Imprimaţi
 |
| Foto: diez.md |
În ajunul alegerilor parlamentare, terenul politic din RM este semănat activ cu partide-clone. Tehnologia moldovenească de creare a sosiilor politice este foarte simplă: se ia denumirea „vechiului” partid, la care de adaugă cuvîntul „reformator”.
Liberalii au propria clonă deja de un an - Partidul Liberal Reformator al lui Ion Hadîrcă. Acum partidele puterii lucrează activ asupra creării unei clone pentru Partidul Comuniştilor.
Şi PLDM ar fi putut avea clona sa: la sfîrşitul anului 2013, un grup de iniţiativă a depus la Ministerul Justiţiei cererea de înregistrare a Partidului Liberal Democrat Reformator. Înstă datorită faptului că, potrivit algoritmului, Ministerul Justiţiei le-a revenit liberal-democraţilor, ei au reuşit să scape de sosie.
PCRM: atacul clonelor
Motivîndu-şi refuzul, Ministerul Justiţiei a invocat prevederile Codului Civil (persoana juridică nu poate fi înregistrată în cazul în care denumirea coincide cu denumirea altei persoane juridice înregistrate anterior) şi Legea cu privire la partidele politice. Potrivit art.4 al legii, denumirea cumpletă, abreviatura şi simbolica partidului politic trebuie să difere de denumirea şi simbolica altor partide, înregistrate anterior în RM.
PRCM intenţionează să lupte cu clona în persoana Partidului Comuniştilor Reformatori cu ajutorul aceloraşi prevederi ale legislaţiei în vigoare. Mai mult, secera şi ciocanul au fost înregistrate de „adevăraţii” comunişti la AGEPI sub marcă comercială. Însă experţii, practic, nu au dubii că PCRM-2 (Partidul Comuniştilor Reformatori din Moldova) va fi, totuşi, înregistrat de Ministerul Justiţiei şi chiar i-ar putea permite acestuia să utilizeze simbolica adevăratului PCRM.
Nu este exclus faptul că la alegerile parlamentare partidele de la guvernare şi Comisia Electorală Centrală vor face în aşa fel, încît la înregistrarea concurenţilor electorali, PCRM-2 să fie poziţionată în buletinul de vot mai sus decît PCRM-1.
Toată această zarvă cu alternativa Partidului Comuniştilor este menită să aducă confuzie în rîndul alegătorilor, consideră politologii. Denumirile partidelor se aseamănă, simbolurile sînt, practic, identice: cine va sta să mai vadă în dreptul cărui PCRM în simbolică, alături de seceră şi ciocan este cartea sau nu. Anume în acest scop şi este utilizată tehnologica clonelor: crearea unei structuri politice, care ar copia exact „adversarul politic”, dar care, totodată, ar critica devierea acestuia de la „principii”. Toate acestea se fac cu un singur scop: clona trebuie să atragă o parte din voturile alegătorilor.
Organizator şi autorul moral al Partidului Comuniştilor Reformatori este fostul activist al Congresului Civic, Ruslan Popa, care pînă în prezent nu şi-a demonstrat dragostea faţă de idealurile comuniste şi nici nu a fost membru al PCRM. Cu cîţiva ani în urmă, comunistul Popa nici nu visa la comunism şi avea de gînd să creeze un partid cu denumirea „Congresul popoarelor Moldovei”, de orientare social-democratică.
„Pe arena politică a Moldovei trebuie să apară noi lideri şi un nou parrid de orientare social-democratică”, spunea el atunci. Acum, Ruslan Popa spune că, deşi la crearea Partidului Comuniştilor Reformator va fi utilizată o abordare reformatoare, bazele ideologiei comuniste vor fi păstrate. Inclusiv simbolica şi denumirea.
În fara clonării forţate, PCRM se confruntă în perioada campaniei electorale cu încă o presiune din exterior. Împotriva principalului ideolog al partidului, Mark Tkaciuk şi a oamenilor lui este organizată o adevărată vînătoare cu dosare penale şi „demascări” scandaloase în presă.
Se afirmă că adevăratul lider al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, ar controla 10-12 deputaţi ai Partidului Comuniştilor şi o parte din activul PCRM. De aceea, următorul pas al lui Plahotniuc ar putea fi un amestec activ în formarea listei electorale a PCRM: el va încerca să-i includă pe comuniştii controlaţi de el pe primele douăzeci de poziţii de pe listă, iar pe Tkaciuk şi adepţii săi să-i plaseze undeva după poziţia a 30-a.
Iar cînd după alegeri Partidul Comuniştilor va începe reforma (Vladimir Voronin ar putea ocupa funcţia de preşedinte de onoare), Plahotniuc se va strădui să plaseze în fruntea PCRM pe unul dintre oamenii săi. Şi acesta, evident, nu va fi secretarul executiv al CC al Partidului Comuniştilor, Iurie Muntean, care pînă nu demult era considerat potenţialul succesor al lui Voronin. În asemenea condiţii, potrivit surselor noastre, Mark Tkaciuk şi grupul său ar putea părăsi Partidul Comuniştilor.
Toate aceste prognoze şi scenarii sînt calificate de comunişti drept „aberaţii” şi „denaturare conştientă a realităţii”, care au un singur scopr – discreditarea PCRM în ajunul alegerilor. Însă ei nu exclud faptul că, după campania electorală, Vladimir Voronin ar putea pleca în demisie de onoare, dar spun că candidatura viitorului lider al partidului va fi stabilită în cadrul votului republican al tuturor membrilor PCRM şi subdiviziunilor lui teritoriale.
PLDM: criza liderismului
Cu cîteva săptămîni în urmă, jurnaliştii au atras atenţia asupra faptului că, la examinarea ordinarei moţiuni de cenzură împotriva guvernului Iurie Leancă, deputaţii PLDM nu se prea grăbeau să-i sară în ajutor premierului, cînd opoziţia îl asalta cu întrebări incomode şi provocatoare.
Se spune că aceasta ar fi fost o indicaţie dată colegilor săi parlamentari de către preşedintele partidului Vladimir Filat, care ar fi alarmat de creşterea ratingului premierului şi prim-vicepreşedintelui PLDM, Leancă. Iurie Leancă a fost numit cel mai influent politician al anului 2013. De asemenea, el se află în topul sondajelor social-politice din 2014. Sondajul Magenta Consulting (a fost efectuat în ianuarie-martie) a arătat că ratingul personal al lui Iurie Leancă constituia 41%, în timp de ratingul lui Vladimir Filat, care s-a plasat pe locul patru, a fost de doar 29%. Iar potrivit recentului Barometru al Opiniei Publice, ratingul încrederii în Leancă constituie 49%, iar cel al lui Filat – 28%.
Potrivit sursei noastre, între Filat şi Leancă se duce o luptă tacită pentru putere. După numirea lui Leancă în funcţia de premier, Filat ar fi încercat să-i dicteze propria voinţă, dar noul premier a curmat foarte rapid această practică.
Încă un motiv de discordie între fostul şi actualul premier este politica de cadre. Precum afirma în ultimele săptămîni presa, cu referire la surse din coaliţie, Iurie Leancă nu ar fi prea mulţumit de activitatea unor miniştri (inclusiv a protejaţilor PLDM) şi insistă asupra remanierilor. Potenţiali candidaţi la demisie au fost numiţi ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, şeful Serviciului Fiscal, Ion Prisăcaru (ambii au fost înaintaţi din partea PLDM), ministrul Tehnologiilor Informaţiei şi Comunicaţiilor , Pavel Filip (numit de PDM) şi ministrul Mediului, Gheorghe Şalaru (numit de liberal-reformatori).
Potrivit ziarului „Kommersant”, recent, 23 de membri ai PLDM s-au adresat către Vladimir Filat cu rugămintea de a-l demite pe Dorin Recean, însă au primit un refuz categoric, fapt ce i-a iritat pe unii membri ai partidului.
Dacă zvonurile nu mint, o parte al activului PLDM ar dori ca la alegeri Partidul Liberal-Democrat să fie condus de Iurie Leancă, care este locomotiva principală a procesului de integrare europeană. Vladimir Filat, care a creat PLDM de la zero, face totul pentru a nu admite acest lucru. De aceea, el călătoreşte atît de activ prin ţară şi peste hotare, face aprecieri ale tuturor evenimentelor internaţoinale ce ţin de RM, uitînd deseori că deja demult nu mai este premier, participă regulat la întrevederile cu oaspeţii de peste hotare, dînd de înţeles electoratului şi colegilor de partid cine este adevăratul stăpîn în PLDM.
PDM: Tehnologia de fabricare a păienjenişului
Dacă pentru a-şi întări poziţiile, Vladimir Filar recurge la PR, atunci liderul Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, a plecat în umbră, de unde urmăreşte foarte atent şi dirijează procesele electorale.
Se afirmă că, în afara controlului asupra unei treimi ai fracţiunii PCRM, sub umbrela lui se află şi o parte din fracţiunea PLDM: unul dintre liberal-democraţi are un credit mare la „Victoriabank”, altuia „i se permite să-şi desfăşoare afacerile”, în schimbul loialităţii. Astfel, Vladimir Plahotniuc ar putea provoca o sciziune a Partidului Liberal Democrat sau ar putea ăncerca să-l detroneze pe Vladimir Filat.
Totodată, în Partidul Democrat situaţia este departe de a fi ideală. Nu este secret că în PDM sînt două grupări mari: „garda veche” a lui Dumitru Diacov şi „neofiţii” lui Vladimir Plahotniuc. Potrivit zvonurilor, Dumitru Diacov a regretat în repetate rînduri că i-a permis să lui Plahontiuc să intre în formaţiunea sa: PDM întotdeauna tindea spre poziţii de centru-stînga, iar acum din aceasta au rămas doar amintirile. Şi pentru că „neofiţii” îi bagă intenţionat în umbră pe cei din „vechea gardă”.
Boris Focşa, ex-ministrul Culturii şi apropiat al lui Diacov, a fost scos din funcţie, iar locul lui a fost ocupat de Monica Babuc – consilierul personal al lui Vladimir Plahotniuc pe cînd era prim-vicepreşedinte al Parlamentului. Un alt ministru din echipa lui Diacov – al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga – oscilează permanent la limita demisiei. Însuşi Dumitru Diacov a fost lipsit de funcţia de preşedinte al fracţiunii Partidului Democrat, cedînd-o lui Marian Lupu.
Acum, în Parlament este promovat activ Conceptul de reformă a procuraturii, ce prevede lichidarea procuraturii municipale, precum şi o limitare maximă a prerogativelor procurorilor-conducători. Iar fratele lui Dumitru Diacov – Ion Diacov, precum se ştie, ocupă de ani buni funcţia de procuror al capitalei.
Cînd un an şi jumătate în urmă a izbucnit scandalul în jurul aşa-zisului dosar de corupere a deputaţilor, în presă a început să se vehiculeze activ zvonul că a fost a tentativă de „cumpărare”, cu scopul de a ieşi din coaliţie, şi a unor deputaţi democraţi – Oleg Ţulea şi Stela Jantuan. Ambii sînt reprezentanţii echipei lui Diacov. În opinia unui politolog, zvonurile în privinţa lui Ţulea şi Jantuan ar putea fi lansate intenţionat de către tehnologii politici ai lui Vladimir Plahotniuc, pentru discreditarea membrilor din „vechea gardă” a lui Diacov şi pregătirea terenului pentru neincluderea lor ulterioară în listele electorale ale Partidului Democrat.
Adică, istoria cu coruperea unor deputaţi a avut loc, dar Vladimir Plahotniuc a întors-o în folosul lui. În primul rînd, l-a făcut pe Veaceslav Platon raiderul politic şi economic nr.1. În al doilea rînd, i-a discreditat pe oamenii lui Diacov.
PSRM: boala creşterii
Partidul Socialiştilor, în prezent este formaţiunea politică cu cea mai mare creştere a ratingului. Timp de un an, ratingul PSRM a crescut cu aproape 400%. În sondajul Magenta Consulting, socialiştii au acumulat 3,8%, în cel al Asociaţiei sociologilor şi demografilor – 6,7%, Fondul Opiniei Publice” – 5,1%. Ce-i drept, recentul Barometru al Opiniei Publice le oferă soeicaliştilor doar 1,1% (1,8% împreună cu cei indecişi). Sondajele interne ale PSRM arată cifra de 4-5%.
Politologii explică această creştere bruscă prin daptul că Partidul Socialiştilor la moment este singura formaţiune politică din Moldova ce promovează ferm ideea aderării RM la Uniunea Vamală şi renunţarea la integrarea europoeană.
Comuniştii, care nu demult cereau aderarea urgentă a Moldovei la UV, acum nu mai sînt atît de categorici. În urma crizei din Ucraina, PCRM a devenit mai precaut în apelurile sale.
Precum a declarat Vladimir Voronin, „noi nu dorim să împărţim societaatea, aşa cum aceasta este divizată acum în Ucraina. Nu nu dorim ca alegeriule în parlament să devină alegeri ale cursului ţării, noi nu dorim ca alegătorii să fie împărţit în cei care sînt pentru UE şi cei care sînt pentru UV. La alegeri, oamenii trebuie să se gîndească, în primul rînd, la problemele cu caracter social, la investiţii, la crearea noilor locuri de muncă, la majorarea salariilor, pensiilor etc.”.
În pofida avîntului ratingului politic, Partidul Socialiştilor, potrivit datelor din sondaje, sau nu atinge, sau oscilează în jurul pragulului electoral.
Potrivit preşedintelui PSRM, Igor Dodon, un şir de partide de stînga deja au solicitat o colaborare cu socialiştii. Liderul socialiştilor nu a precizat ce fel de partide au fost, dar a menţionat că dacă va avea loc, totuşi, un dialog privind colaborarea electorală, atunci doar în baza listelor comune, sub egida Partidului Socialiştilor. În primul rînd, acesta are un rating mai mare ca ale celorlalte formaţiuni politice de stînga (cu excepţia PCRM, desigur). În al doilea rînd, crearea blocurilor electorale nu are rost: pragul de trecere pentru blocurile electorale din două partide este de 9%, iar pentru trei şi mai multe – 11%.
Centrul politic: tentativa de consolidare
Anumte procese centrifuge au loc acum pe eşichierul de centru. Sînt purtate negocieri dintre „Forţa Poporului” a lui Nicolae Chirtoacă, Partidul Popular al lui Alexandr Oleinic şi „Forţa Nouă” a lui Valeriu Pleşca.
Totuşi, este prematur să vorbim despre o uniune politică de centru: deocamdată, este vorba nu de nişte acorduri concrete, ci doar de un dialog pe tema unificării. Totodată, la finele lunii mai, va avea loc congresul Partidului Popular şi acum conducerea formaţiunii este ocupată cu consolidarea structurilor teritoriale şi pregătirea de congres.
Liderii formaţiunilor „Forţa Poporului”, Partidul Popular şi „Forţa Nouă” spun că societatea demult aşteaptă o alternativă pentru comunişti şi cele trei partide din „Coaliţia pentru Guvernare Pro-Europeană”, iar noua uniune de centru-stînga ar putea deveni o asemenea alternativă.
„Partidul Nostru”: cît de alternativă este alternativa?
Cel mai mare proiect politic al acestei primăveri este partidul controversatului om de afaceri, Renato Usatîi. Însă el nu a reuşit să-şi înceapă cariera politică în Moldova de la zero. L-a împiedicat Ministerul Justiţiei, care a tergiversat procedura de întregistrare, pe motiv că denumirea „Partidul Victoriei” ( „Партия Победы”) este rezervată. Precum afirmă businessmanul, la indicaţia directă a lui Vladimir Filat.
De aceea, Renato Usatîi a mers pe altă cale: a aderat la partidul existent - Popular Republican al lui Nicolae Andronic, pe care îl conduce în prezent.
Cum anume i-a reuşit acest lucru – sînt mai multe versiuni. Potrivit uneia, Usatîi pur şi simplu a cumpărat PPR. În calitate de probe, susţinătorii acestei versiuni invocă faptul că după congresul de pe 13 aprilie, fostul preşedinte al partidului Nicolae Andronic a demisionat şi a anunţat că pleacă din politică. Potrivit altei versiuni, propunerea de alegere a lui Renato Usatîi în funcţia de preşdinte al Partidului Popular Republican a venit din partea lui Nicolae Andronic, care a declarat că nu pretinde la mandatul de conducător şi că ar dori să vadă în această funcţie „o persoană tînără, carismatică, o personalitate, care ar putea, la fel ca şi el, să lupte pentru idee”.
Într-un fel sau altul, la congresul din 13 aprilie, Renato Usatîi a fost ales preşedinte al Partidului Popular Republican, care imediat a şi fost redenumit în „Partidul Nostru”, şi-a schimat emblema şi adresa juridică.
Însuşi Renato Usatîi şi o parte din electoratul ce îl simpatizează pe „gastarbeiterul moldovean” ascuţit la limbă şi generos la donaţii, poziţionează „Partidul Nostru” ca o a treia forţă şi ca alternativă actualei clase politice.
Dar există şi alte opinii. Unii analişti politici califică partidul lui Usatîi ca fiind un proiect al lui Vladimir Plahotniuc. Şi afirmă că Plahotniuc controlează şi sponsorizează tacit „Partidul Nostru”, preferînd să nu-şi afişeze participarea în acest proiect politic.
Drept dovadă sînt invocate următoarele argumente: Renato Usatîi a locuit mult timp în hotelul de cinci stele „Nobil”, care îi aparţine lui Vladimir Plahotniuc, unde s-a întălnit regulat cu vicepreşedintele PDM. Critica puterii este axată exclusiv pe critica dură a lui Vladimir Filat. Proiectul politic Renato Usatîi este reflectat ativ de posturile de televiziune ale media holdingului lui Vlaidmir Plahotniuc. Mai mult, în anturajul lui Usatîi sînt oamenii lui Plahotniuc.
Însuşi Renato Usatîi spune că acestea sînt dezinformaţii. La Nobil el se ascundea de agenţii SIS: el nu este vinvat că „acesta este cel mai bun hotel din oraş”. Cu Plahotniuc „se află pe diferite părţi ale baricadei”. Cît priveşte reflectarea proiectului său în presă, „site-urile scriu toate acestea pentru a mă scoate din concurs. Or, legînd numele oricărui tînăr politician cu Plahotniuc, cu anti-ratingul lui, înseamnă să-i asiguri acelaşi anti-rating de 95%”.
Eşichierul de dreapta: Ghimpu şi astăzi e cel mai viu dintre cei vii
Potrivit sondajelor sociologice, proiectul politic „Partidul Liberal Reformator” al lui Ion Hadîrcă se odihneşte în boz.
În sondajul „Fondul Opiniei Publice” PLR a obţinut 1,1%, în timp ce „adevăraţii” liberali ai lui Mohai Ghimpu - 10% (a treia poziţie după comunişti şi liberal-democraţi). Potrivit Barometrului de Opinie Publică, PLR are 1,3%, iar Partidul Liberal - 7,8% (a partra poziţie).
Astfel, dacă Mihai Ghimpu şi partidul lui, în pofia schizmei, va trece în viitorul parlamtn, liberal-reformatorii nu au nicio perspectivă politică.
Ex-premierul Ion Sturza, pe care îl proroceau în liderii Partidului Liberal Reformatori, nu se grăbeşte să vină la cîrma acesteia. Iar unul dintre principalii formatori de imagine ai PLR, co-preşedintele partidului, Ana Guţu, încearcă să-şi continue cariera politică peste hotare, candidînd la funcţia de europarlamentar, pe listele Partidului Naţional Liberal din România şi ocupînd locul 19 pe listele electorale ale PNL.
Astfel, cu 7 luni înaintea preconizatelor alegeri parlamentare, partidele politice ale Moldove se grupează şi se pregătesc de o luptă dură pentru un loc pe Olimpul politic. Evident că principala linie a frontului va trece între partidele de guvernare şi Partidul Comuniştilor, pe care deja se pregătesc să o ocupe cu eforturi comune partidele „maturizate” de stînga. Sau cel puţin, să rupă o parte din electorat. Dar şi partidele de guvernare nu pot dormi, deoarece le aşteaptă o luptă pentru electoratul de dreapta şi de centru.
Actualul sezon politic se va evidenţia, de asemenea, şi prin utilizarea noilor metode de înlăturare a adversarilor politici prin schimbarea simbolurilor, denumirilor şi altor manipulări „relativ cinstite”. Nu încape îndoială că şi partenerii occidentali vor depune maxime eforturi pentru a le ajuta „adepţilor săi locali” să străbată păienjenişul politic şi să facă alegerea corectă.