Hambarele Patriei

Foto: mk.ru

Xenia Florea

Depozitele din rezerva de stat, ele sînt şi hambarele Patriei. Informaţia despre structura acestora, precum şi despre cantităţile păstrate este ascunsă de către funcţionari - secret de stat.

Totuşi, informaţii răzleţe de pe site-ul Agenţiei Rezerve Materiale; concursurile de achiziţii desfăşurate de aceasta pentru „înnoirea” rezervelor materiale de stat; hotărîrile Guvernului, adoptate în cadrul calamităţilor şi situaţiilor excepţionale şi intervenţiile periodice ale statului în rezervele de cereale ne permit să ne facem o imagine despre ceea ce înseamnă hambarele Patriei în Moldova.

Sistemul de rezerve

În fosta URSS exista un sistem unic al rezervei de stat. Aceasta a fost creată în anul 1931, cînd prin decizia Sovnarkom-ului a fost creat un organ special, care includea funcţiile de gestionare a rezervelor de stat – Comitetul de rezerve pe lîngă Consiliul Muncii şi Apărării. În gestiunea lui au fost transmise toate rezervele aflate în diferite instituţii şi întreprinderi, precum şi fondurile de mobilizare şi cel cerealier, care se aflau anterior în subordinea Comisariatului Norodnic pentru aprovizionare.

În perioada 1941-1945, rezerva de stat au fost eliberate pentru necesităţile armatei şi ale economiei ţării circa 20 mil. tone de pîine, 3 mil. tone de produse alimentare, aproape 2 mil. tone de metal, 16 tone de cărbune, 9 mil. tone de carburanţi, 6 mil. metri cubi de lemn şi materiale din lemn. Stocurile din rezerva de stat au fost utilizate pentru lichidarea consecinţelor cutremurelor din Taşkent (1967), Spitak (1988). Iar în anul 1986, din rezerva de stat au fost eliberate în termene restrînse o mie de tone de plumb pentru construcţia sarcofagului deasupra blocului energetic al CEA de la Cernobîl.

După parada suveranităţii în republicile unionale, Comitetul pentru rezervele de stat de pe lîngă Cabinetul de Miniştri al URSS, pe 23 noiembrie 1991 a emis un ordin privind crearea comisiei de lichidare. Aceasta avea sarcina de a transmite obiectele sistemului de rezerve de stat şi a valorilor materiale, amplasate pe teritoriile fostelor republici unionale, în gestionarea guvernelor statelor suverane. Pînă pe 15 decembrie 1991, transferul fondurilor şi rezervelor de bază a fost încheiat.

În Republica Moldova de crearea, păstrarea şi deservirea rezervelor materiale de stat, adică a stocurilor pentru un eventual război se ocupă Agenţia Rezerve Materiale. Timp de douăzeci de ani ea se numea Agenţia rezerve materiale, achiziţii publice şi ajutoare umanitare, însă în anul 2009 Guvernul a decis să separeu rezervele materiale de achiziţiile publice.

Subdiviziunile Agenţiei sînt amplasate pe întreg teritoriul republicii. În subordinea ei se află: 1) combinatul „Liman” (amplasat la Chişinău, pe str. Uzinelor, 6). Potrivit puţinei informaţii cu acces public, această întreprindere se ocupă cu stocarea rezervelor materiale şi de mobilizare, precum şi depozitarea şi păstrarea ajutoarelor umanitare.

2) Baza republicană tehnico-materială, amplasată la Orhei. Aici se află bunuri, destinate pentru apărarea statului în cazuri excepţionale, generate de calamităţi naturale, avarii de producţie sau de radiaţie, fenomene sociale sau economice, de conjunctura externă sau în caz de război.

3) Baza specializată pentru aprovizionare medicală - Chişinău, str. Columna, 118/1, precum şi subdiviziunile lui, amplasate în s. Curchi, raionul Orhei, Anenii Noi, Bălţi, Comrat.

4) Întreprinderea de stat “Rezervcom”. Aceasta este amplasată la Chişinău, pe str. Uzinelor, 6. Sarcina de bază a acesteia este efectuarea operaţiunilor comerciale cu bunuri materiale în bază de contract, orientate spre amplasarea comercializarea şi înnoirea rezervelor materiale din grupele I şi II. ÎS „Rezervcom” livrează făină in grîu integral, făină de porumb, fulgi de porumb alte cereale, crupe, pîine, paste făinoase, zahăr etc.

5) Între prinderea de Stat „Staţia tehnologică de maşini “Servmecanagro-R” – comuna Gura-Camencii, raionul Floreşti. Este una dintre cele mai tinere subdiviziuni ale Agenţiei Rezerve Materiale, create în 2002. Este o staţie tehnologică de maşini, ce oferă servicii mecanizate în domeniul agriculturii, precum şi care efectuează activitate comercială şi de producţie pentru crearea rezervelor de cereale.

6) Combinatul de produse de panificaţie SA „Cereale-Flor” – comuna Gura-Camencii, raionul Floreşti. Această întreprindere, în afata prestării serviciilor agricole, se ocupă cu colectarea, uscarea, procesarea, păstrarea şi comercializarea cerealelor.

Rezerve pentru „zile negre”

În cazul situaţiilor excepţionale, sau chiar de război, la bazele Agenţiei Rezerve Materiale sunt păstrate produse alimentare de primă necesitate: grîu, zahăr, conserve din carne, din lapte, crupe şi alte produse. Desigur, chiar şi în condiţii ideale, acestea nu pot fi păstrate la nesfîrşit. Fiecare îşi are termenul lor de valabilitate.

Ce termene de valabilitate este utilizat în rezervele de stat ale Moldovei nu se ştie. Însă e puţin probabil ca acestea să difere mult de cele ruseşti sau belaruse. Prin decizia Comitetului pentru rezerve materiale de pe lîngă Consiliului Miniştrilor din Republica Belarus, au fost stabilite următoarele termene de păstrare a produselor cerealiere: grîu şi secară – 4 ani, ovăz, hrişcă, orz – 3 ani, făină de grîu şi secară – cel mult 1 an, orez – cel mult 18 luni, crupe de porumb – 1 an, crupe de orz, hrişcă, griş – 1,5 ani, crupe de grîu – 9 luni.

Termenul de păstrare al conservelor din carne variază între 3 şi 5 ani, a laptelui condensat – de la 2 pînă la 5 ani, a zahărului – 4 ani.

Cu puţin timp înainte de expirarea termenului de valabilitate, stocurile sînt transmise consumatorilor. Prioritar – structurilor de forţă. Doar în cazuri extreme, prin decizie de Guvern, produsele din Rezerva de stat ar putea ajunge în reţeaua de comerţ, pentru a nu admite un deficit sau o fluctuaţie bruscă a preţurilor.

Drept că în ajunul alegerilor parlamentare din 2009, Guvernul, dimpotrivă, a jucat la majorare: anul 2008 nu a fost unul prea reuşit în plan financiar. Preţurile de achiziţie la grîi iniţial erau mici, iar ulterior au scăzut şi mai mult. În multe gospodării agricole s-au adunat stocuri solide de cereale şi fructe, pe care nu le puteau comercializa.

De aceea, Guvernul a aprobat un plan de salvare: de a aloca din fondul de rezervă 22 mii tone de grîu alimentar pentru comercializarea lui prin intermediul Bursei Universale de Mărfuri, în loturi a cîte 1-5 mii tone. Mai ales că comercianţii internaţionali căutau loturi mari de cereale de această calitate – de la 2 pînă la 5 mii tone.

Prin urmare, Guvernul a decis – dacă pe piaţă s-a creat o conjunctură favorabilă, iar în rezerva de stat sunt cantităţile necesare de grîu alimentar, atunci de ce să nu le vîndă? Astfel, şi rezerva de stat se va „împrospăta”, şi agricultorii vor avea posibilitatea de a obţine mijloacele necesare pentru semănatul de primăvară.

Odată cu vînzarea a 22 mii tone de grîi alimentar se preconiza desfăşurarea tenderelor de achiziţie de la producătorii autohtoni a 40 mii tone de grîu furajer de clasa a V-a. Preţul maxim – 1100 lei pentru o tonă, în timp de pe piaţă acesta era de 850 de lei tona.

În afara intervenţiilor directe pe piaţa cerealelor, guvernul înnoieşte rezervele şi prin alte metode. În perioade deosebit de dificile (în caz de secetă, de deficit sezonier de cereale) întreprinderilor de panificaţie li se alocă grîu alimentar din rezerva de stat. Care ei ulterior (din roada nouă) sunt obligaţi să o returneze.

Astfel, în septembrie 2009, în scopul reducerii preţurilor la pîine şi la produse de panificaţie, guvernul a decis să aloce brutăriilor 15 mii tone de grîu alimentar, sau o pătrime din volumul total al cerealelor din rezerva de stat. Potrivit deciziei respective, combinatele de pîine au fost obligate să returneze grîul în rezerva de stat pînă pe la 1 octombrie 2011.

Ulterior, rezerva de stat a fost utilizată în februarie 2013. Atunci, pentru a nu admite creşterea preţurilor, guvernul a decis să aloce brutăriilor 27.9 mii tone de grîu alimentar. Grîul urma să fie returnat pînă pe 1 septembrie 2013. Următorul împrumut de cereale a avut loc în iunie 2013, cînd pentru necesităţile ramurii de panificaţie au fost alocate 4 mii tone de grîu alimentar.

Hai la rezerve materiale …

În afara grîului şi altor produse alimentare, în „hambarele” Patriei se păstrată o mulţime de lucruri utile şi necesare. Deoarece printre funcţiile Agenţiei Rezerve Materiale se numără şi asigurarea Forţelor Armate în condiţii de război; organizarea procesului de fabricare a producţiei necesare pentru stat, Forţele Armate şi populaţie în cazul unor situaţii excepţionale, în condiţii de asediu şi pe timp de război; protecţia populaţiei şi armatei, acordarea asistenţei medicale în condiţiile utilizării mijloacelor de distrugere în masă şi în situaţii excepţionale; organizarea activităţii continue a întreprinderilor industriale, de transport, a instituţiilor medicale şi obiectelor de comunicaţii în situaţii excepţionale, de asediu sau pe timp de război.

Spre exemplu, în rezerva de stat este depozita un stoc de păcură pentru asigurarea activităţii CET-urilor în cazul situaţiilor excepţionale. Aşa ca sistarea livrărilor de gaze naturale, cum s-a întîmplat în 2009. Atunci, centralele electrice au folosit o parte din păcura din rezerva de stat şi trebuiau să o returneze. Însă din cauza situaţiei economice şi financiare complicate a CET-urilor, termenul de returnare a acestui carburant a fost prelungit de cîteva ori.

Anul acesta, Agenţia Rezerve Materiale, reieşind din abundenţa anunţurilor plasate pe site-ul său, a vîndut destul de activ patrimoniu din rezerva materială de stat: în scopul înnoirii stocurilor, precum şi din cauza „surplusurilor” de bunuri.

În special, din ianuarie pînă în iunie au fost vîndute diverse echipamente şi preparate medicinale. Printre poziţiile anunţate figuraz: tractor T-70, motoare electrice, maşină de încărcat, sticle pentru ferestre, cizme de cauciuc, cabluri, cutii pentru transformatoare, semafoare, releuri, burghie, zincuitoare, freze şi alte instrumente. Totodată, unele medicamente, casete pentru roentgen, cronometre, ecrane roentgen, respiratoare, haine de lucru, bandaje, instrumente chirurgicale etc.

Legislaţia în vigoare îi permite Agenţiei Rezerve Materiale, să comercializeze, cu acordul Guvernului, bunuri materiale din stoc la preţuri reduse, în lipsa cererii. Însă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei nu precizează pînă la ce limită pot cădea preţurile.

În Ucraina, spre exemplu, dacă marfa din rezerva de stat nu şi-a găsti cumpărătorul, atunci următoarea reducere de preţ constituie de 20%. Iar în total, Agenţia respectivă din Ucraina poate reduce preţul de şase ori.

Dar cum e la ei?

În SUA nu există o instituţie federală, care gestionează rezervele materiale de stat. Acolo, procesul are loc la nivelul ministerelor.

La Ministerul Apărării, spre exemplu, este Agenţia pentru aprovizionarea Forţelor Armate, din care face parte Centrul rezervelor naţionale pentru apărare.

Agenţia pentru aprovizionarea Forţelor Armate din SUA gestionează opt mijloace materiale principale: produse petroliere (carburanţi pentru avioane, automobile, nave maritime, uleiuri), produse alimentare, uniforme, materiale de construcţie, componente electronice, materie primă şi materiale pentru industrie, materiale medicinale). Centrul rezervelor naţionale pentru apărare al SUA gestionează rezervele de stat de materiale şi materie primă strategice şi extrem de importante.

Şi Ministerul Sănătăţii al Statelor Unite are rezerve strategice de medicamente. Iar Ministerul Agriculturii are în subordine Serviciul alimentaţiei şi aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare.

Pentru a asigura creşterea producţiei militare, în SUA sunt este păstrată din 1961 materie primă strategică şi materiale deficitare în valoare de $2 mild. Printre rezervele de materie primă strategică se numără aluminiul - 1720 mii tone, nichel —997 mii t, cupru— 910 mii t, zinc— 1290 mii t. În afară de rezervele de materie primă strategică, SUA dispun şi de stocuri importante de alimente în valoare de circa $8 mild., care pot acoperi necesităţile ţării timp de doi ani de război.

În Europa mult timp era valabilă convingerea că rezervele financiare vor decide totul: dacă sunt bani, nu va fi o problemă cu achiziţiile. Însă după un şir de cataclisme şi probleme într-un şir de ţări din UE cu carburanţii, a fost aprobată directiva Uniunii Europene, potrivit căreia, fiecare ţară trebuie să aibă un stoc de produse petroliere, care să asigure cel puţin trei luni de consum la nivel naţional.

Aceste stocuri nu trebuie să fie neapărat gestionate de stat – este posibilă păstrarea acestora la producătorii sau vînzătorii de produse petroliere, care, în schimb sunt stimulaţi prin diverse facilităţi fiscale.

În Rusia, serviciul operativ de gestionare a rezervei de stat este pus în sarcina Agenţiei federale pentru rezervele de stat, care împreună cu subdiviziunile ei teritoriale formează un sistem unic al rezervei de stat a Federaţiei Ruse.

În total, în FR activează şapte direcţii teritoriale a Rezervei de stat. Din sistemul rezervelor de stat mai face parte Institutul Ştiinţific pentru problemele de păstrare, amplasat la Moscova, şi colegiul de la Torjok.

În afara abordării ştiinţifice a problemelor de păstrare şi utilizare a nanotehnologiilor pentru majorarea termenului de valabilitate al produselor, Rezerva de stat practică activ şi metode exotice de păstrare, ca păstrarea în permafrost sau păstrarea unei părţi a rezervei de materie primă „pentru o producţie foarte importantă” (care este aceasta este secret de stat) la fundul unui lac din Siberia.