Imprimaţi
 |
| Foto: noi.md |
Nicolae Timofti a format noua componenţă a Consiliului naţional pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept. Formal, acesta ete considerat principalul organ de supraveghere a schimbărilor din domeniul justiţiei. Însă, timp de trei ani de existenţă, consiliul a reuşit să iasă în evidenţă doar printr-o serie de scandaluri politice şi nu a exercitat nicio influenţă semnificativă asupra reformei.
Cine va răspunde pentru reformă?
Numărul de membri ai consiliului, condus de preşedinte, practic, s-a dublat – pînă la 34 de persoane. Cine va controla, totuşi, mersul reformelor în justiţia moldovenească? În rolul de vicepreşedinţi figurează ministrul Justiţiei Oleg Efrim, secretarul general al Aparatului preşedintelui Ion Păduraru şi vicepreşedintele Parlamentului Andrian Candu, care l-a înlocuit pe Vlad Plahotniuc, după ce acesta şi-a depus mandatul de deputat.
Dintre şefii organelor de drept, membri ai consiliului au rămas preşedintele Uniunii Avocaţilor, Gheorghe Amihalachioaie, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, precum şi consilierul preşedintelui, secretarul Consiliului Suprem de Securitate, Alexei Barbăneagră.
Numele unor colegi din sitemul de drept figurează pentru prima dată în consiliu, deoarece aceştia au fost numiţi după formarea componenţei anterioare. Este vorba de directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Mihai Balan, procurorul general Corneliu Gurin, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, Mircea Roşioru şi preşedintele interimar al Consiliului Suprem al Magistraturii, Dumitru Visterniceanu.
Sectorul justiţiei, de asemenea, ete reprezentat de avocatul parlamentar Tudor Lazăr, directorul Institutului Naţional al Justiţiei, Anastasia Pascari şi preşedintele Consiliului naţional pentru asistenţa juridică garantată de stat, Victor Zaharia. Toţi aceştia sînt noii membri ai consiliului reformator.
Actuala componenţă a consiliului s-a extins, de asemenea, din contul multor reprezentanţi ai sectorului neguvernamental şi a cercurilor ştiinţifice şi didactice. Asta în timp ce anterior societatea civilă era reprezentată doar de directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroşie şi directorul Asociaţiei ADEPT, Igor Boţan.
În prezent, acestora li s-au alăturat directorul programului de drept al Fondului Soros, Victor Munteanu, reprezentantul organizaţiei „Parteneriat pentru justiţie şi supremaţia legii”, Zinaida Guţu şi directoul Centrului de Resurse Juridice, Veaceslav Gribincea. Din consiliu mai fac parte: vicepreşedintele interimar al Academiei de Ştiinţe, Ion Guceac, decanul facultăţii juridice a ULIM, Vitalia Gamurari, ex-judecătorul Curţii Constituţionale, iar acum lectorul Universităţii de Stat, Victor Puşcaş, şeful catedrei de drept a Universităţii de Stat, Nicolae Roşca, rectorul Universităţii de Studii Europene din Moldova, Iurie Sedleţchi.
Din partea guvernului, în consiliu figurează ministrul Finanţelor, Anatolie Arapu. Parlamentul este reprezentat de şeful comisiei de securitate naţională Alexandru Stoianoglo, precum şi de preşedintele comisiei juridice, Raisa Apolschi şi membrul acestei comisii Maria Postoico, care este singura reprezentantă a opoziţiei.
În consiliul prezidenţial au mai intrat cîţiva reprezentanţi ai corpului judecătoresc, care sînt destul de cunoscuţi publicului: preşedintele Asociaţiei Judecătorilor, Ion Druţă, vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Constantin Gurschi şi judecătorul Curţii de Apel Chişinău, Nichifor Corochi.
De la un scandal la altul
Amintim că Consiliul naţional pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept a fost creat de Marian Lupu în luna mai 2011, cînd el exercita intermiatul şefului statului. Acest ogran consultativ avea menirea să accelereze şi să perfecţioneze reforma sistemului judecătoresc şi a organelor de drept. El răspunde de evaluarea periodică a procesului de reformare şi de examinarea iniţiativelor legislative de profil. Însă, în realitate, lucrurile au decurs cu totul altfel.
În jurul consiliului, din start, au apărut tot felul de scandaluri. La început, preşedintele Curţii Constituţionale (cînd acest post era ocupat de Dumitru Pulbere) a declarat că părăseşte consiliul, deoarece funcţia lui nu este compatibilă cu calitatea de membru al acestui organ.
O adevărată luptă s-a dezlănţuit în jurul aflării în consiliu a reprezentantului Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, care ocupa pe atunci funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului. Ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, a instistat o bună bucată de timp asupra excluderii lui din consiliu, din cauza „reputaţiei proaste” a acetuia, care ar putea compromite reforma.
Experţii atunci spuneau că este vorba despre lupta celor două formaţiuni politice pentru controlul asupra reformei şi a banilor, alocaţi pentru implementarea ei. Democraţii, în persoana lui Plahotniuc şi Lupu, refuzau categoric să cedeze această importantă nişă liberal-democraţilor, interesele cărora erau reprezentate de Efrim, care nu ascundea faptul că îşi coordonează acţiunile cu şeful său de partid – Vlad Filat.
Deoarece eforturile ministrului Justiţiei au fost zadarnice, în luptă a intervenit artileria grea. Vlad Filat, care ocupa funcţia de premier, a provocat un nou scandal, desclarînd că activitatea consiliului este contraproductivă pentru coaliţia de guvernare.
Guvernul a început să-şi formeze, în ciuda democraţilor, propriul Consiliu, “de buzunar”, pentru reformarea justiţiei. Însă peste cîteva zile a renunţat la această idée. „Acum nu e timpul pentru orgolii şi concurenţă distructivă între instituţiile publice, activitatea cărora nu trebuie să se dubleze”, a declarat atunci Filat, într-un briefing de presă.
După cîteva şedinţe ale Consiliului naţional pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept, toţi au uitat de existenţa unui asemenea organ. Timp de un an şi jumătate, el nu a fost convocat niciodată în şedinţă, toate problemele fiind hotărîte la nivelul disputelor dintre partide. La finele anului 2012, Nicolae Timofti a reanimat acest consiliu, pentru a audia rapoartele privind implementarea reformei. Acum, şeful statului, din nou şi-a amintit de el, iar în timpul apropiat, intenţionează să conovoare o şedinţă pentru examinarea mersului reformelor.
Clubul de interese cu personaje dubioase
„Consiliul naţional pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept nu este şi probabil, nu va mai fi un organ funcţional, capabil să influenţeze aceste procese, - menţionează unul dintre experţii noştri. – În mare parte acest fapt se explică prin slăbiciunea şi starea amorfă a puterii prezidenţiale, prin lipsa posibilităţii reale de a influenţa evenimentele şi prin dependenţa majoră de conjunctura politică.
În aceea ce priveşte reforma, conform tradiţiei, pricipalul accent a fost pus pe modificarea legislaţiei. Însă aceasta nu este suficient pentru crearea unul sustem de justiţie viabil. De aceea eu nu văd premise obiective pentru ca de data aceasta, totul să reuşească.
În realitate, aportul preşedintelui şi a consilierilor lui se reduce la apelurile verbale de accelerare a ferormeri şi adoptarea măsurilor de sporire a încrederii în justiţie.Consiliul este necesar, în primul rînd, pentru mimarea unei abordări democratice şi a participării largi a societăţii în procesul de reforme. În realitate, momentele-cheie sînt discutate şi hotărîte în culoare, de regulă, în baza înţelegerii dintre actorii politici.
Încercările de a mima o activitate productivă a consiliului vor fi continuate din cauza anumitor obligaţii faţă de partenerii occidentali. Reforma justiţiei în Moldova este prevăzută pe un termen de cinci ani - pînă în 2018, iar finanţarea ei depinde foarte mult de paşii întreprinşi. Autorităţile vor încerca să voaleze o mare parte din greşeli şi eşecuri comise în procesul de implementare a reformei, în special, cele ce nu sînt vizibile la prima vedere.Altfel, reformatorii riscă să piaardă zeci de milioane de euro, promise de Uniunea Europeană şi de alţi parteneri de dezvoltare”,
Potrivit expertului nostru, Consiliul naţional astăzi seamănă mai mult cu un club de interese, unde membrii lui se adună la masa rotundă pentru a medita pe tema propusă.
“Unii dintre membrii consiliului - vechi cunoscuţi sau prieteni ai preşedintelui, o parte dintre care au ieşit deja la pensie, au încercat fără succes să se regăsească în alte organe de stat. Posibil, cunoştineţele lor ar fi fost utile, dar în cazul dat, aceştia sînt doar nişte agenţi de influenţă, care, la necesitate, îi vor acorda sprijinul necesar preşedintelui consiliului.
Foarte straniu arată includerea în consiliu a unor persoane, prezenţa cărora poate discredita şi mai mult activitatea acestuia. Astfel, judecătorul Ion Druţă este cunoscut prin declaraţiile sale nechibzuite şi dubioase. Iar judecătorul Nichifor Corochi, care a condus după Timofti Consiliul Cuperior al Mafistraturii, nu a reuşit să cîştige încrederea colegilor săi pentru candidatura sa la CSM.
E puţin probabil ca el să reprezinte interesele judecătorilor în consiliul reformator, fără a avea susţinerea lor. Cu atît mai mult cu cît el neagă categoric însăşi posibilitatea existenţei corupţiei în corpul judecătoresc. În timp ce debarasarea de judecătorii corupţi este una dinrte principalele sarcini ale reformei justiţiei”.
* Amorf [din greacă amorphos – fără formă] – pasiv, molatic, difuz, nedefinit.