Imprimaţi
 |
| Foto: mold.su |
Recent, Parlamentul a adoptat în prima lectură un proiect de lege, ce propune permisiunea utilizării apelor subterane în scopul irigării capilare. Acest lucru se va face acolo, unde nu există surse de apă la suprafață, dar există suficiente rezerve de ape subterane, inclusiv ape potabile. Potrivit autorului proiectului, deputatului PLDM Ion Balan, „aceste rezerve de ape subterane vor fi utilizate rațional pentru dezvoltarea agriculturii, inclusiv pentru plantații intensive multianuale, așa ca livezile, viile și arbuștii”. Experții însă vorbesc despre un pas spre degradarea terenurilor agricole ale țării.
Prejudicii de trei miliarde
Concomitent cu adoptarea proiectului de lege în prima lectură, Curtea de Conturi a anunțat rezultatele auditului privind utilizarea rațională a terenurilor agricole ale țării. Rezultatele nu sunt încurajatoare – degradarea celor mai fertile soluri din Moldova are loc în ritmuri rapide.
Potrivit datelor Cadastrului, în 2013, în fondul funciar al țării a au fost înregistrate 3,38 milioane hectare de pămînt. Din acestea, aproximativ 60% au destinație agricolă (72,6% teren arabil, 13% - pășuni și 11,8% - livezi și cii), 9 % terenuri pentru spațiu locativ, 14% - fondul de rezervă, 13% - gospodăria silvică și rezervații, 2% resurse acvatice și 2% - industrie, transport, căi de comunicație etc. Autorii au menționat că unei persoane îi revin 0,6 ha de teren, ce corespunde indicatorului mediu în țările Europei de Est.
Agricultura este una dintre principalele ramuri ale economiei Moldovei. În 2013, aceasta a constituit 13% din PIB. Acest sector asigură cu locuri de muncă 26% din populația activă a țării. De aceea sectorul trebuie susținut, însă multe lucruri depind de sol, de care nimeni nu se ocupă. Terenurile agricole continuă să fie utilizate irațional, fapt ce prejudiciază sectorul agrar și mediul.
În prezent, peste 50% din soluri se află într-o stare nesatisfăcătoare, iar 10% - în stare critică. Conform diferitor date, prejudiciul economic anual de pe urma degradării solurilor constituie în Moldova de la 1,5 pînă la 3 mild. lei. Totodată, experții au menționat că acestea sunt date oficiale, care nu oferă o imagine exactă a degradării solurilor, deoarece în Moldova practic nu au rămas organizații de profil, capabile să efectueze o analiză complexă. De aceea, situația în realitate ar putea fi cu mult mai proastă.
Out of control
La întrebarea de ce problema nu a fost soluționată pînă în prezent, experții au răspunsuri diferite. „Nu există o monitorizare reală a degradării, - spune auditorul Viorel Miron. – Totodată, utilizatorii terenurilor din țara noastră se află în condiții economice prea dure. Ei încearcă să obțină profituri maxime, fără a se gîndi la consecințe. Nu există responsabilitate pentru starea solurilor și scoaterea neîntemeiată din circuit a terenurilor agricole, nu există normative, care ar determina ce acțiuni sunt permise, în special, în privința fertilizanților. Adică aceasta este o problemă complexă, care în proporție de 80% nu este soluționată din lipsa finanțelor. O altă problemă este că majoritatea localităților nu au un plan de dezvoltare a teritoriului și nu iau în calcul vulnerabilitatea terenurilor agricole”.
Ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a fost de acord cu auditorii și a declarat că situația în domeniul terenurilor agricole a ieșit de sub control. Însă din partea instituției sale el nu vede neajunsuri. Potrivit lui, principalii responsabili de situația creată sunt Inspectoratul ecologic de stat, Agenția proprietății funciare și Cadastrul. „Aceste instituții, precum și autoritățile locale, în primul rînd, sunt responsabile pentru utilizarea corectă a pămînturilor”.
Totodată, ministrul a menționat că ministerul lui deja de mai mulți ani promovează diferite acte legislative privind pămîntul. În special, în 2006, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerul Mediului au elaborat proiectul de lege privind pămîntul, care nici pînă astăzi nu a fost examinat de guvern. Iar anul trecut, Ministerul Economiei a blocat adoptarea Strategiei naționale de dezvoltare a agriculturii și localităților rurale, iar din acest motiv, angajații din agricultură ar putea pierde fonduri europene în valoare de 68 mil. euro.
„Aș vrea să menționez că cu inițiativele noastre deseori se speculează, - spune Vasile Bumacov. – De exemplu, inițiativa de amendare a proprietarilor de pămînt care nu-și prelucrează terenurile. Noi am depistat că circa 250 de mii ha de terenuri agricole din țară nu sunt prelucrate și am propus ca proprietarii acestora să fie amendați.
Însă în cazul dat era vorba nu despre fermierii care din diferite motive nu-și pot prelucra pămîntul, nu despre angajații bolnavi etc., ci despre speculanții care au cumpărat pămînturi pentru a le vinde în viitor. Iar pămîntul este o bogăție. Este baza de producție a jumătate din mărfurile ce sunt exportate. De aceea cine nu are nevoie de pămînt, să-l vîndă sau să-l dea în arendă. Anume acest lucru am vrut să-l explicăm la guvern. Însă nu am fost auziți”.
Încă un pas spre degradare a terenurilor, menționat de ministru, este Programul de conservare și sporire a fertilității solurilor pentru 2011-2020, adoptat în 2011. Însă acesta, practic, nu a început să funcționeze. Documentul prevedea că Moldova trebuia să aloce 54 mil. lei pentru măsurile de conservare și sporire a fertilității solurilor. În special, se preconiza crearea unui sistem informatizat privind calitatea solurilor în baza unor cercetări științifice, elaborarea măsurilor pentru sistarea eroziunii solurilor, pentru sporirea fertilității etc.
Funcționarii consideră că principala barieră în calea implementării programului este lipsa finanțelor, care nu pot ajunge în Moldova din cauza necorespunderii legislației cu standardele UE. Potrivit ministrului, astăzi, agricultura Moldovei a ajuns din urmă agricultura europeană doar cu 20%.
În opinia auditorilor însă, programul nu a fost lansat, deoarece Ministerul Agriculturii nu a pus corect accentele: „Programul de sporire a fertilității solurilor este construită în baza noțiunilor învechite și pune accentul, în special, pe irigare, dar nu pe fertilitatea solului”. În opinia lor, metodele tehnologice oferă posibilitatea de combate mai eficient eroziunea: „Astăzi, Ministerul Agriculturii alocă prea puține resurse pentru lupta cu eroziunea. De aceea, cea mai bună metodă de luptă cu eroziunea este trecerea la tehnologiile ce necesită mai puține resurse. În acest caz banii sunt cheltuiți pentru soluționarea a două probleme: reutilarea tehnologică și sporirea fertilității solurilor. Acum, cînd nu ajung bani, acest lucru este actual”.
Auditorii au depistat încălcări la realizarea proiectelor de ameliorare
Multe încălcări au fost depistate de auditor la realizarea proiectelor de ameliorare a pămînturilor. În special, milioanele donatorilor europeni sunt alocate pentru implementarea proiectelor de irigare a cîmpurilor, întărirea digurilor etc. între timp, asemenea măsuri se transformă deseori în „infracțiuni împotriva principalei bogății a țării”. Din cauza lipsei specialiștilor în domeniul irigării, proiectele se transformă în „catastrofe ecologice”. Astfel, auditorii au invocat un exemplu cînd sistemul de irigare s-a transformat într-o carieră în raionul Criuleni.
Funcționarii recunosc că problema irigării, într-adevăr există. Însă la aprobarea acestor proiecte opinia Ministerului Agriculturii este solicitată în ultimul rînd, sau nu este solicitată deloc. „Deși nu ar strica ca aceste proiecte să fie coordonate cu ministerul nostru, - afirmă Vasile Bumacov. – Cine dacă nu noi îi știe pe fermieri, cine are mai multă nevoie, știm condițiile, unde poate fi făcut acest lucru, dar cel mai important noi știm în cine putem avea încredere”.
Deocamdată, situația cu irigarea solurilor în majoritatea cazurilor duce la salinizare. „În aceste condiții pe mine m-a mirat faptul că parlamentul a adoptat un proiect de lege privind irigarea capilară în agricultură din apele subterane, - spune președintele Curții de Conturi, Serafim Urechean. – Cum s-ar spune, am ajuns! Or peste 80% din apele subterane nu corespund după componența minerală. Este încă un pas spre degradarea solurilor noastre”.
Între timp, experții spun că acest proiect de lege nu are perspectivă. Procesul de dobîndire a apelor din resursele subterane este foarte costisitor și e puțin probabil ca în timpul apropiat să devină accesibil pentru fermieri. Proiectarea este scumpă, costă mult lucrările de forare, iar fermierii nu vor putea suporta aceste cheltuieli. Totodată, astăzi, încă nu sunt stabilite clar condițiile în care această apă ar putea fi folosită.
Consolidarea terenurilor ar putea soluționa această problemă, ca și altele, de altfel. Însă, potrivit ministrului Agriculturii, acest proces este foarte lent. „Noi încercăm să introducem mecanismul de subvenționare pentru cei care vor să se consolideze. Problema însă constă în faptul că taxa notarială este mai mare decît costă cotele, cea ce este foarte scump pentru fermieri. Deocamdată noi am implementat 46 de proiecte, datorită susținerii donatorilor. Aceasta înseamnă 22 de persoane și 10 mii ha de terenuri consolidate”.
Auditorii vor propune instituțiilor de resort un șir de recomandări. Însă deja acum se spune că acestea cel mai probabil nu vor fi respectate, în primul rînd din cauza finanțării. Într-un final, Serafim Urechean a caracterizat situația din această ramură astfel: „e o debandadă acolo la voi. Este nevoie de o restructurare radicală și o modernizare instituțională”.
Nota NOI.MD
În ultimii 40 de ani, în lume au fost distruse circa o treime de terenuri arabile din cauza urbanizării, construcției drumurilor, eroziunii, salinizării și înmlăștinirii solului. În toată lumea, din 1945, au fost pierdute pentru agricultură 1,2 mild. ha – un teren egal cu suprafața Indiei și Chinei. Specialiștii afirmă că există tehnologii care împiedică eroziunea și păstrează pădurile, însă nimeni și nicăieri nu se ocupă cu implementarea acestor tehnologii la scară largă.
În prezent, pămîntul și culturile agricole moderne pot asigura cu hrană 3 mild. oameni. Dacă degradația pășunilor va avea loc în continuare cu o viteză de 12 mil. ha pe an, atunci peste treizeci de ani doar 2 mild. de oameni vor putea fi asigurați cu suficientă hrană.
În total, în țările dezvoltate se propune reducerea suprafeței de terenuri agricole pe cap de locuitor către anul 2025 pînă la nivelul sărăciei garantate.
Experții spun că eroziunea solurilor este periculoasă prin faptul că restabilirea stratului fertil al solului are loc foarte încet: aproximativ 2,5 cm în 500 de ani. Pentru restabilirea stratului de 15 cm, necesar pentru o producție normală a culturilor agricole, este nevoie de aproape 3 mii de ani.