Imprimaţi
 |
| Foto: facebook.com |
Proiectul de imagine al Chişinăului, denumit „calitatea de membru asociat” a fost adus la o finalitate logică. Sau mai degrabă la o un început logic. Pe 27 iunie, la Bruxelles, premierul Iurie Leancă, din numele Republicii Moldova, a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. ”Acum Moldova și UE sînt unite pentru totdeauna”, a declarat el în cadrul ceremoniei de semnare.
Calitatea de membru încă nu a intrat în vigoare, dar coaliția de guvernare deja își face planuri noi: în 2015 să depună cererea de aderare la UE, iar pînă în 2020 Moldova să adere la Uniunea Europeană
Propagandă electorală
Noua sarcină-maximum, anunțată de către premier imediat după ceremonia de semnare, constituie nu atît un mesaj pentru birocrația europeană, cît este menită pentru electoratul moldovenesc, care le înghite pe toate.
În luna noiembrie vor avea loc alegeri parlamentare, iar partidele aflate la putere (mai ales PLDM) au nevoie să dezvolte succesul obținut, aruncîndu-le alegătorilor o momeală sub forma unui truc propagandistic testat. Or, intenția de a depune în 2015 cererea de aderare la UE, iar pînă în 2020 deja să adere la UE arată ca o legendară lozincă sovietică.
La începutul acestei săptămîni, Consiliul Uniunii Europene a decis să-i ofere Albaniei statutul de țară candidat la UE. Albania a depus cererea de aderare pe 28 aprilie 2009. Adică ea a așteptat cinci ani statutul de candidat.
De regulă, în statutul de candidat țările se află tot pînă la cinci ani. În această perioadă ele trebuie să-și ajusteze instituțiile economice și politice la cerințele UE. Însă statutul de candidat nu oferă garanții de aderare. Turcia, de exemplu, este țară-candidat de 14 ani, iar cererea a fost depusă încă acum 27 de ani!
România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în anul 1994, însă a aderat abia peste 13 ani – în 2007. Polonia și Ungaria au așteptat 10 ani. Ciprul și Malta – 14 ani. Lituania, Letonia și Estonia – 9. Iar Republica Moldova vrea să parcurgă această cale în doar 5 ani!
Totuși, în cadrul ceremoniei de semnare a Acordului de Asociere, Iurie Leancă nu și-a ascuns intențiile propagandistice și electorale. Discursul său solemn a fost construit din 2 părți - una în limba franceză, în care el le-a mulțumit funcționarilor europeni pentru încrederea acordată, îi asigura de neschimbarea cursului european al Republicii Moldova și a făcut aluzii la calitatea Republicii Moldova de membru deplin al UE. Iar cealaltă parte – adresarea către cetățenii RM, pe care premierul a rostit-o în limba de stat.
Apropo, despre intenția premierului de a depune cererea de aderare la Uniunea Europeană în 2015. În 2010, fiind pe atunci ministru de Externe, în cadrul unei emisiuni în direct la un post de televiziune, Iurie Leancă afirma că Moldova ar putea depune cererea de aderare la UE în 2011, cînd la Președinția Uniunii Europene se va afla Polonia.
Bate șaua să priceapă măgarul
În afara reprezentanților delegației moldovenești, și premierul Georgiei Irakli Garibașvili, și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, au făcut aluzii la posibilitatea aprofundării procesului de integrare europeană pentru țările lor.
În discursul său, Garibașvili, la fel ca și Iurie Leancă, a făcut o aluzie fină la faptul că Gruzia speră să devină degrabă membru al familiei europene. Președintele Poroșenko a fost mai direct și mai insistent, considerînd că este în drept să facă acest lucru.
„În ultimele luni, Ucraina a plătit prețul cel mai înalt, pentru a-și realiza visele europene și acest lucru costă ceva. De exemplu, noi vrem, în sfîrșit, să auzim o declarație simplă din partea UE: îndată ce Ucraina va fi pregătită, ea va obține calitatea de membru. Această declarație nu va costa nimic Uniunea Europeană, însă pentru țara mea ea va avea o importanță enormă”, a cerut președintele ucrainean, finalizîndu-și discursului cu cuvintele: ”Slavă Uniunii Europene! Slavă Ucrainei!”.
Însă curatorii europeni ai Chișinăului, Kievului și Tbilisi nu aveau de gînd să ofere niciun fel de promisiuni concrete, în afara afirmațiilor neclare: ”semnarea de astăzi este doar începutul parcursului european pentru Georgia, Ucraina și Moldova (Jose Manuel Barroso).
Chiar și marele prieten și apărător al coaliției de guvernare în Moldova – comisarul european pentru extindere și politica de vecinătate Ștefan Fule, după procedura de semnare a declarat evaziv jurnaliștilor că ”noi nu putem astăzi să speculăm în privința statutului candidaților”.
Ce-i drept, în aceeași zi, pe portalul EurActiv, într-un interviu extind, Stefan Fule a dat de înțeles că în viitorul apropiat nu se prevede nicio extindere a Uniunii Europene. Deoarece România și Bulgaria au discreditat procesul de integrare europeană și Uniunea Europeană a greșit, primind în rîndurile sale țări nepregătite.
De aceea, acum cerințele față de țările membre au devenit mai dure, iar regulile de aderare la UE – mai extinse. ”Extinderea nu e o imitație a unor acțiuni oarecare, dar este un proces al unor schimbări și transformări reale. Acum țările candidate trebuie să demonstreze că legislația adoptată de ele funcționează”, a declarat comisarul european Fule. Și a adăugat: dacă înainte țările membre ale Uniunii Europene aveau doar cîteva instrumente, ce le permiteau să influențeze asupra procesului de extindere și blocare a lui, atunci ”acum ele au peste 100 de metode să facă acest lucru”.
De exemplu, Cehia natală a lui Fule, precum și Marea Britanie intenționează să blocheze aderarea Albaniei la Uniunea Europeană. Iar Marine le Pen, liderul Frontului Popular, care a cîștigat recent în Franța alegerile în Parlamentul European, a anunțat refuzul oricărei noi extinderi a UE drept principala sarcină a euroscepticilor, care și-au întărit pozițiile în Parlamentul European.
Prețul asocierii
Însă, cel mai sincer dintre funcționarii europeni în acea zi s-a dovedit a fi președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, care în discursul său a declarat franc că scopul strategic al Uniunii Europene la moment este integrarea totală a economiilor trei țări în piața UE. Pentru care Ucraina și Georgia vor obține în viitor regimul fără vize (Moldova deja l-a obținut), fapt ce le va apropia și mai mult de Europa.
Totuși economiștii și analiștii economici continuă să estimeze cît va costa Ucraina apropierea ei de Uniunea Europeană. Săptămîna trecută, un grup de economiști ruși și-a prezentat calculele cît o va costa pe Ucraina semnarea părții economice a Acordului de Asociere cu UE și reducerea nivelului relațiilor comercial-economice cu Rusia și Uniunea Vamală. Potrivit estimărilor lor, pierderile anuale ale Ucrainei vor constitui 33 mild. Dolari sau 19% din PIB.
Potrivit publicației RosBiznesConsalting”, astăzi, guvernul FR finalizează analiza opțiunii europene a Ucrainei pentru diferite ramuri din Rusia. Unii membri din guvernul Rusiei spun că, fără îndoială, vor fi introduse taxe pentru ramurile industriei constructoare de mașini (în special, pentru vagoane și locomotive), pentru unele ramuri ale metalurgiei (de exemplu, țevile) și pentru un șir de produse agricole, deoarece acestea vor avea garantat de suferit în urma acordului dintre Ucraina și Uniunea Europeană.
În cazul în care Rusia va introduce taxe de protecție la importul mărfurilor ucrainene, acest lucru, potrivit estimărilor economiștilor, va lipsi business-ul ucrainean de 8 mild. dolari.
”Prețul” asocierii cu Uniunea Europeană pentru Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, nu a fost calculat. Adică, a fost calculat, însă în ”direcția corectă”. Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care s-a aflat recent la Chișinău, a declarat că după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere, exportul moldovenesc va crește cu 16%, iar PIB, pe termen mediu, se va majora cu 5,4%. Cît ar putea însă pierde RM pe piețele din Est, funcționarii europeni și moldoveni preferă să nu spună. Deși nu exclud că Rusia ar putea introduce anumite restricții.
Precum a declarat ministrul adjunct al Agriculturii Gheorghe Gaberi, ”riscuri, totuși, există și noi trebuie să fim gata de ele”. Iar președintele Uniunii Producătorilor Agricoli “Uniagroprotect”, Alexandru Slusari consideră că dacă Rusia va decide să introducă taxe restrictive sau în general își va închide piața pentru cele mai profitabile poziții agricole la export, atunci pierderile ar putea constitui sute de milioane de lei.