Despre riscurile, miturile, oportunităţile şi pierderile acestui an

Foto: infoeuropa.md

Irina Astahova

Pregătirea de semnarea Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Moldovei se află pe ultima sută de metri – pînă la acest eveniment a rămas mai puţin de o lună. Deşi decizia a fost deja luată, la Chişinău s-a acutizat brusc lupta dintre adepţii şi adversarii aderării Moldovei la Zona de Liber Schimb. Pe fonul războiului civil , care a izbucnit în Ucraina în urma semnării acestui document, o confruntare în Moldova, astăzi, nu pare a fi atît de inofensivă.

Perspectivele şi riscurile acestui an

La sfîrşitul lunii iunie, Moldova va semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, iar în toamnă deja va coopera cu UE în cadrul Zonei de Liber Schimb. Alegerea ţării, precum menţionează autorităţile moldovene, reprezintă nişte reguli clare şi standarde înalte de calitate, la care va trebui aliniată economia moldovenească. Însă implementarea standardelor costă bani, iar mijloacele promise de parteneri nu sunt suficiente. Totuşi, Ministerul Economiei se străduieşte să afişeze optimism şi contează pe capacitatea nativă de adaptare a businessului moldovenesc, care trebuie să privească mai larg asupra lumii şi să înveţe să concureze.

Pe 28 mai, la şedinţa Consiliului consultativ de pe lîngă Ministerul Economiei a fost discutată situaţia macroeconomică, prognoza creşterii economice în următorii trei ani, precum şi riscurile cu care s-ar putea confrunta ţara pînă la finele acestui an. Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, spune că, deocamdată, instituţia examinează scenariu de bază, care nu ţine cont de impactul acestor riscuri. Potrivit acestui scenariu, iniţial, după intrarea în Zona de Liber Schimb cu UE în acest an, economia moldovenească va suferi unele pierderi, iar ulterior, totul va fi bine.

Potrivit estimărilor ministerului, creşterea economică a Moldovei în acest an va constitui 3,5%, iar acesta este un indicator bun, faţă de situaţia din ţările vecine, precum şi ţinînd cont de rezultatele exportului în primul trimestru. În România este prognozată o creştere de 2,2%, în Rusia – de 1,1%, iar în Ucraina, aceasta, deocamdată, nu este prognozată. Creşterea economiei moldoveneşti va fi asigurată din contul schimbărilor structurale, care deja s-au produs, consideră Valeriu Lazăr.

La începutul acestui an, economia moldovenească s-a confruntat cu consecinţele embargoului vinurilor, introdus de Rusia în septembrie anul trecut. Pierderile deja au ajuns la 35 mil. dolari. În pofida deprecierii leului moldovenesc faţă de dolar de la începutul anului cu 3,3% (datele pentru aprilie), exportul s-a redus cu 2,8 mild. Dolari, sau cu 1,6%, faţă de începutul anului. Exportul în Rusia s-a redus cu 38%. Experţii Ministerului Economiei explică acest fapt şi prin factorul psihologic: prin reticenţa exportatorilor faţă de situaţia politică externă complicată.

„Toţi încă ţin minte embargoul din 2006, cînd exportatorii de vin, pînă în prezent, nu au primit pentru marfa livrată în Rusia peste 100 mil. de dolari. De aceea, nimeni nu vrea să rişte”, spune ministrul adjunct al Economiei, Octavian Calmîc.

Aşteaptă şi investitorii. Însă producţia industrială, transportul, veniturile la buget cresc, agricultura este în creştere (anul trecut creşterea producţiei agricole a înregistrat un nivel record din 2005), rata şomajului se reduce şi chiar pensiile au crescut în valoare reală cu 0,8%. Totul va fi bine, consideră Valeriu Lazăr, iar dacă va fi rău, atunci nu chiar fatal.

Riscurile de bază, pe care le vede Ministerul Economiei la sfîrşitul acestui an sînt: probleme eventuale cu exportul producţiei moldoveneşti pe piaţa CSI, revenirea migranţilor, înrăutăţirea situaţiei economice în Ucraina, Rusia şi Belarus. Dacă riscurile se vor confirma, „atunci noi ne vom afla într-o altă realitate, mult mai dură”, - spune Valeriu Lazăr. Potrivit lui, principalele capitole ale exportului, ce ar putea fi afectate sunt fructele (în special, merele, strugurii, prunele), vinul. Însă, în opinia lui, poate fi găsită o soluţie.

Spre exemplu, merele sunt exportate în proporţie de 95% în Rusia, ceea ce constituie aproximativ 180 de mii de tone. Cota merelor moldoveneşti în UE este de 20 mii tone, dar oficialii europeni au promis să o majoreze pînă la 40 mii tone. Ministerul Economiei nu poate cere mai mult, deoarece nu are cu ce argumenta – nu există o statistică extinsă privind merele. Dacă Rusia va introduce embargo la mere, atunci, din roada acestui an, potrivit lui Valeriu Lazăr, în Rusia ar putea fi exportate 80 mii tone: 40 tone în anul curent şi alte 40 mii – la începutul anului viitor. Iar restul vor fi păstrate, sau mai este o variantă – exportul merelor prin intermediul unei reţele comerciale internaţionale. Economia moldovenească se adaptează la schimbări, susţine ministrul. „Nu trebuie să fim fatalişti, haideţi să punem mintea în mişcare şi să lărgim orizonturile”.

În ceea ce priveşte gastarbeiterii moldoveneşti din Rusia, atunci în această ţară se află oficial 550 mii de migranţi din Moldova, iar neoficial – 700-800 mii, adică a patra sau a cincea parte din populaţie. Potrivit lui Valeriu Latzăr, 100 mi dintre ei deja s-au legalizat. Volumul transferurilor băneşti din Rusia în Moldova, în 2013, a constituit 1,279 mild. dolari.

Despre posibilitatea revenirii gastarbeiterilor funcţionarii vorbesc demult, însă nu propun soluţii. Ministrul Muncii: „Mi se pare că Rusia ar face mai bine să-i lase pe moldoveni acolo – pentru ca ei voteze aşa cum le este convenabil angajatorilor. Este o pîrghie de influenţă. Însă, desigur, dacă ei se vor întoarce, iniţial, vor fi probleme, dar pe urmă va creşte concurenţa, salariul va creşte mai repede, în cele din urmă, vor pleca în Europa”.

Ministrul Economiei vrea să fie optimist şi nu face public scenariul pesimist. Potrivit lui Lazăr, este greu să calculezi exact ce se va întîmpla în acest caz, deoarece măsurile adoptate pot fi diferite, iar efectul, de obicei, este multiplu. De exemplu, se instituie embargo la vinuri, dar este afectată fabrica de sticlă. Însă şi în această situaţie, consideră el, există ieşire, deoarece sticlele cu vin moldovenesc sunt cumpărate de turci şi vîndute în Africa de Sud.

„Există un cuvînt bun „Crimeea””

În toate reflecţiile despre viitorul apropiat al Moldovei, tot mai des se pune problema deciderii sorţii Transnistriei: trebuie să decidem ceva, spun experţii. După intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb cu UE în toamna acestui an, RM se va pomeni într-o situaţie nouă - cu două regimuri vamale: pe malul stîng şi pe malul drept. Ţinînd cont de faptul că întreprinderile transnistrene nu sînt gata de trecerea bruscă la noile reguli, pentru malul stîng este prevăzută o perioadă de tranziţie de un an – pînă în toamna anului 2015. Însă situaţia s-ar putea înrăutăţi şi atunci, neoficial, sunt examinate trei scenarii, inclusiv divorţul. Însă toţi speră în că Rusia nu va mai putea finanţa la nesfîrşit Transnistria, care o costă anual circa un miliard de dolari.

Guvernul consideră că Transnistria nu are altă ieşire, decît să adopte noile reguli, deoarece două treimi din exportul transnistrean este orientat spre Occident: partea dreaptă a Nistrului şi ţările UE. „Da, Transnistria are posibilitatea de a exporta în actuala situaţie, - spune fostul ministru de externe al Transnistriei, Valeri LIţkai. – Însă dacă Acordul de Liber Schimb va intra în vigoare, noi vom zbura ca din puşcă de pe aceste pieţe.

Noi vom pierde totul într-un singur moment, de aceea nu trebuie să ne facem iluzii. În primul rînd, pentru că economia noastră depinde de preţurile la gaz, iar pe noi vor să ne aducă la acelaşi nivel. Acolo sunt reguli unice, iar noi activăm într-o economie specifică. În al doilea rînd, noi nu vom face faţă cerinţelor regulamentelor europene. Nouă ni se va spune: voi trebuie să faceţi asta şi asta. Dar costul? Dar investiţiile? Ele ne vor îngropa, fără a ne dori răul, cînd ne vor impune standarde unice”.

La întrebarea de ce experţii transnistreni nu au participat la elaborarea Acordului de Liber Schimb, în pofida faptului că au fost invitaţi, Valeri Liţkai a răspuns cu mirare: „Ce înseamnă să participe – cu competenţe nule? În acest caz, reprezentanţii noştri joacă rolul de observatori. Adică, da, au primit informaţia. Însă chiar dacă au avut loc negocieri directe, de fiecare dată acestea se încheiau în felul următor: „Noi nu putem schimba abordările generale de dragul vostru. Voi sunteţi cei care trebuie să înţeleagă cît de fericiţi veţi fi. Iar odată ce veţi fi mai fericiţi, nu ne încurcaţi”.

Ce final va avea această situaţie? „Este un cuvînt bun „Crimeea”, - spune Valeri Liţkai. – spre deosebire de Moldova, noi sîntem pilonul FR în această regiune. Şi dacă acest status-quo va fi schimbat, atunci Rusia va acţiona. Crimeea este un model pentru noi. Însă pentru că suntem mai mici, acest lucru va costa mai puţin”.

„Noi nu privim Moldova ca pe o ţară agrară”

Săptămîna aceasta, atât guvernul moldovean, cât şi Delegaţia UE s-au precipitat şi şi-au prezentat viziunea asupra miturilor privind Zona de Liber Schimb cu UE. Pe 29 mai, şeful Delegaţiei UE în Moldova, Pirkka Tapiola le-a prezentat jurnaliştilor 32 de mituri despre Zona de Liber Schimb cu UE. În opinia reprezentantului UE, este mit faptul că Acordul cu UE va constitui un pericol pentru cultura şi familia din Moldova, va crea probleme economice cu întreprinderile transnistrene şi, în general, va conduce la pierderea Transnistriei, la pierderea pieţelor CSI, la înrăutăţirea relaţiilor cu Rusia, la probleme economice şi la creşterea preţurilor de consum.

Potrivit lui Pirkka Tapiola, mituri, de asemenea, sunt şi afirmaţiile că „UE se află în confruntare geopolitică cu FR”, că „fermierii moldoveni nu vor putea face faţă normelor sanitare şi fitosanitare europene şi vor suporta piederi”, că „ajutorul UE nu este suficient pentru acoperirea necesităţilor reformei” etc.

Răspunzînd la întrebările jurnaliştilor, în special, din contul cărei producţii se va majora exportul moldovenesc în Uniunea Europeană, domnul Tapiola a spus că Moldova, desigur, are ramuri agricole tradiţionale. Şi, mergînd în întîmpinarea doleanţelor colegilor moldoveni, a fost luată decizia de a majora cotele pentru producţia agricolă moldovenească, iar la vin, cotele, în general, au fost anulate.

Însă „noi nu privim Moldova ca pe o ţară agrară. Aici sunt mulţi oameni cu studii superioare şi noi am dori ca investiţiile să fie direcţionate în diferite domenii”; a declarat reprezentantul UE. Potrivit lui, piaţa moldovenească se poate dezvolta indiferent de unde provine capitalul. Şi anume piaţa trebuie să decidă ce ramuri trebuie dezvoltate: „aceasta nu este în puterile noastre”. Partenerii europeni doar vor menţine condiţiile pentru sosirea investitorilor.

Ministrul adjunct al Economiei, Octavian Calmîc, a confirmat că Moldova are un potenţial de dezvoltare a ramurilor, însă el a găsit acest potenţial, deocamdată, doar în direcţia agriculturii şi industriei prelucrătoare. De asemenea, el a menţionat date statistice, potrivit cărora, exportul în ţările UE a crescut. În opinia ministrului adjunct al Economiei, aceasta vorbeşte despre faptul că businessul moldovenesc învaţă să se adapteze la condiţiile noi şi îşi diversifică exporturile în acele ţări, unde îi este mai comod să activeze şi are mai multe posibilităţi de dezvoltare.

Octavian Calmîc nu se teme de concurenţa producţiei agricole europene pe piaţa moldovenească, deoarece aceasta este de altă calitate şi mai scumpă. El a invocat exemplul producţiei lactate importate, care este prezentate, în special, de iaurturi, lapte concentrat – de produsele, care nu sunt fabricate în Moldova. Şi nici chiar de importul strugurilor şi merelor nu trebuie să ne fie frică, deoarece merele europene fac parte dintr-o altă categorie de preţuri, consideră ministrul adjunct al Economiei.

E clar că spulberarea miturilor a constituit un răspuns la critica masivă a aderării RM la Zona de Liber Schimb cu UE. În special, săptămîna trecută, la Chişinău s-au pronunţat şi experţii locali, care au arătat în cifre particularităţile comerţului moldovenesc.

Astfel, economistul Mihail Poisik consideră că, baza exportului moldovenesc în UE o constituie mărfurile fabricate în ţară in lohn, are nu lasă TVA în ţara. Adică, de fapt, este vorba despre reexport. Mihail Poisik menţionează că producţia in lohn este exportată, practic, în totalitate în UE, cota ei în exportul moldovenesc în Italia şi România, spre exemplu, constituind 68% şi 62%, respectiv.

Totuși, exportul total în UE din RM îl constituie materia primă: grîul, nucile şi metalul uzat. Cu alte cuvinte, Moldova pierde oportunitatea de a-şi dezvolta industria prelucrătoare şi majorează exportul din contul metalului uzat, adică a echipamentului vechi.

Sub forma importului european şi turcesc (RM aderă la Zona de Liber Schimb cu Turcia concomitent cu UE), Moldova primeşte mărfuri, pe care anterior le producea şi le produce cu succes şi singură: animale de prăsilă, seminţe, produse lactate şi din carne, săpun, tricoturi, articole din plastic, legume, fructe, struguri şi haine second hand.

Mihail Poisik concluzionează că Moldova semnează „acordul privind capitularea necondiţionată”, deoarece comerţul cu UE pentru ea este mai puţin convenabil, decît comerţul cu CSI, care după semnarea acordului cu UE ar putea să se reducă brusc. El consideră că Moldova pierde piaţa din Est şi producţia sa, iar în schimb va primi nu se ştie ce.

„Trebuie să calculăm totul, ca să nu pierdem ce avem”

Din 1 ianuarie 2015, Rusia, Kazahstan şi Belarus vor trece la următorul pas de dezvoltare a Uniunii Vamale – pe 29 mai, preşedinţii acestor ţări au semnat la Astana Acordul privind Uniunea Economică Eurasiatică, care va asigura pe teritoriul ţărilor membre ale EurAsEc funcţionarea unor reguli comune şi a celor patru libertăţi: de circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă. EurAsEc va începe să funcţioneze din 1 ianuarie 2015, după ratificarea Acordului de către parlamentele acestor ţări. Perspectiva acestei colaborări este evidentă: în primii trei ani ai integrării eurasiatice ponderea acestor ţări în economia mondială s-a majorat de la 2,6% pînă la 3,2%. Pe parcursul a trei ani, creşterea PIB-ului pe cap de locuitor a constituit 14,5%, ceea ce constituie de două ori mai mult decît în UE.

Despre istoria, structura şi perspectivele acestei organizaţii a relatat recent, la Chişinău, directorul Departamentului dezvoltare a integrării Comisiei Economiei Eurasiatice, Victor Spasski, în cadrul conferinţei „Procese integraţioniste moderne. Experienţă şi perspective”. Astăzi, în procesul integrării eurasiatice se află trei ţări: Rusia, Belarus şi Kazahstan. Pe 1 iunie este preconizată finalizarea proiectului Acordului de aderare a Armeniei. Se pregăteşte şi Kîrgîzstanul.

Ideea creării comunităţii eurasiatice a apărut cu 20 de ani în urmă, însă realizarea ei a început abia în 2010 cînd era nevoie de soluţii comune pentru depăşirea crizei economice mondiale. În rezultat, a fost creată Uniunea Vamală (UV). În cadrul acestei uniuni a fost asigurată libera circulaţie a mărfurilor, fapt ce a contribuit la dezvoltarea comerţului reciproc şi la cooperarea dintre ramuri.

În 2012, a fost adoptată decizia de a trece la etapa următoare – Spaţiul Economic Comun (SEC). Tranziţia a asigurat încă trei libertăţi de circulaţie: a serviciilor, capitalului şi forţei de muncă. O mare importanţă au căpătat şi politicile coordonate, cînd ţările membre ale SEC convin asupra regulilor de joc pe toate direcţiile politicii economice: industrială, de transport, concurenţială etc.

Tot în 2012, a fost adoptată decizia de a crea comisia economică eurasiatică, care avea următoarea sarcină: pregătirea acordului cu privire la Uniunea Economică Eurasiatică (UEE). Acesta este un cod al vieţii economice pentru membrii UEE, ce cuprinde circa 900 de pagini. După intrarea în vigoare a acestuia, pe teritoriul Uniunii Economice vor începe să funcţioneze regulamentele tehnice.

Victor Spasski a menţionat că este vorba exclusiv de o uniune economică a membrilor cu drepturi egale, care acţionează în baza regulilor unice. Singurul organ suprastatal este Comisia Economică Eurasiatică (CEE).

Într-un interviu pentru Noi.md, şeful Departamentului dezvoltare a CRR a presupus că după semnarea de către Moldova a Acordului cu UE, relaţiile economice cu ţările EurAsEc se vor schimba. Iar aderarea sine stătătoare la UEE nu va mai fi posibilă, doar o cooperare în cadrul Uniunii Europene, care deocamdată nu merge la un dialog cu UV.

„Primul şi cel mai important lucru: dacă va RM se va integra în UE în calitate de membru asociat, atunci următorul pas va fi NATO. Şi „morcovul” foarte îndepărtat – aderarea la UE. E evident. Atunci, teoretic vorbind, Uniunea Eurasiatică va trebuie să discute cu Bruxelles-ul, nu cu voi.

Noi sîntem gata să discutăm cu Bruxelles-ul pe orice temă, sîntem deschişi. Dar înţelegeţi care-i problema: chiar şi în problema Ucrainei s-a propus să soluţionăm problema împreună, deoarece aici sunt şi interesele Rusiei, şi ale Belarusului, şi ale Kazahstanului. Noi am propus: haideţi să includem şi Uniunea Europeană, Uniunea Vamală, ca să ţinem cont de toate interesele, să găsim o anumită soluţie, pentru ca şi Ucrainei să-i fie bine. Bruxelles-ul a refuzat: nu vă băgaţi, nu e treaba voastră, e treaba noastră.

Altă problemă – Armenia, care era gata să semneze Acordul de Asociere cu UE. Acolo sînt nişte oameni foarte competenţi, ei au examinat atent componenţa economică a acestui acord şi au spus: „Nouă nu ne este convenabil”. Noi pledă, pentru dezvoltarea relaţiile şi cu Asia, şi cu Uniunea Europeană, suntem deschişi spre dialog. Uniunea Europeană, însă, deocamdată, nu merge la nici un dialog”.

Totuşi, Victor Spasski a venit la Chişinău şi a relatat despre Uniunea Economică Eurasiatică. „Eu merg acolo, unde există cerere şi interes faţă de această temă. Săptămîna trecută am fost în Germania. Nemţii întreabă cum să impulsioneze relaţiile cu Uniunea Eurasiatică. După asta, am fost în Bulgaria, unde, de asemenea, am povestit cine sîntem. M-au invitat la Chişinău. De aici plec la Astana. Iar după aceasta - în Croaţia, unde există un interes enorm: cum în aceste condiţii să obţină regulamentele tehnice ale Uniunii Eurasiatice, la cine să apeleze pentru a dezvolta afacerile. Explicaţiile sunt necesare, deoarece trebuie să calculăm, totul, ca să nu pierdeţi ceea ce aveţi acum la noi”.

Potrivit preşedintelui CEE, în Moldova ar putea apărea problemele serioase din 1 ianuarie 2015, cînd în ţările-membre ale EurAsEC vor începe să fie aplicate cele patru libertăţi de circulaţie: a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă. „Adică, aceste ţări vor avea prioritate în investiţii, comerţ, transportul încărcăturilor, precum şi în circulaţia forţei de muncă. Acestea sînt: Rusia, Belarus, Kazahstan, Armenia şi Kîrgîzstanul. Toate celelalte vor activa în regim comun: atît Moldova, cît şi Finlanda, spre exemplu. Cît de mult nu v-am iubi. Iar pentru a recupera ce Moldove pierde acum, vor fi necesare noi eforturi, inclusiv financiare”.

„Principalul motor al creşterii economiei moldoveneşti ar putea fi sectorul agrar”

În opinia reprezentantului comercial al FR în RM, Vladislav Darvai, în cazul aderării Moldovei la EurAsEx, creşterea economiei Moldovei va fi asigurată de investiţiile în industria prelucrătoare şi dezvoltarea complexului agroindustrial. „Principalul motor al creşterii economiei moldoveneşti ar putea deveni sectorul agrar. Sectorul depinde de factorul sezonier, iar însăşi producţia concurenţială este prezentă pe mai multe pieţe, în primul rînd, cea din Rusia. Datorită faptului că Moldova, ca membru al Zonei de Liber Schimb cu CSI poate să-şi exporte producţia pe pieţele deschise ale Rusiei şi ţărilor membre ale CSI în condiţii foarte avantajoase, fără anumite cote, producătorii agricoli ar putea ocupa nişa produselor alimentare ecologic pure, fabricate în Moldova din produse moldoveneşti.

Deja în toamna acestui an, Guvernul FR va decide ce mărfuri vor fi achiziţionate pentru necesităţile statului şi municipiilor, în mod exclusiv sau prioritar, de la producătorii ruşi, precum şi de la companiile statelor membre ale Uniunii Vamale. Respectiv, în cazul stabilirii relaţiilor dintre întreprinzătorii moldoveni şi ruşi, a identificării unor soluţii comune în aceste relaţii, vor putea fi găsite şi metode de cooperare reciproc avantajoase pentru ambele părţi.

Trebuie să menţionăm că aderarea Moldovei la Uniunea Vamală va sigura nu doar circulaţia fără taxe vamale a mărfurilor, dar şi va deschide un spaţiu comun pentru transporturi, studii şi cultură, va facilita circulaţia capitalului, serviciilor, a forţei de muncă, va permite accesul la resursele energetice din cadrul UV vără taxe vamale, fapt ce va conduce la reducerea tarifelor şi la sporirea competitivităţii mărfurilor moldoveneşti, va reduce la zero asemenea noţiuni ca „embargo”, „interdicţie”, „restricţii” - adică va face posibilă crearea condiţiile pentru dezvoltarea stabilă a economiei ţării, în scopul sporirii nivelului de trai a populaţiei.

Următorul pas în dezvoltarea relaţiilor comercial-economice ar trebui să fie atragerea investitorilor în sectorul de producţie şi procesare, unde se creează produse cu valoare adăugată. Totodată, desigur, Guvernul trebuie să creeze toate condiţiile necesare pentru venirea în ţară a marilor investitori, care vor investi în dezvoltarea producţiei, ca să apară posibilitatea de asigurare cu locuri de muncă a populaţiei din Moldova. Deosebit de important este faptul ca marii investitori să vină în cele două locomotive ale economiei moldoveneşti, şi anume – sectorul agrar şi producţia. Anume aceste două sectoare vor asigura ritmuri înalte de creştere a bunăstării populaţiei din Moldova.

Iar dacă Moldova vrea să devină o punte ce uneşte aceste două Uniuni Economice pe continentul Eurasiatic, Moldova trebuie să fie independentă, suverană, cu poziţii proprii puternice în orice Uniune. În caz contrar, ea riscă să devină, mai degrabă, un cîmp al confruntărilor, decît o punte.