De ce este periculos pescuitul în această perioadă a anului

Foto: newsmoldova.ru

În pofida prohibiţiei la pescuit pe întreg teritoriul Moldovei (cu excepţia gospodăriilor piscicole), pe pieţele din Chişinău poate fi găsit uşor orice fel de peşte de rîu. Ilia Trombiţki, doctor în ştiinţe biologice, directorul executiv al Asociaţiei Internaţionale Ecologice a Păstrătorilor Răului Nistrul „Eco-TIRAS” i-a relatat Irinei Astahova de ce sînt introduse asemenea prohibiţii şi de ce ele nu sînt respectate în realitate.

- De ce se introduce prohibiţia la pescuit şi în ce perioadă? Acţionează aceasta doar pe teritoriul Moldovei sau acestea sînt nişte reguli internaţionale?

- Primăvara, peştele depune icre, cele mai multe specii în perioada aprilie-iunie. Tradiţia perioadeloe de prohibiţie, cînd peştele nu trebuie deranjat, a fost stabilită în Uniunea Sovietică, unde exista o şcoală puternică de ihtiologi. Reguli similare sînt stabilite şi în Ucraina, şi în Transnistria, doar că termenii sînt diferiți. Această perioadă este prevăzută şi de noul Acord moldo-ucrainean privind bazinul rîului Nistru, care a fost semnat de ambele state în 2012, dar încă nu a fost ratificat de Ucraina, de aceea încă nu este aplicat.

Apropo, în această perioadă au loc şi deversări ecologice pe rîurile unde sînt hidrocentrale. În fiecare an, funcţionarii din Moldova sînt invitaţi de colegii ucraineni pentru stabilirea unui orar comun de deversări. Însă aceasta este doar o mimare a activităţii, deoarece în realitate, hidoenergeticienii ucraineni, în mîinile cărora se află „robinetul”, deseori interpretează recomandările ecologiştilor şi fac ce vor. Lasă de dorit şi deciziile adoptate. Anul acesta, cantitatea reală a apei în rîu a fost mai mică decît necesităţile ecosistemului. Iar aceasta înseamnă că nu sînt acoperite cu apă locurile de depunere a icrelor şi nu se va înmulţi nu doar peştele, dar şi păsările din deltă.

Ministerul Mediului a stabilit perioadele de prohibiţie a pescuitului pentru anul curent. Decizia vine în conformitate cu Legea cu privire la fondul piscicol, pescuit şi piscicultură, precum şi cu Acordurile bilaterale cu România şi Ucraina în domeniul reglementării pescuitului în bazinele acvatice naturale, comunică MOLDPRES.

Potrivit unui ordin al Ministerului Mediului, pescuitul va fi interzis timp de 90 de zile consecutive, de la 1 aprilie pînă la 30 iunie inclusiv, în rîul Prut de la intersecţia cu frontiera de nord a R. Moldova cu Ucraina pînă la satul Teţcani; în lacul de acumulare Costeşti-Stînca; în rîul Prut pe sectorul de la barajul nodului hidrotehnic Costeşti-Stînca pînă la satul Giurgiuleşti şi în bălţile Manta.

În aceeaşi perioadă va fi interzis pescuitul în bazinul fluviului Nistru, şi anume pe sectorul de la satul Naslavcea pînă la oraşul Camenca; în lacul de acumulare Dubăsari; în rîul Nistru pe sectorul de la barajul Centralei Hidroelectrice Dubăsari pînă la satul Palanca şi în braţul Turunciuc.

Totodată, de la 1 aprilie pînă la 30 iunie se anunţă prohibiţie la pescuit şi în obiectivele acvatice piscicole, altele decît cele atribuite pentru activităţi în domeniul pisciculturii, cu excepţia măsurilor tehnologice piscicole.

Perioadele de prohibiţie se referă la pescuitul industrial, comercial, sportiv şi de amatori al tuturor speciilor de peşti şi pentru dobîndirea moluştelor, crustaceelor şi altor organisme acvatice în bazinele piscicole naturale din R. Moldova.

- Există oare peşte care, în genere, nu poate fi prins în bazinele acvatice din republică şi de ce?

- Sigur că da! Acestea sînt speciile rare incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: majoritatea nisetrilor, mrenelor, morunaşilor, văduviţelor, linilor, sabiţelor, fusarilor, ţigănuşilor etc. Adică sînt protejate nu doar speciile ce prezintă interes pentru pescari, dar cele pur şi simplu rare şi endemice. Totuşi, trebuie de conştientizat faptul că numai prin pază peştele nu poate fi ocrotit. Trebuie păstrate habitatele naturale. Iar acest lucru este complicat, din cauza acţiunii omului asupra rîului. Mai ales sînt periculoase încălcările regimului hidrologici prin hidroconstrucţii, poluarea organică şi chimică.

- Puteţi să ne spuneţi ce a fost şi ce este în bazinele acvatice ale ţării? Şi de ce au loc aceste schimbări? Au ele vreo legătură cu activitatea omului sau aceasta este o evoluţie naturală?

- Noi avem o moştenire piscicolă naturală bună, care însă este împrăştiată de generaţia precedentă şi cea prezenză. Fauna piscicolă a Nistrului se deosebeşte de cea din rîurile vecine - Dunărea, Bugul de Sud şi Niprul. Sînt foarte multe specii deosebite, nu neapărat mari, dar interesante. Din cauza numărului mic al locurilor de depunere a icrelor, peştii din diferite specii sînt nevoiţi să se înghesuie şi de aceea în Nistru sînt prezenţi hibrizi. Din păcate, după construcţia în anii 1950 a hidrocentralei de la Dubăsari, nisetrii şi somonii, cu excepţia starletelor, nu au mai rămas în Nistru. În schimb, au apărut alte 10 specii, care au nimerit în Nistru prin diferite căi. Ilustrul ihtiolog, academicianul L.S Berg, născut la Bender, a numărat în Nistru circa 90 de specii de peşte. Din numărul total de specii cunoscute în Nistru, potrivit calculelor noastre, 18 practic au dispărut sau se află pe cale de dispariţie, 13 riscă să dispară, 16 sînt vulnerabile, circa 30 – rare şi trebuie incluse în Cărţile Roşii şi Legile privind fauna din Moldova şi Ucraina. Totodată, multe dintre specii, care încă 15-20 de ani în urmă erau simple, au devenit rare. De exemplu, peştele-sabie, sau linul. Însă experienţa ţărilor dezvoltate arată că procesul nu este fatal, ci depinde de acţiunile statelor. Totul poate fi salvat. Însă pentru aceasta sînt necesare eforturi competente, pe care autorităţile Moldovei şi Ucrainei nu le manifestă.

- De ce pe pieţele din Chişinău astăzi se vinde peşte din rîu, pescuitul căruia este interzis?

- Din păcate, în perioada de independenţă, în ţară a fost cultivată corupţia şi lipsa de respect faţă de lege. Toate sferele vieţii sînt împărţite între oamenii aflaţi la putere. Desigur, în ţară, pe lîngă Ministerul Mediului activează o structură, ce răspunde de rezervele piscicole în bazinele acvatice naturale. Acesta este Serviciul Piscicol. Însă există şi probleme – pe de o parte, acestui serviciu nu i se permite să activeze – instanţele, de regulă, resping procesele verbale, întocmite de inspectorii piscicoli, pe de altă parte – acolo acum activează în mare parte foştii poliţişti, care nu au nici pregătire profesională, nici motivaţie. Ei sînt puţini. De exemplu, pe sectorul Nistrului cu lungimea de 180 de km de la Naslavcea pînă la Soroca e ste un inspector piscicol. Ce poate face el de unul singur? Pe Nistrul de Jos, majoritatea peştelui este prins de pescarii şi braconierii din Ucraina. Acolo situaţia nu este mai bună, dar poate şi mai proastă ca a noastră. Iar la noi Nistrul este împărţit în sectoare de cîte un kilometru, iar cotele de pescuit se vînd. Totodată, cantitatea de peşte prins în realitate nu poate fi controlată.

Cînd eram deputat, am inclus în legea „Cu privire la faună” articolului privind Consiliul Ihtiologic, adică a unui organ de control, ce ar fi compus din savanţi şi specialişti, precum şi din reprezentanţi calificaţi ai societăţii civile, care ar oferi Ministerului Mediului recomandări pe diferite probleme, ce ţin de populaţia piscicolă. Din păcate, mai tîrziu, legea a fost modificată, societatea civilă a fost rugată să plece, iar ce se întîmplă acum acolo eu nu ştiu. Important este că doar cu implicarea asociaţiilor de pescari amatori situaţia poate fi schimbată. Însă eu văd că în acest luru nimeni nu este interesat., iar un institut al inspectorilor obşteşti în perioada sovietică nu a fost şi nici nu există în prezent. Apare întrebarea – nu este necesar ajutorul sau nu este nevoie de priviri în plus? Or, rîurie sînt pline de plase ale braconierilor, iar pescarii amatori ar putea acorda un mare ajutor în protejarea rezervelor piscicole!

- Dar pescuitul în gospodăriile piscicole nu este interzis şi s-ar putea ca tot peştele ce se vinde în piaţă să fie crescut?

- Într-adevăr, unele specii sînt crescute sau pot fi crescute în bazine acvatice private. Însă există specii, care nu sînt crescute în iazurile noastre. Aceasta se referă, de exemplu, la plătică, somn, babuşcă şi alte tipuri. La urma urmelor, statul pentru aceea e stat ca să elaboreze, timp de peste 20 de ani, documente privind provenienţa peştelui din gospodăriile private. În cazul unor dubii, se poate de mers în acele gospodării şi de văzut acest peşte.

- Aţi spus odinioară că Moldova s-ar putea transforma într-un pustiu. Insistaţi asupra acestei păreri şi pe ce se bazează ea?

- Da, la deşertificarea rapidă contribuie atît ignorarea continuă a procesului accelerat de dispariţie a diversităţii biologice din cauza deciziilor economice nechibzuite, cît şi schimbările climatice. Nicio ţară din Europa nu este atît de vulnerabilă ca Moldova, unde tocmai 76% din teritoriu este ocupat de terenuri agricole. Această cifră enormă determină instabilitatea solurilor şi pierderea rapidă a umidităţii, atît de necesare agriculturii. Deigur, suferă rîurile, iar în acestea – peştele. Doar cele mai rezistente spevii pot rezista, iar restul vor dispărea.

- Cum pot fi protejate bazinele acvatice şi rîurile din Moldova, ce trebie să facem? Şi este nevoie pentru aceasta de o finanţare majoră? Cît de mare?

- În primul rînd, trebuie schimbată mentalitatea oamenilor, ce adoptă decizii. Sînt necesare decizii dure, dar necesare la nivel de guvern, care ar asigura adaptarea ţării la schimbările climatice şi, în primul rînd, - majorarea gradului de împădurire a ţării de cel puţin două-trei ori. În Moldova este încă actuală lozinca agrarienilor „Pămîntul trebuie să lucreze!” De ce să lucreze şi să cheltuie resurse, dacă din an în an nu au unde vinde producţia ? Însă guvernul nu se hotărăşte şi nici nu vrea, mai exact, nu vede necesitatea de a permite plantarea pădurilor pe terenurile private, fapt ce le-ar ajuta şi celorlalţi producători agricoli să asigure accesul la apă în perioada toridă. Însă pentru o asemenea decizie este necesar de curaj, iar politicienii trăiesc cu ziua de azi şi se gîndesc la voturile alegătorilor, preferînd populismul. Chiar şi programul PNUD din Moldova nu propune soluţii eficiente de adaptare la schimbările climatice, din cauza gîndirii tradiţionaliste a experţilor recrutaţi.

În al doilea rînd, trebuie dezvoltată cooperarea cu ţările vecine. Din cîte vedem, nici acolo lucrurile nu sînt simple. De aceea, lupta cu corupţia, transparenţa şi profesionalismul constituie factorii principali, capabili să îmbunătăţească situaţia.

Carasul auriu, care, practic, a dispărut din Moldova dun cauza concurenţei cu alte specii invazive de caraşi din Orientul Îndepărtat şi China.

Recent, Ilia Trombiţki, în colaborare cu Alexandru Moşu, au editat Ghidul păstrătorilor rîului, în care sînt descrise speciile de peşti din Nistrul de Mijloc şi de Jos. Autorii, de asemenea, au făcut recomandări pentru pescari, care îi vor ajuta să evite intoxicaţiile periculoase în urma consumului peştelui de rîu în alimentaţie. Dar acestea sînt pentru viitor, cînd se va încheia perioada de prohobiţie la pescuit. Ghidul poate fi găsit accessînd linkul eco-tiras.org .