Imprimaţi
 |
| Foto: zapaday.com |
În țările Uniunii Europene au avut loc alegerile în Parlamentul European. Acestea deja au fost numite ”cutremur eurosceptic”, ”avîntul impresionant al radicalilor și ”începutul sfîrșitului UE”. Fiecare al treilea deputat din noul Parlament European este naționalist, ”eurosceptic” sau un adversar deschis al Uniunii Europene.
În actualele alegeri au triumfat două partide. Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) pledează pentru ieșirea Marii Britanii din UE (acesta a obținut peste 30%). Frontul Național din Franța, condus de Marine Le Pen sub lozinca ”Bruxelles- NU, Franța – DA!” a acumulat 25%.
Marine Le Pen, care are drept scop principal desfășurarea referendumului privind ieșirea Franței din Uniunea Europeană, deja a trasat sarcinile principale ale partidelor naționaliste și adversare ale integrării viitoare a UE, care și-au sporit reprezentativitatea în Parlamentul European pînă la 30,6%, față de 20,4% anterior.
”Sarcina euroscepticilor este stoparea mașinii furibunde, în care s-a transformat Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă blocarea transmiterii drepturilor suverane, renunțarea la restricțiile impuse de Uniunea Europeană, renunțarea la extindere”, a declarat ea.
Acest fapt ar putea pune cruce pe planurile mărețe ale Chișinăului. Recent, premierul Iurie Leancă a numit drept obiectiv principal al Guvernului – în 2019, cînd România va deține Președinția UE, aderarea la Uniunea Europeană. Iar Vladimir Filat afirma că ”integrarea în UE va avea loc, cel mai probabil, în anul 2020”.
Parlamentul European: lupta pentru fotolii
În pofida avîntului impresionant al radicalilor și euroscepticilor, Partidul Popular European și-a păstrat majoritatea locurilor în noul Parlament European (213 din 751). Însă PPE poate fi considerată atît învingătoare a alegerilor-2014, cît și marea perdantă. În comparație cu alegerile precedente (274 de mandate), conservatorii au pierdut peste 50 de fotolii de deputat, mai mult ca orice alt partid.
Pe locurile doi și trei au rămas Alianța socialiștilor și democraților, de stînga (190 de locuri) Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (64 de locuri). Acestea au pierdut 6 și 19 fotolii, respectiv.
Astfel, la prima vedere, puterea în Parlamentul European nu s-a schimbat – partidele tradiționale din Europa continuă să dețină controlul asupra Parlamentului European.
Însă, potrivit experților, liderii europeni, care promovează activ ideea integrării europene, acum vor întîmpina dificultăți în procesul de adoptare a legilor necesare în Parlamentul European. În esență, ei vor trebui dă negocieze cu liderii politici, pe care pînă mai ieri puteau să-i ignore.
”Noi acumulăm un număr mare de eurosceptici în Parlamentul European. Timpul va arăta ce impact va avea acest lucru asupra politicii europene. Însă în politica internă diferență se va simți. Pînă acum, integrarea europeană – ne plăcea sau nu – părea inevitabilă. În această seară, această inevitabilitate s-a terminat”, a declarat liderul Partidului Independenței din Marea Britanie, Nigel Farage.
Pentru a face față radicalilor, care și-au întărit pozițiile, conservatorii, social-democrații și, posibil, liberalii vor trebui să se unească într-o coaliție. Dar aici apare întrebarea: cine va ocupa fotoliul viitorului președinte al Comisiei Europene, care îl va succeda pe reprezentantul Partidului Popular European, Jose Manuel Barroso?
Potrivit Acordului de la Lisabona, propunerea privind candidatura noului președinte al Comisiei este înaintată de majoritatea calificată a membrilor Consiliului UE, luînd în calcul rezultatele alegerilor în Parlamentul European. Așa că disputa dintre parlament și consiliu privind această candidatură este inevitabilă. La fel ca și între membrii viitoarei ”coaliții largi”.
Partidul Popular European consideră că, deoarece a cîștigat detașat alegerile, postul de președinte al Comisiei Europene trebuie să fie ocupat anume de candidatul ei – fostul președinte al grupului european, Jean-Claude Juncker. Însă precum a declarat într-un interviu pentru publicația ”Kommersant”, directorul Centrului de Studii Politice și a Partidelor din cadrul Institutului Europei al AȘR, Vladimir Șvaițer, ”domnul Juncker, deși este un politician cu experiență, a reușit să strice relațiile cu mulți colegi europeni. Inclusiv din cauza că, în perioada cînd a condus grupul european, a pledat pentru reglementarea economiei în UE, dezvoltînd, în paralel, zone off-shore la el, la Luxembourg”.
Împotriva candidaturii lui Juncker deja s-au pronunțat liderii Franței, Marii Britanii și Ungariei. Potrivit zvonurilor, nici cancelarul Germaniei, Angela Merkel nu ar fi interesată în candidatura lui la postul de președinte al Comisiei Europene.
”Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, cu care conservatorii vor fi nevoiți să negocieze formarea coaliției, ca fiind a doua fracțiune după mărime, deja a anunțat că detașarea PPE la alegeri nu este atît de mare, pentru a accepta incontestabil candidatura lui Jean-Claude Juncker. Democrații și socialiștii, accentuînd că ”fără fracțiunea noastră Partidul Popular European nu va forma majoritatea parlamentară”, vor să-l desemneze în fruntea Comisiei Europene pe liderul lor - Martin Schulz.
UE și pielea RM
Euroscepticii și radicalii dețin în total 140 de mandate. Teoretic, ei ar putea crea o fracțiune puternică, însă în realitate acest lucru este destul de problematic din cauza divergențelor de programe. În schimb, naționaliștii și euroscepticii i-ar putea face mult ”sînge rău” viitoarei coaliții.
Potrivit directorului Institutului de Cercetări Strategice al Universității de Studii Europene din Moldova, Alexantru Burian, triumful radicalilor în actualele alegeri a fost destul de previzibil. Aceste alegeri au demonstrat clar nemulțumirea europenilor de guvernele lor și controlul dur din partea birocrației europene.
”În Uniunea Europeană armata birocratică este imensă. Cînd în URSS a început restructurarea, se spunea că în Uniunea Europeană sunt 18 milioane de funcționari la o populație de 300 de milioane de oameni. În Europa, acest indicator, este probabil, de cinci ori mai mare: există birocrație locală, există și birocrație europeană. Și toată această armată de funcționari trebuie cumva întreținută.
Însă problema nu este atît în birocrație, cît în metodele birocratice de soluționarea a unor probleme. Birocrația europeană și-a demonstrat incapacitatea în fața pericolului unei catastrofe financiare. Drept consecință este creșterea euroscepticismului în țările UE și a popularității ideii primatului intereselor naționale asupra celor colective. Nu exclud faptul că după crearea coaliției în Parlamentul European va fi pusă problema reorganizării Uniunii Europene”, susține Alexandru Burian.
În principiu, problema aceasta deja a fost pusă. Imediat după eșecului la alegerile în Parlamentul European, președintele Francois Hollande a declarat că Uniunea Europeană trebuie reorganizată, iar puterea ei – redusă.
Nu o dată în UE a fost pusă problema corupției, utilizării mijloacelor contrar destinației și salariile prea mari ale funcționarilor europeni, care se consideră una dintre cele mai bine plătite categorii dintre angajații publici. Salariul inițial al unui angajat al Comisiei Europene în 2012-2013 constituia 2,6 mii euro, iar salariul comisarilor europeni ajungea pînă la 23 mii de euro, fără achitarea impozitelor.
Cînd, în timpul dezbaterilor bugetului comunitar (supranațional) al UE pentru 2014-2020, Ciprul, care deținea pe atunci Președinția UE, a propus reducerea salariilor pentru funcționarii europeni, prin micșorarea cheltuielilor bugetare cu cel puțin 50 mild. Euro, acest fapt a fost criticat de Comisia Europeană și Parlamentul European. Angajații acestora chiar au pichetat sediul Comisiei Europene.
În țările ”euroscepticismului victorios”, de asemenea, este considerat că reglementarea centralizată a proceselor economice în UE privează statul de multe bunuri, iar deciziile adoptate, deseori, contravin intereselor naționale. Să luăm măcar acordul pricind crearea zonei de liber schimb dintre UE și SUA, care este discutat deja un an.
În timp ce Bruxelles-ul vorbește optimist despre impulsionarea economiei, creșterea productivității muncii și zeci de mii de locuri noi de muncă, despre faptul că lichidarea barierelor comerciale va aduce UE $159 mild. pe an, iar SUA – $127 mild., guvernele naționale se tem că americanii le vor impune negociatorilor de la Bruxelles regulile lor de joc, fără a accepta compromisuri. În rezultat, piața europeană cu 500 mil. de consumatori va fi deschisă pentru producția americană nu chiar calitativă – cerințele de calitate în SUA nu sunt atît de înalte ca în Europa.
”Noi nu dorim să mîncăm produse modificate genetic, carne de vită, crescută cu hormoni și dezinfectată cu clor”, a declarat deputatul partidului ”verzilor” din Franța, Yannick Jadot.
La ce trebuie să se aștepte Moldova
Analistul politic Igor Boțan consideră că după alegerile în Parlamentul European și formarea noii componențe a Comisiei Europene trebuie să ne așteptăm la înăsprirea politicii migraționale a UE.
Aceasta și așa se înăsprește: Europa s-a radicalizat din cauza nemulțumirii populației de reformele dure anti-criză, de politica economiilor drastice și a problemelor migraționale. Politica toleranței și diversității culturale, care încă mai ieri determinau viziunile europenilor asupra orînduirii mondiale moderne, deja nu este în trend în multe țări europene: Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Malta.
Aceeași Marine Le Pen accentuează mereu că migrația în masă nu doar creează probleme economice și sociale în Franța, dar și subminează identitatea națională. Radicalii de dreapta îi cer Bruxelles-ului să sisteze favorizarea ”migrației săracilor” și să se concentreze asupra susținerii cetățenilor Uniunii Europene, precum și să aloce mijloace pentru atragerea specialiștilor înalt calificați.
În noua componență a Parlamentului European este puțin probabilă reducerea finanțării RM din partea Comisiei Europene și a diferitelor fonduri europene, consideră Igor Boțan. ”Da, în ultimii ani, Comisia Europeană a fost acuzată de utilizarea mijloacelor contrar destinației, izbucneau scandaluri de corupție, însă bugetul Uniunii Europene pe termen lung – pînă în 2020 - a fost deja aprobat. Așa că toate mijloacele, inclusiv fondurile de asistență pentru așa țări ca Moldova, au fost deja planificate pentru următorii șapte ani. E altă problemă că asistența permanentă din partea UE generează dependență la autoritățile noastre, iar lipsa unui control strict și a sancțiunilor – nedorința de a lucra eficient. În final, cei ce doresc să ne ajute, în realitate, obțin un efect contrar”, consideră Igor Boțan.
Însă în opinia directorului Institutului de Cercetări Strategice a Universității de Studii Europene din Moldova, Alexandru Burian, după reconfigurarea Parlamentului European și crearea noii componențe a Comisiei Europene, UE ar putea, totuși, revizui mărimea subvențiilor acordate țărilor din afara Uniunii Europene. Inclusiv în direcția înăspririi: potrivit planului bugetar pentru 2014-2020, nu mai tîrziu de 2016, bugetul UE poate fi revizuit. Comisia Europeană și Parlamentul European au dreptul să stabilească nivelul de prioritate a unor sau altor modificări la buget și să ridice problema noilor surse de finanțare a acestuia.