În NATO – pe furiş

Foto: greatpowerpolitics.com

Xenia Florea

Peste o lună (pe 4-5 septembrie), în Marea Britanie, în sudul Ţării Galilor (provincia Wales) va avea loc summit-ul NATO. În cadrul acestei reuniuni, Alianţa Nord-Atlantică planifică să accelereze extinderea spre Est.

Şi nu doar prin expansiunea directă (acum pe ordinea de zi este aderarea Muntenegrului), La summitul din Wales se planifică stabilirea cadrului legal de atragere în aşa-zisul „spaţiu de securitate” a ţărilor, care formal nu sînt membre ale NATO sau nu pot deveni. Cum sînt, spre exemplu, Moldova şi Ucraina: prima are consfinţit în Constituţie statutul de neutralitate, iar a doua, în legea privind bazele politicii interne şi externe şi strategia securităţii naţionale – în afara blocurilor.

Alianţa Nord-Atlantică, care după acutizarea situaţiei din Ucraina, a obţinut „a doua respiraţie”, are planuri mari în privinţa acestor două ţări. Precum menţionează experţii, în prezent, unul dintre principalele proiecte de creare a infrastructurii miliare se consideră crearea coridorului de transport Odesa-Reni-Giurgiuleşti-Ungheni, care are o importanţă strategică majoră pentru asigurarea redislocîrii unităţilor şi tehnicii militare. Această rută va fi asiguată de sisteme de supraveghere, control şi de grupuri ale pazei militare NATO.

Reieşind din aceste planuri, Moldova a fost invitată, în premieră, să participe la summitul din septembrie al Alianţei Nord-Atlantice. Drept că versiunea oficială, prezentată de către ministrul Afacerilor Externe Natalia Gherman sună altfel: „Moldoa a participat activ anul acesta la misiunile de menţinere a pării din cadrul NATO, şi-a trimis contingentul său militar în Kosovo. Datorită acestor acţiuni, Moldova, pentru prima dată, s fost invitată să participe la summitul Alianţei, care va a vea loc la începutul lunii septembrie curent”.

Major non-NATO ally

În principiul, nici statutul de neutralitate al Moldovei, nici cel de neparticipare la blocurile militar al Ucrainei, nu reprezintă o piedică pentru NATO. Pentru aceste cazuri „speciale”, încă în anul 1996 s fost inventat statutul MNNA – “major non-NATO ally”. Adică, aliatul principal, non-membru al NATO. Acum, acest statut îl au Israelul, Japonia, Coreea de Sud şi Filipinele.

Principalul avantaj al acestui statu este posibilitatea de a obţine asistenţă militară, ocolind procedurile birocratice complicate ale controlului la export. Statele din grupul „major non-NATO ally” obţin prioritate la livrarea surpluusurilor militare (de la raţii alimentare pînă la nave), la obţinerea rezervelor de armament american, depozitat în afara bazelor militare ale SUA, la obţinerea creditelor americane pentru procurarea sau arenda tehnicii militare etc.

Potrivit experţilor ucraineni, în Afganistan şi Kîrgîzstan acum se află o cantitate destul de mare de echipament militar (evacuarea majorităţii trupelor americane din Afganistan este planificată pentru sfîrşitul anului 2014). Returnarea acestuia în State sau redislocarea lui la bazele europene nu are rost: mai ales în contextul acutizării relaţiilor cu Rusia. De aceea, „surplusurile” de armanent ar putea fi transmite ţărilor terţe, sub lozinca „să întărim şi să modernizăm forţele principalilor noştri aliaţi non-membri ai NATO”.

Oferirea unui asemenea statul Moldovei, Ucrainei şi Georgiei este prevăzută în Actul nr. 2277.

Acesta se numeşte “Russian Aggression Prevention Act 2014” (Actul priivnd prevenirea agresiunii ruse) şi a fost introdus la Congresul SUA, pe 1 mai, de către un grup de senatori, conduşi de republicanul Bob Corker, care cer de la Administraţia lui Barack Obama să întreprindă măsuri mai hotărîte în lupta cu agresiunea Rusiei. Un promotor activ al acestui proiect de lege este senatorul-„şoim”, Jonh McCain.

Este remarcabil faptul că Bob Corker şi-a înregistra iniţiativa sa legislativă privind oferirea statului de “major non-NATO ally”pentru Ucraina, Moldova şi Georgia, imediat ce a revenit de la Chişinău, unde a efectuat o vizită pe 21-22 aprilie. Iar cu o săptămînă înaintea lui, în RM se aflat John McCain, ]mrepun[ cu trei colegi senatori. El a criticat dur Rusia, numind-o „staţie de alimentare cu gaze, deghizată în ţară”, şi a promis să apere „Moldova de FR”.

Adică, reiese că SUA au coordonat în prealabil cu autorităţile Republicii Moldova, atât acordarea statutului „majornon-NATOally”, cît şi planurile de viitor ale Pentagonului şi blocului NATO privind sporirea prezenţei sale în Europa de Est. inclusiv prin reechiparea şi subordonarea forţelor militare ale principalilor aliaţi din afara blocului NATO.

Deocamdată, proiectul anti-rusesc al senatorului Corker, reieşind din informaţia plasată pe site-ul Congresului SUA, se află la faza incipientă de examinare -„Prezentare”. Şi urmează să mai treacă încă patru : „Aprobat de Senat”, „Aprobat de Casa Albă”, „La preşedinte” şi „A devenit lege”.

Coridorul moldovenesc

La summit-ul din septembrie, România intenţionează să înainteze propunerea privind sporirea capacităţii de luptă în ţările, limitrofe cu Ucraina şi întărirea prezenţei NATO.

Acest lucru se înscrie perfect în planurile strategice ale Alianţei Nord-Atlantice. Blocul politico-militar din Occident, examinează serios posibilitatea amplasării subdiviziunilor militare în Europa de Est, în bază permanentă. Totodată, la summit-ul din Wales, va fi examinată problema creării bazei alianţei în Europa de Est – pentru a „întări posibilitatea unei reacţii prompte la orice ameninţare ce vine din Rusia”.

În calitate de locaţie pentru dislocarea Statului Major este examinat oraşul polonez Szczecin. La această bază se preconizează dislocarea armamentului, muniţiilor şi proviziilor, pentru ca în cazul destabilizării situaţiei să poată fi aprovizionatei cîteva mii de militari ai NATO.

Însă ideea sporirii prezenţei militare a Alianţei Nord-Atlantice în Europa de Este nu este susţinută în Germania, Cehia şi Slovacia. În schimb, Polonia şi România (iar anume pe teritoriile acestor ţări se preconizează fortificarea) sunt „pentru”.

„Din cauza acţiunilor Rusiei în Crimeea, Moldova se află în pericol de aceea, NATO trebuie să-şi redisloce trupele”, a declarat preşedintele României, Traian Băsescu, cîteva luni în urmă. MAE român a chemat să fie majorat numărul navelor militare americane în porturile României şi a aplicaţiilor miliare comune, menite să „întărească capacitatea de apărare colectivă”. Iar în 2015, în România vor fi amplasate componentele sistemului american PRO.

Pentru „sporirea capacităţii de reacţionare rapidă la orice ameninţare din Rusia”, pe direcţia sudică se preconizează crearea unui coridor de transport Odesa-Reni-Giurgiuleşti-Ungheni, pentru asigurarea redislocării subdiviziunilor şi tehnicii militare.

În presă au apărut şi alte presupuneri, cum Alianţa Nord-Atlantică poate utiliza sporirea prezenţei sale în Europa de Este în contextul agravării situaţiei în regiune. De exemplu, nu se exclude varianta, cînd sub pretextul apărării integrităţii teritoriale a RM de o presupusă agresiune din partea Rusiei, NATO ar putea încerca să soluţioneze prin forţă problema transnistreană.

Anume pentru aceasta este necesar coridorul Odesa-Reni-Giurgiuleşti-Ungheni: pentru redislocarea trupelor şi tehnicii militare din Odesa în Moldova. În portul din Odesa ar putea fi trimis orice tip de transport, mai ales dacă pentru acesta îşi vor deschide primitor uşile porturile şi bazele româneşti.

Potrivit acestei versiuni, Ucraina nu degeaba sapă acum intens un şanţ pe segmentul transnistrean de 450 km al frontierei moldo-ucrainene. Oficial, se consideră că această construcţie inginerească le va permite grănicerilor ucraineni să lupte cu contrabanda şi să blocheze deplasarea tehnicii grele. Spre exemplu, dacă Rusia va încerca să atace Ucraina din partea Transnistriei, deoarece acolo „se află o parte a armatei ruse”.

Neoficial, consideră adepţii acestei versiuni, inclusiv unii politicieni, Kievul se îngrădeşte de anumite acţiuni militare. Partea ucraineană va săpa şanţul timp de 3,5 luni.

Marketingul NATO

În pofida statutului său neutru (potrivit Constituţiei), Republica Moldova demult, de pe timpul comuniştilor, se află sub capacul NATO. Încă în 2005, Ministerul Apărării al RM se gîndea la amplasarea de către american pe teritoriul Moldovei a unei staţii radar moderne, ce va controla spaţiul aerian al republicii şi cel al statelor vecine.

În luna mai 2006, guvernul a aprobat Planul Individual de Acţiuni RM-NATO. El prevedea extinderea cooperării cu NATO în domeniul securităţii şi participarea la operaţiunile comune. Precum şi reforma sistemului de drept, a celui electoral, al administraţiilor centrale şi regionale şi a regulamentului Parlamentului. În 2008, la Academia de Ştiinţe a Moldovei a fost creat Punctul de informare al Programului NATO. El informa savanţii moldoveni despre diferite granturi, oferite în cadrul acestui program.

Pe timpul actualei coaliţii de guvernare aceasta dependenţă a crescut de cîteva ori. în opinia unor experţi, Occidentul pregăteşte intens terenul pentru renunţarea oficială treptată a Moldovei la neutralitate.

În colegiul Ministerului Apărării au fost incluşi reprezentanţi ai Centrului NATO în Moldova. Sunt implementate activ standardele Alianţei Nord-Atlantice în armată şi serviciul de securitate. Ministerul Apărării a încheiat o serie de acorduri netransparente cu instituţia similară din România, care face parte din blocul NATO.

În luna aprilie trecut, Parlamentul RM a ratificat acordul bilateral dintre Moldova şi Uniunea Europeană privind participarea la operaţiunile UE privind gestionarea crizelor. Astfel, Republica Moldova a acceptat oficial, pentru prima dată, să participe nu doar la misiunile de menţinere a păcii, dar şi în misiunii militare internaţionale. Şi şi-a trimis un contingent militar în Kosovo. Fapt ce contravine atît statutului de neutralitate al statului moldovenesc, fixat în Constituţie, cît şi acordurilor internaţionale privind neimplicarea în afacerile altor state: RM nu recunoscu independenţa Kosovo.

În luna mai curent, potrivit presei, în Moldova, sub pretextul de a fi civili, au sosit 80 de specialişti militari din SUA. Ei evaluează starea tehnicii militare şi a armamentului Armatei Naţionale şi vor stabili necesităţile republicii în livrări suplimentare.

Specialiştii american desfăşoară lecţii practice cu militarii subdiviziunilor cu destinaţie specială ale Ministerului Apărării, în cadrul cărora sînt perfecţionate acţiunile militare în condiţii urbane şi măsurile de neutralizare a acţiunilor teroriste şi de protest. Instructorii din SUA, de asemenea, verifică capacitatea obiectelor apărării civile, în special, a adăposturilor în localităţile mari. Ce e asta, dacă nu pregătire de război?

Apropo, condiţia obligatorie de a deveni membru al NATO este alcătuirea unei liste speciale cu obiectele civile şi militare naţionale şi a capacităţilor pe care ţara le poate propune alianţei.

În paralel, specialiştii în marketing de la NATO se ocupă în ţările patronate cu prelucrarea informaţională a populaţiei. Aceasta este formalizată în Planurile de acţiuni. Muntenegru, care trece acum prin procedura accelerată de aderare la NATO, a trecut prin opt asemenea planuri. Al şaptelea, spre exemplu, includea formarea Centrului de informare NATO, lansarea programului TV “NATO info”, propaganda avantajelor economice din colaborarea cu NATO, studierea opiniei publice în fiecare oraş, crearea unui centru pentru jurnalişti, campania pe Facebook „Sîntem de acord cu NATO” etc.

Multe dintre aceste acţiuni sunt implementate astăzi şi în Moldova. Centrul de informare NATO a fost deschis la Chişinău în 2007. Astăzi, Chişinăul se ocupă de deschiderea reprezentanţei permanente a Alianţei Nord-Atlantice, similare celei ce funcţionează în Georgia şi Ucraina. În luna mai, în ţară a fost desfăşurată pe larg „Săptămîna NATO”, care are lor al treilea an consecutiv, cu sprijinul Centrului de Informare şi Documentare NATO, MAEIE şi al Ministerului Apărării.

Un rol activ în propaganda avantajelor aderării la Alianţa Nord-Atlantică, inclusiv al celor economice, îl joacă şi conducerea ţării. Nu a reuşit noul ministru al Apărării Valeriu Troenco să intre în funcţie că a şi anunţat că a venit timpul ca Moldova să-şi revizuiască statutul de neutralitate şi să examineze posibilitatea aderării la NATO. Iar preşedintele Nicolae Timofti, la sfîrşitul lunii aprilie, a declarat că „dacă decizia mea ar fi una determinantă şi acest lucru ar depinde de mine, atunci eu aş fi votat pentru aderarea la NATO”.