Debitorii au fost lipsiţi de dreptul la executarea benevolă a verdictelor

miercuri, 14 mai 2014, 20:30
Foto: pg12.ru

Victor Surugiu

Noua redacţie a Codului de Executare trebuia să înlăture un şir de lacune în reforma acestui sistem, ce permitea cîtorva executori judecătoreşti să se îmbogăţească în detrimentul colegilor lor şi bugetului de stat. Însă o studiere detaliată a modificărilor arată că executorii judecătoreşti nu vor rămîne păgubaşi. Totodată, datornicii vor trebui să-şi pregătească buzunarele pentru a achita serviciile lor chiar şi în cazul executării benevole a verdictului judecătoresc.

Pînă în prezent, mărimea remunerării executorilor judecătoreşti nu era limitată, iar în unele cazuri ei puteau primi şi onorarii de milioane. În comunitatea executorilor judecătoreşti s-a format o elită, unde se acumulau cele mai profitabile cazuri din punct de vedere financiar. Este vorba despre 10-15% din 170 de executori judiciari, ce activează în Moldova. Pe parcursul cîtorva ani de existenţă a sistemului privat al executorilor judiciari, aceştia au reuşit să devină milionari, să se pricopsească cu imobil de oficiu şi locuinţe, automobile de lux şi alte bunuri.

Conform legii, principala sursă de venit a executorilor judecătoreşti constituie documentele cu caracter monetar. În asemenea cazuti, onorariul, de regulă, constituie cel puţin 500 de lei sau 10% din suma stinsă dacă aceasta nu depăşeşte 100 mii de lei. În cazul perceperii plăţilor şi amenzilor periodice, se aplică alte reguli.

Pentru plăţile de la 100 pînă la 300 mii de lei, mărimea remunerării este stabilită în limita de pînă la 10 mii lei plus 5% din suma ce depăşeşte 100 mii lei. Dacă în documentul executoriu figurează peste 300 mii lei, atunci limita minimă a onorariului constituie 20 mii de lei, la care se mai adaugă 3% din suma ce depăşeşte 300 mii lei.

Din greşeală sau intenţionat, autorii reformei sistemului executoriu nu au prevăzut limita de sus pentru onorariile percepute. În rezultat, mulţi executori au reuşit să se îmbogăţească, decontînd silit onorarii mari de pe conturile bancare ale întreprinderilor municipale şi de stat. Doar în cîteva litigii dintre SA „Termocom” şi propriii furnizori, onorariul unui executor a constituit 2 mil. 720 mii lei.

Potrivit ultimelor modificări, limita maximă a onorariului este stabilită la 300 mii lei. În cadrul dezbaterii proiectului de lege au fost propuse şi alte limite, însă parlamentul a decis că acest nivel de remunerare va fi unul optim.

Totodată, de facto, datornicii au fost lipsiţi de dreptul la executarea benevolă a verdictului instanţei de judecată. Dacă documentul executoriu a ajuns la executor, atunci achitarea unui onorariu solid nu va putea fi evitată, chiar dacă el nu a reuşit să întreprindă vreo acţiune pentru executarea verdictului.

Potrivit unei reguli generale, executorul judecătoresc, timp de trei zile după primirea documentului, începe procesul executoriu. Apoi, debitorului i se propunea să-şi execute benevol obligaţiile, timp de 15 zile. Dacă el se încadra în acest termen, atunci cheltuielile puteau fi limitate cu plata pentru lansarea şi arhivarea procesului executoriu.

Noua redacţie a Codului de executare îi permite executorului să perceapă un onorariu de 50% chiar şi în cazurile cînd debitorul a executat decizia în termenul indicat de 15 zile. Pînă în prezent o asemenea executare se considera „benevolă”, însă modificările operate au anulat această noţiune.

Executorii judecătoreşti, chestionaţi de portalul NOI.md, spun că noile reguli de percepere a onorariului sînt adoptate în favoarea debitorilor şi încalcă drepturile executorilor judecătoreşti. Potrivit lor, pentru întreţinerea aparatului executorului judecătoresc, ce constă din cîţiva oameni, sînt necesare sume considerabile.

„Sistemul executor privat l-a pus pe debitor în situaţia că este nevoit să plătească onorariul solicitat – acordul lui pur şi simplu nu se cere, - notează unul dintre experţii noştri. – Această sumă este percepută în mod automat în procesul de executare a deciziei judecătoreşti, iar faptul că, în unele cazuri, debitorul este gata să execute benevol verdictul, fără atragerea altor jucători, deseori nu se ia în consideraţie. Şi în acest sens, modificările legislative nu vor schimba nimic pentru debitor.

Dar şi executorii nu trebuie să se plîngă pe pierderi materiale. Acestea pot fi simţite doar ce cei, care datorită problemelor din legislaţie primeau onorarii de milioane de lei. Însă, timp de cîţiva ani de existenţă a acestui sistem, el deja au reuşit să-şi facă o situaţie solidă.

Trebuie să menţionăm că examinarea proiectului de lege privind revizuirea politicii onorariilor s-a tergiversat o perioadă îndelungată din cauza multiplelor tentative de a-l deturna sau de a obţine o limită mai înaltă pentru onoraiul maxim.

Toate acestea demonstrează că introducerea sistemului executoriu privat a fost prost concepută, acesta trebuia studiat mai detaliat. Mulţi executori judecătoreşti, de facto, au trecut la o anumită specializare şi preferă să cîştige din procese mari, pe redistribuirea tuturor formelor de proprietate şi „dezbaterea” datoriilor mari. În cadrul acestor dosare ei sînt gata să vină la datornic şi în fiecare zi, în funcţie de onorariul primit.

Dar încercaţi să vă adresaţi acestui executor cu decizia privind perceperea a cîtorva mii de lei şi veţi vedea reacţia lui. Chiar dacă el se va apuca de acest caz, o va face, mai degrabă, ca pe o favoare, iar atitudinea faţă de lucru va fi corespunzătoare. Cel mai degrabă, legislaţia de profil va fi recroită încă de multe ori pentru a înlătura greşelile comise”.

În calitate de avantaje, experţii menţionează modificările îndreptate spre reglementarea proceselor executorii. Executorii au fost obligaţi să ţină un registru de evidenţă a măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu.

Totodată, executorul va putea aresta patrimoniul doar în limita mărimii cererilor de despăgubire, ce se conţin în documentul executoriu, precum şi a cheltuielilor pentru executiare. Anterior, au fost înregistrate mai multe cazuri, cînd executorul judecătoresc aresta patrimoniul, valoarea căruia depăşea de zeci şi sute de ori mărimea obligaţiilor debitorului.