Imprimaţi
 |
| Foto: emotional.ro |
Premierul României și, posibil, viitorul președinte al acestei țări, Victor Ponta, a declarat că acțiunile Rusiei reprezintă o amenințare pentru Moldova și întreaga regiune.
Bucureștiul consideră că această amenințare constă nu doar în destabilizarea regiunii în rezultatul „anexării ilegale a Crimeii sau a susținerii acordate separatiștilor din partea Rusiei”. Dar și în destabilizarea geopolitică în interiorul Moldovei: acțiunile Federației Ruse, consideră Ponta, fortifică pozițiile electorale ale partidelor de stînga.
„Guvernul moldovean, majoritatea parlamentară au adoptat decizii clare și ireversibile și se află pe calea cea dreaptă, spre Europa, care trece prin România. Desigur, această cale ar putea fi întreruptă, dacă alegerile vor fi cîștigate de PCRM”, a declarat premierul român.
În această situație, România, în opinia lui, intenționează să acorde și mai mult ajutor Moldovei, pentru „a demonstra avantajele integrării europene”.
Însă, experții consideră că acest ajutor s-ar putea exprima nu doar în lansarea festivă a proiectului electoral „gazoductul Iași-Ungheni”, achiziția demonstrativă a unui anumit lor de fructe moldovenești, pe fonul embargoului rusesc sau deschiderea la Bălți a stației aviației sanitare. Dacă situația pre-electorală și post-electorală din Moldova se va dezvolta după un scenariu nefavorabil pentru București, atunci partea română ar putea recurge la anumite pîrghii de presiune. Inclusiv, prin „agenții săi de influență” în Moldova.
PDM+PCRM=?
În privința victoriei „curate” a comuniștilor la viitoarele alegeri parlamentare din Moldova, Victor Ponta desigur, trișează. În primul rînd, electoratul moldovenesc nu mai are acea predispoziție de protest ca în 2001. În al doilea rînd, conducerea Partidului Democrat pur și simplu nu le va permite comuniștilor să obțină majoritatea parlamentară.
Săptămîna trecută, deputatul PCRM Alexandr Petkov a declarat că la crearea listei electorale a Partidului Comuniștilor participă activ conducătorul real al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc.
Potrivit informației pe care o deținem, în ultimele săptămîni, cîțiva foști funcționari de stat au depus concomitent cereri de aderare la PCRM. De exemplu, ex-ministrul de Interne, Gheorghe Papuc și fostul ministru al Justiției, Vitalie Pîrlog.
Aceștia ar putea fi incluși pe lista electorală a PCRM, dacă nu printre primii zece, atunci printre primii douăzeci, cu siguranță (în cadrul alegerilor parlamentare din 2010, Vitalie Pîrlog a candidat pe locul 67 în listele PCRM, însă nu a acces în Parlament). Cu perspectiva ulterioară de a intra în guvernul de coaliție, dacă Partidul Democrat și PCRM s-ar fi înțeles să creeze o alianță
Analiștii politici consideră că un asemenea model post-electoral este destul de real. Însă o asemenea coaliție nu le convine București-ului și SUA.
PDM, în pofida aflării timp de cinci ani în coaliția pro-europeană de centru-dreapta, întotdeauna s-a poziționat ca o formațiune de centru-stînga, punînd accentul pe populație multietnică, moldovenism și întărirea statalității Republicii Moldova, precum și pe păstrarea relațiilor stabile și amicale cu Federația Rusă.
Adică, dacă după alegerile din noiembrie, la puterea din Moldova va veni o coaliție de centru-stînga, atunci Chișinăul și-ar putea „înmuia” poziția față de Federația Rusă (cu atît mai mult, pe fonul restricțiilor introduse de „Rosselihoznadzor” și „Rospotrebnadzor”) și chiar să ajungă cu ea la anumite înțelegeri.
Acest fapt este categoric în defavoarea Washingtonului, care tinde să izoleze Moscova la maximum și cheamă spre aceasta întreg globul pămîntesc. Și Bucureștiul, ce visează la extinderea teritoriului, în primul rînd, din contul Moldovei, și care are reglările sale de conturi cu Rusia. Nu în zadar, în strategia națională de apărare a României, prezența trupelor ruse în Transnistria se numără printre principalele amenințări.
Bucureștiul consideră, nu fără temei, că Moscova îl împiedică să devină lider regional și să-și amplifice expansiunea asupra teritoriilor vecine. În afara de Moldova și regiunile Ucrainei, unde locuiește compact populația românească, România încearcă să-și extindă influența și asupra Banatului din Serbia unde locuiesc 35-40 mii de valahi.
Bucureștiul nu o dată a acuzat Belgradul de împiedicarea procesului de conservare a valahilor sîrbi a identității lor naționale și de slavizarea treptată. Și deși în Banatul din Serbia situația privind autodeterminarea națională este la fel ca în Moldova (valahii nu se consideră români), România încearcă să obțină controlul total asupra vieții politice și culturale a acestei regiuni din Serbia. De aceea, București-ul întreprinde acțiuni de diminuare a influenței Serbiei în regiune, precum și de îndepărtare a Rusiei de Balcani – în primul rînd, de Serbia.
Pentru România și SUA cea mai acceptabilă variantă ar fi păstrarea în Moldova actualului status-quo. Adică, coaliția pro-europeană în varianta ei modificată, cu un curs direct spre Occident, fără a privi spre Est.
Cu atît mai mult, Bucureștiului și Washingtonului nu le convine creșterea popularității în Moldova a partidelor de stînga, vădit pro-ruse. De exemplu, „Partidul nostru” al lui Renato Usatîi, PSRM al lui Igor Dodon sau Partidul regiunilor lui Mihail Formuzal (săptămîna curentă aceasta a intrat în zece cele mai influente partide din Moldova), care acum profită din plin, în scopuri politice, de interdicția impusă de Rusia la exportul unor mărfuri din Moldova.
Oare nu din această cauză ministerul Justiției al RM, controlat de PLDM, refuză categoric să înregistreze „Partidul nostru” al lui Renato Usatîi? PLDM, în ultimele luni, s-a transformat definitiv dintr-un partid „pro-Bruxelles” în unul „pro-Washington”, amplificîndu-și retorica anti-rusească.
„Agenții de influență”
În opinia experților, dacă situația pre-electorală și post-electorală din Moldova va evolua nu așa cum dorește București-ul, atunci partea românească ar putea utiliza anumite pîrghii de influență. De exemplu, să-și implice „agenții săi de influență” din Moldova.
În primul rînd, este vorba despre Curtea Constituțională a RM. Actuala componență a CC este unică: toți cei șase membri sunt cetățeni ai României cu toate consecințele. Fapt demonstrat nu o dată de Curtea Constituțională: în cazul privind denumirea limbii de stat, conducîndu-se de orice – de voința spiritului, de comanda politică, dar în nici un caz de prevederile Constituției Republicii Moldova.
În situația actuală, nu exclud analiștii politici, Curtea Constituțională ar putea să nu recunoască rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie, dacă acestea nu vor convine părții române, și să declare alegerile nevalide. Iar argumentele necesare pot fi găsite oricînd. De exemplu, încălcări în masă la secțiile de votare în cadrul scrutinului.
A doua variantă a implicării „agenților de influență” – institutul președintelui. Actualul șef al statului, Nicolae Timofti, nu și-a ascuns niciodată aspirațiile unioniste, antirusești și pro-NATO. Experții nu exclud că dacă președintele va fi „bine” rugat din București și Washington, atunci el poate refuza să înainteze candidatura premierului, ce va fi propusă de majoritatea parlamentară.
Și, în sfîrșit, a treia variantă, una extrem. Dacă în Moldova vor începe tulburările în masă (iar analiștii politici nu exclud impunerea lor, ca în Ucraina) România, avînd susținere totală din partea SUA, invocînd mîna Rusiei, și-ar putea introduce forțele interne în Moldova.
Cadrul juridic pentru asemenea acțiuni există. Încă în anul 2010, a fost semnat un Plan de acțiuni în vederea coordonării cooperării, schimbului de experiență și pregătirii special în activitatea comună a Departamentului de Carabinieri al RM și Inspectoratului de jandarmerie al României. În 2013, acest acord a fost prelungit.
Documentul menționat conține norme, ce permit prezența pe teritoriul Republicii Moldova a formațiunilor militare înarmate din România, în scopul ”menținerii și restabilirii ordinii publice în timpul demonstrațiilor în masă, precum și a încălcărilor serioase a ordinii publice”. Deși conform art. 11 al Constituției, „Republica Moldova nu admite amplasarea pe teritoriul său a forțelor armate ale altor state”.
Astfel, jandarmii români, în anumite circumstanțe pot fi chemați în RM pentru înăbușirea conflictelor interne și a luptei împotriva altor viziuni.
În această situație, partidele politice din Moldova – atît viitoarele cîștigătoare ale alegerilor din noiembrie, cît și cele perdante – trebuie să fie extrem de atente în acțiunile sale, pentru a nu provoca un nou măcel în țară. Deși, potrivit acțiunilor unor formațiuni politice (inclusiv, cu ajutorul unor ministere), care provoacă acutizarea situației în anumite regiuni ale țării, nu este exclus faptul că, partenerii externi deja au un anumit plan de destabilizare a situației în Moldova, pe linia luptei cu Rusia.