocamdată, neoficial) la fel, a cerut să fie primită în FR. Preşedintele sovietului suprem al RMN, Mihail Burla, a expediat în Duma de Stat a Federaţiei Ruse o scrisoare cu apelul de a examina în mod legal, posibilitatea de alipire a Transnistriei la Rusia. Spicherul parlamentului autoproclamatei republici a amintit că în anul 2006, în cadrul unui referendum local, pentru alipirea la Rusia au votat 97,2% din alegători – mai mult decît la recentul referendum din Crimeea.

Despre faptul că Moldova ar putea fi următoarea „zonă fierbinte” după Ucraina, funcţionarii şi experţii europeni vorbesc ce cel puţin trei săptămîni. Europarlamentarul francez, membru Partidului Popular European, Joseph Dolle, se exemplu, „prezice” că „totul se va întîmpla pînă la alegerile din Rusia din septembrie (este vorba despre alegerile guvernatorilor în cel puţin 14 subiecte ale federaţiei şi ale deputaţilor în legislativele unor subiecte ale FR – n.r.)”.

Iar eurodeputatul din România, Monica Macovei, propune o integrare accelerată a RM în Uniunea Europeană, în legătură cu faptul că Moldova se află acum în pericol real după ce Transnistria a cerut alipirea la Rusia.

Pe fonul actualei acutizări a situaţiei geopolitice, Chişinăul ar trebui să tacă, urmînd regula de aur că ţările mici nu trebuie să se amestece în jocurile politice ale marilor puteri – vor rămîne mai întregi, în acest caz. Însă conducerea RM se pare că este lipsită de bun simţ. De facto, prin acţiunile sale, Chişinăul astăzi mai că joacă rolul de „agent de influenţă” al Kemlinului.

„Agenţii de influenţă”

Republica Moldova, avînd propriile zone de conflict, nu recunoaşte nici rezultatele referendumului din Crimeea privind autodeterminarea peninsulei, nici alipirea la Rusia a Republicii Autonome Crimeea şi a oraşului Sevastopol. În acest sens deja s-au pronunţat guvernul şi parlamentul în declaraţiile lor destul de echilibrate. Se părea că după ce poziţia Moldovei era clară şi a fost adusă la cunoştinţa opiniei internaţionale, Chişinăul putea să treacă în umbră. Dar nu a fost să fie.

Marţi, pe 18 martie, după o lungă hibernare, cu ocazia împlinirii a doi ani de la aflarea lui în postul de şef de stat, s-a trezit preşedintele Nicolae Timofti, care a decis să se pronunţe asupra situaţiei din ţară şi din lume şi care practic i-a citit Moscovei o lecţie ce şi cum trebuie să facă „O eventuală decizie a Federaţiei Ruse de a anexa Crimeea va fi o încălcare gravă a dreptului nternaţional”, a declarat preşedintele moldovean. După care, nu mai puţin autoritar, i-a indicat Rusiei, că va comite o greşeală, dacă va alipi şi Transnistria. Totodată, eventualele acţiuni ale conducerii RM, care ar putea tensiona situaţia în ţară şi irita Rusia care şi aşa este foarte iritată, nu sînt considerate o eroare de către Nicolae Timofti.

În cadrul conferinţei de presă, preşedintele a dat de înţeles că nu va avea nimic împotriva demolării monumentului pentru eroii-eliberatori ai Moldovei de cotropitorii germano-fascişti de lîngă Academia de Ştiinţe. „Eu îmi doresc foarte mult ca la noi în Moldova să apară un monument dedicat limbii române. Dar în această chestiune eu mă bazez pe specialiştii, care se ocupă de această problemă. Unde va fi instalat monumentul, vor decide ei. Dacă ei vor considera că pentru aceasta trebuie demolat alt monument, eu nu voi fi împotrivă”, a spus Nicolae Timofti.

Deputaţii Partidului Liberal au mers şi mai departe în ceea ce priveşte tensionarea relaţiilor. Ei au înregistrat la secretariatul parlamentului un proiect de hotărîre privind retragerea imediată şi necondiţionată a trupelor ruse, a armamentului şi muniţiilor de pe reritoriul Republicii Moldova.

„Ţinând cont de faptul că pe teritoriul Republicii Moldova deja se află ilegal forţele ale Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse şi având în vedere acţiunile de agresiune din Crimeea, pentru a preveni escaladarea conflictului şi pe teritoriul Republicii Moldova, solicităm retragerea cât mai urgentă şi necondiţionată trupelor militare, armamentului şi a muniţiilor Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova”, se arată în proiectul de hotărîre.

Este greu să înţelegem logica acestei rezoluţii: pe ce contează liberalii? Că Rusia se va specia şi imediat îşi va evacua trupele din Transnistria? Oare parlamentul RM va reuşi să oblige Federaţia Rusă să se supună? Oare NATO, UE şi SUA, care au refuzat să lupte cu Rusia pentru Ucraina, vor folosi armele de gradul Moldovei? Şi spunănd „a”, adică cerîndu-i Rusiei să-şi retragă „imediat şi necondiţionat” trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, rezoluţia liberalilor nu spune şi „b” – ce va fi dacă Moscova nu va îndeplini cerinţele Chişinăului. Iar fără punctul „b”, proiectul de hotărîre al liberalilor seamănă mai mult cu o javră mică, ce latră la un elefant.

 Transnistria în blocadă

Nerecunoscută de comunitatea internaţională, dar de facto exinstînd de peste 20 de ani, Republica Moldovenească Nistreană a aşteptat doar momentul şi motivul oportun pentru a cere aderarea la Federaţia Rusă. Situaţia din Crimeea şi Sevastopol a şi devenit acel moment favorabil, aşteptat în RMN din 2006 (după referendumul pentru aderarea la Rusia). Iar asupra motivului – „pe noi aici de asupresc şi ne blochează din toate părţile” – au lucrat cu succes Chişinăul şi noua conducerea a Ucrainei.

Încă la sfîrşitul lunii decembrie, făcînd bilanţul anului 2013, preşedintele nerecunoscutei RMN, Evghenii Şevcik, a declarat că Chişinăul, practic, a blocat circulaţia unităţilor de transport ale întreprinderilr transnistrene.

Potrivit lui Şevciuk, deşi acordurile de asociere şi de liber schimb cu Uniunea Europeană au fost doar parafate oficial, „Moldova a modificat coridoarele de transport pentru asigurarea cu materie primă a întreprinderilor noastre, ce se ocupă cu exportul. Deja astăzi, este, practic, imposibil să faci export în Europa, dacă nu aduci materia primă prin Moldova. Pentru întreprinderile transnistrene, prelungirea rutei creeză probleme. Nimeni nu explică nimic, toţi acţionează orbeşte. În opinia mea, aceasta este o consecinţă a ideologiei de suprimare economică. Această ideologie va distruge bazele politice ale relaţiilor de încredere, demonstrate în perioada 2012-2013”.

După venirea la putere forţelor de opoziţie din Ucraina, nerecunoscuta RMN s-a pomenit blocată şi din Est. Pentru a nu permite accesul pe teritoriul ucrainean a teroriştilor, care ar fi pregătiţi în Ttransnistria, Kievul a introdus interdicţia la intrare a locuitorilor RMN: nu sînt lăsaţi să treacă frontiera bărbaţii cu paşapoarte ruseşti, cu vîrste între 18 şi 65 de ani. Iniţial, asemenea interdicţia a fost introdusă şi pentru femei, însă ulterior aceasta a fost anulată. Totodată, frontiera cu Ucraina este închisă pentru transportul de mărfuri, destinate pentru pacificatorii ruşi.

Autorităţile de la Tiraspol spun că în viitorul apropiat, Transnistria riscă să fie total izolată. În primul rînd, economic.Mai ales, după ce Moldova va semna acordul de asociere cu Uniunea Europeană – este o chestiune de cîteva luni.

Acum, cînd Rusia a alipit Crimeea şi Sevastopolul, Chişinăul s-a preocupat de eventualele consecinţe, inclusiv în direcţia estică. Recent, în cadrul emisiunii Global de la BBC, premierul Iurie Leancă a declarat că în problema reglementării transnistrene „trebuie identificată o soluţie, ce ar fi convenabilă nu doar pentru ruşii din stînga Nistrului, dar şi pentru cei din partea dreaptă”. (drept că nu este clar cum se înscrie în în aceste declaraţii dorinţa arzătoare a unor politicieni de a demola, la 70 de ani de la eliberarea Modovei, monumentul eliberatorilor de dascişti şi tăcerea guvernului în această privinţă). Iar cu o săptămîna în urmă, în cadrul unei conferinţe de presă comune, liderii celor trei partide ale Coaliţiei de guvernare pro-europeană şi-au declarat disponibilitatea de a oferi RMN un statul de autonomie extinsă.

În opinia unor experţi, la această etapă, Fedraţia Rusă nu va merge la alipirea Transnistriei: ea încă trebuie să „digere” Crimeea şi Sevastopolul. În schimb, Rusia va încerca să profite la maxim de situaţia geopolitică creată, făcînd presiuni dure asupra Chişinăului şi cerînd un şir de cedări, dacă Moldova nu vrea să piardă Transnistria şi, posibil, Găgăuzia şi Nordul Moldovei.

Asediul Găgăuziei

Analizînd evenimentele din Ucraina, colaboratorul superior al filialei din Odesa a Institutului naţional de cercetări strategice, Anna Şelest, consideră că, pentru a nu admite destabilizarea situaţiei în Transnistria şi Găgăuzia, Chişinăul trebuie să acorde o atenţie sporită dezvoltării acestor regiuni şi populaţiei vobitoare de limbă rusă.
Însă în loc să ţină cont de greşelile vecinilor şi să-şi corecteze linia de conduită, Chişinăul continuă insistent să calce pe aceeaşi greblă, alimentînd prin politica sa regională sentimentele „separatiste” în Găgăuzia.
Nu e secret că referendumul găgăuz privind vectorul politicii externe a ţării, desfăşurat pe 2 februarie curent, a fost răspunsul Comratului la intenţia Chişinăului de a lichida autonomia regiunii, cu care s-a ocupat un grup special al guvernului, sarcina căruia era elaborarea modificărilor la legislaţia naţională ce reglementează statutul UTA Găgăuzia.

S-ar părea că, pe 2 februarie, Comratul a dat un semnal că nu se va lăsa intimidat, referendumul privind Uniunea Vamală a avut caracter consultativ, deci, nu are consecinţe juridice şi nu poate influenţa cursul de politică externă a ţării. Chişinăul, declarînd tot ce crede despre referendumul din 2 februarie, ar fi putut să se calmeze şi să îngroape „securea războiului”.

Însă, în schimb, PLDM şi PDM, aflate la putere, utilizîndu-şi structurile de forţă subordonate au început să exercite presiuni asupra deputaţilor din Adunarea Populară, care au votat pentru desfăşurarea referendumului, şi asupra organizatorilor plebiscitului găgăuz.

Preşedintele Adunării Populare Găgăuze, Dmitri Konstantinov susţine că el are lista deputaţilor şi funcţionarilor găgăuzi, care în timpul apropiat ar putea fi supuşi unor represii din partea autorităţilor centrale pentru organizarea referendumului din 2 februarie.

Unul dintre primii a căzut sub lovitură deputatul Ilia Uzun. Cele nouă staţii PECO, pe care le deţine, au fost blocate de angajaţii forţelor de ordine de la Chişinău sub pretextul deţinerii unor cantităţi necontabilizate de caburanţi, a dublei contabilităţi şi evaziunii fiscale, deşi potrivit afirmaţiilor deputatului, pînă în prezent fiscul nu i-a înaintat vreo pretenţie. Totodată, Procuratura Generală şi MAI, trimiţînd cîteva zeci de angajaţi să facă percheziţii, nu au ţinut de cuviinţă să-şi coordoneze acţiunile cu colegii găgăuzi.

Presiunilor din partea organelor fiscale a fost supusă şi afacerea familiei preşedintelui Adunării Populare din Găgăuzia, Dmitri Konstantinov. „Centrul îi verifică pe toţi – de la başcan pînă la primar”, a declarat conducătorul autonomiei Mihail Formuzal, menţionînd că evenimentele din Găgăuzia sînt provocările din partea unui partid de la Chişinău, care a promis să organizeze un Maidan la Comrat. „pentru ca să răsune focuri şi să fie introduse forţe din ţara vecină” (săptămîna trecută, primarul din Comrat şi liderul PDM din Găgăuzia Nicolae Dudoglo nu a exclus repetarea la Comrat a scenariului ucrainean de înlăturare de la putere a başcanului Găgăuziei).

Ca urmare a politicii regionale a centrului, Găgăuzia intenţionează să-şi formeze propriile gărzi populare pentru asigurarea ordinii de drept pe teritoriul regiunii şi a preveni provocările; conducerea autonomiei a chemat OSCE şi Uniunea Europeană să fie arbitri în reglementarea relaţiilor cu Chişinăul; în cadrul discuţiei cu forţele de ordine de la Chişinău, care au sosit pentru efectuarea percheziţiilor la staţiile PECO, ce-i aparţin deputatului Uzun, preşedintele Adunării Populare Dmitri Konstantinov a ameninţat că va instala posturi la intrarea în autonomie, unde vor fi amplasate gărzile populare. De fapt, în Crimeea, totul a început aproximativ la fel.