Autoritățile din România au anunțat cursul spre a doua „Mare Unire”

luni, 22 septembrie 2014, 10:00
Foto: frontpress.ro
Xenia Florea

Premierul României și candidatul nr.1 la funcția de președinte, Victor Ponta, a anunțat, în cadrul unui for al formațiunii sale politice din Alba Iulie, a doua „mare unire a pămînturilor românești” drept scop principal în cazul victoriei la alegerile prezidențiale din 2 noiembrie.


Repetarea „marii uniri”, potrivit lui, trebuie să aibă loc pînă în 2018. „Scopul meu este ca pînă în 2018, cu ocazia a 100 de ani de la marea unire, noi să fim din nou uniți și să ne putem mîndri cu faptul că suntem români. În calitate de președinte voi face totul, ca românii să fie din nou împreună”, a declarat Ponta.

Programul minim. Sau terenul moldovenesc al politicii românești

Pînă acum, principalul „unionist” român era considerat actualul președinte Traian Băsescu. Un an în urmă, în ajunul summit-ului „Parteneriatului Estic” de la Vilnius el a anunțat că unirea cu Moldova este următorul, al treilea proiect fundamental al României (primele două au fost aderarea la NATO și Uniunea Europeană).


Victor Ponta a fost mereu reținut în această privință. Iar un an în urmă chiar l-a criticat pe Băsescu, calificînd drept „populism iresponsabil” declarația lui privind cel de-al treilea proiect fundamental. Iar acum, dintr-odată, a preluat singur de la Băsescu „flamura unionismului”, declarîndu-se principalul unificator al pămînturilor românești.

Politologii explică această transformare, în primul rînd, prin preconizatele alegeri prezidențiale din România. După ce în noiembrie trecut Băsescu a anunțat despre „cel de-al treilea proiect”, sondajele sociologice, desfășurate la finele lunii decembrie 2013 au demonstrat o creștere a ratingului președintelui României pe fonul campaniei unioniste anunțate de el.

Dacă în perioada 2010-2011, Traian Băsescu nu putea depăși pragul de 10% al încrederii locuitorilor țării, atunci în decembrie 2013 ratingul lui a crescut pînă la 25%. Înseamnă că ideea „Marii Uniri” este destul de populară în societatea românească și ar fi un păcat să nu fie utilizată pentru întărirea propriei imagini.

Totodată, potrivit unor date, în ultimii ani, circa 400 mii de moldoveni au obținut cetățenia românească. Toți aceștia sunt potențiali alegători.

Faptul că electoratul moldovenesc este unul prețios au demonstrat-o alegerile prezidențiale din 2009. Atunci, Traian Băsescu a devenit președinte al României pentru a doua oară, la limită (50,7% față de 49,63%). Așa că putem afirma cu certitudine că anume participanții moldoveni la procesul electorali (în Moldova, ratingul președintelui, în pofida unei căderi catastrofale a popularității în România, a fost întotdeauna înalt) i-au asigurat lui Băsescu zecimile de procente din voturile necesare.

De aceea nu e de mirare că Victor Ponta, în ultimul timp, să acordă atîta atenție terenului electoral moldovenesc: ba deschide un gazoduct și promite să asigure Moldova cu gaz ieftin (ce-i drept, de la deschiderea gazoductului Iași-Ungheni a trecut o lună, iar gazul românesc nu mai vine). Ba alocă mijloace pentru modernizarea instituțiilor preșcolare din Moldova. Ba acum promite părții moldovenești a electoratului românesc să strîngă Moldova pînă în 2018 în brațele materne ale României, sub conducerea lui prezidențială.

Programul maximum. Sau ”eu știu exact: imposibilul e posibil”

Al doilea motiv al impulsionării activității unioniste a actualului premier al României este lupta cu Traian Băsescu, care acum ar putea ieși la un alt nivel. Deja pe teren moldovenesc.


Traian Băsescu, cel de-al treilea mandat prezidențial al căruia expiră pe 21 decembrie 2014, a anunțat că dorește ca vizita lui de adio în calitate de președinte al țării să aibă loc în Moldova. Și să solicite de la președintele Timofti cetățenia moldovenească: ținînd cont că sute de mii de cetățeni ai Moldovei au obținut cetățenia României, în perioada mandatului său, el așteaptă de la Chișinău un răspuns favorabil la solicitarea lui.

Pentru prima dată, tema cetățeniei moldovenești a fost anunțată de Băsescu vara trecută. În timpul vizitei sale oficiale la Chișinău pe 17 iulie, el a aruncat renumita frază că după expirarea mandatului prezidențial ar fi bucuros să devină cetățean al RM. Traian Băsescu și-a explicat dorința de a obține cetățenia moldovenească prin „sentimente”: el ar fi dorit foarte mult ca toți românii să trăiască într-o țară și să aibă o singură cetățenie, însă deoarece acest lucru nu este posibil, deocamdată, el ar fi vrut să dețină cetățeniile „ambelor state românești”.

Comunitatea experților nu a crezut manifestărilor de sentimente ale acestui intrigant Băsescu și l-a acuzat de lansarea unui joc politic de amploare. Posibila cetățenie moldovenească a președintelui român a fost numită „bombă cu efect întîrziat”. Politologii au presupus că Băsescu visează să devină un nou Alexandru Ioan Cuza. În ianuarie 1859, acesta a fost ales inițial domnitor al Moldovei, iar pe 5 februarie a aceluiași an – domnitor al Valahiei, devenind astfel, primul domnitor al României unite.

Teoretic, Băsescu ar putea repeta această cale. Din 2014 pînă la începutul anului 2015, el va obține cetățenia moldovenească și se va implica în viața politică a RM. Mandatul lui Nicolae Timofti expiră în 2016 (el deja a declarat că nu are de gînd să părăsească postul prezidențial înainte de termen). Iar următoarele alegeri prezidențiale în România vor avea loc în 2019. Așa că de ce Traian Băsescu să nu încerce să fie un nou Cuza, devenind, concomitent, președinte al RM și României, unind, astfel, cele două „state românești”? Iar prevederea Constituției privind obligativitatea aflării candidatului timp de 10 ani pe teritoriul Moldovei poate fi ignorată.

E altă problemă dacă lui Băsescu îi vor permite să devină un nou unificator politicienii nu mai puțin ambițioși de pe ambele maluri ale Prutului, inclusiv Victor Ponta, care nu ar fi împotrivă să joace acest rol.

România trece la atac?

Unii politologi consideră că actualele declarații unioniste ale conducerii românești, deși au un caracter vădit electoral, sunt cu bătaie lungă.


Pentru o parte a elitei politice din Moldova și România, anul 2018 este o dată sacră – 100 de ani din momentul unirii Basarabiei cu România. Și mulți politicieni de pe ambele maluri ale Prutului nu ar fi deloc împotrivă să repete această experiență politică. Și deși una dintre partidele aflate la guvernare în Moldova acum, în ajunul alegerilor, promite activ electoratului să aducă Moldova pînă în 2018-2020 în Uniunea Europeană, acest proiect (chiar ținînd cont de procedurile adoptate de UE) arată destul de utopic.

În fiecare an, probabilitatea aderării la Uniunea Europeană a noilor membri se reduce. Funcționarii europeni au declarat în repetate rînduri Chișinăului că perspectiva aderării Moldovei la Uniunii Europene este fală, practic, cu zero. Fapt ce doar avantajează București-ul, care insistent le dă de înțeles politicienilor moldoveni, că singura cale de integrare europeană a RM este integrarea cu România.

Cu doi ani în urmă, experții grupului analitic din Ucraina „Da Vinci AG” au presupus că procesul așa-zisei „integrări blînde” a Moldovei cu România poate fi pedalată de București, iar „România în perspectiva următorilor ani ar putea începe forțarea evenimentelor și să încerce să accelereze procesul de apropiere a celor două state la nivel economic și social-cultural”.

Analiștii ucraineni scriau în 2012 că București-ul va încerca să creeze în Moldova un anumit model social-economic, direcțiile principale ale căruia va fi unificarea bazei legislative a Moldovei și României, impulsionarea cooperării la nivelul guvernelor și parlamentelor, diversificarea livrărilor de energie electrică, proiecte comune în domeniul apărării și protecției frontierelor, campania activă în Moldova privind integrarea europeană, concomitent cu impulsionarea introducerii tezei despre „România Mare”. În legătură cu aceasta, experții ucraineni au calificat drept „destul de posibilă” realizarea scenariului de integrare a Moldovei cu România.

Ceea ce s-a și întîmplat, de fapt. Iar în paralel cu implementarea acestui model social-economic, București-ul i-a implicat activ pe așa-zișii „agenți de influență”. Spre exemplu, Curtea Constituțională a RM.

Actuala componență a CC este unică: toți cei șase judecători sunt cetățeni ai României, cu toate consecințele de rigoare. Spre exemplu, prin decizia din 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională, a lipsit, de jure, Republica Moldova de statalitate. Cînd a pus Declarația de independență – un document ce nu are putere juridice și care în preambul pune la îndoială însăși statalitatea RM, mai presus de Constituție. Judecătorii CC au decis că în Moldova există un asemenea document.

În general, București-ul în ultimii ani construiește conștient temelia juridică, instituțională și chiar tehnică pentru realizarea ideii „Marii Uniri”. Și chiar (pentru orice eventualitate) el are acordul semnat și prelungit în 2013 privind introducerea în RM a forțelor interne românești în cazul tulburării ordinii publice în Moldova. Deși, potrivit art.11 al Constituției, „Republica Moldova nu admite amplasarea pe teritoriul său a forțelor armate ale altor state”. Însă Curtea Constituțională a demonstrat deja că, la dorință, normele constituționale pot fi oricînd ignorate și ocolite.

E remarcabil faptul că nici președintele, nici guvernul, nici conducerea Parlamentului, nici partidele de guvernămînt din Republica Moldova nu au reacționat la declarațiile „unioniste” ale lui Victor Ponta, care de fapt a anunțat termenul de lichidare a statalității moldovenești. Sigura reacția a urmat doar de la Ministerul rus de Externe și de la socialiștii moldoveni. Reiese că Chișinăul împărtășește apelurile lui Ponta și Băsescu și este de acord cu demontarea statalității moldovenești în 2018?