Imprimaţi
 |
| Foto: libertatea.ro |
În interiorul țării, candidatul nr.1 la Președinție, premierul României Victor Ponta și actualul șef de stat Traian Băsescu nu se suportă unul pe altul și cu fiecare ocazie își exprimă nemulțumirea unul față de altul. Băsescu îi consideră pe Ponta cel mai mare corupționar din România. Ponta îl numește pe Băsescu „un președinte decăzut și rușinea țării”.
În schimb, peste hotarele țării, moderatul Ponta, care deja se consideră șef al statului, preia imaginea și modelul de comportament al lui Traian Băsescu: de la rolul principalului „unionist” român și de binefăcător al românilor de peste Prut pînă la cel de lider regional și „reprezentant al UE la frontiera de Est”.
Cum Ponta a cucerit electoratul moldovenesc
Vineri, 10 octombrie, Victor Ponta a efectuat o vizită în Republica Moldova. Vizita a fost scurtă, însă pentru șoferii din Chișinău – una de pomină, cu multiple ambuteiaje și blocaje.
Premierul României a venit la Chișinău pe la Cahul, fără a-și ascunde intențiile sale electorale. Potrivit unor date, în ultimii ani, circa 400 de moldoveni au obținut cetățenie română.
De aceea în cadrul celei de-a șasea vizite din acest an în Moldova, Victor Ponta, mai degrabă, a venit nu atît în rolul de șef al puterii executive, cît în rolul de Santa Claus, care a adus cu el un sac cu daruri pentru atragerea atenției electoratului românesc din Moldova în ajunul alegerilor prezidențiale.
Pentru început, Guvernul României a dispus scutirea deținătorilor de pașapoarte românești de taxele consulare pentru un șir de servicii. Astfel, au fost anulate taxele consulare pentru perfectarea adeverinței de naștere a copiilor și a unor documente de călătorie pentru copiii de pînă la șase ani.
La Cahul, Victor Ponta, împreună cu premierul RM Iurie Leancă, au pus piatra de temelia la fundamentul noului sediu al Teatrului Republican muzical-dramatic „B.P. Hașdeu”. Guvernul României a promis să aloce 800 mii de euro pentru înălțarea acestuia.
Apoi, premierii celor două țări au vizitat s. Porumbești, raionul Cantemir: pentru a verifica lucrările de construcție a grădiniței. Bugetul total al lucrărilor constitui 8,8 mil. lei, dintre care 6 mil. lei au fost acordați de către partea română. Aceste mijloace fac parte din cele 20 mil. euro, pe care Victor Ponta a promis să-i aloce Moldovei pentru dezvoltarea învățămîntului preșcolar încă pînă la sfîrșitul anului trecut.
La Chișinău, Victor Ponta, cu cuvintele „frații se ajută unul pe altul și la bine și la greu” a transmis solemn în dar de la guvernul României 100 de autobuze școlare, 3 autobuze pentru necesitățile teatrelor moldovenești și 35 de automobile pentru instituțiile publice. „Cînd în România au fost împărțite 1600 de autobuze pentru școli, eu atunci am spus : cel puțin 100 de autobuze trebuie să ajungă în Republica Moldova”, a declarat șefului cabinetului de miniștri român.
Autoritățile din țara vecină au decis să aloce cîte 1 mil. euro pentru reparația Sălii cu Orgă și a Centrului Mamei și Copilului.
Recent, pentru o parte din cetățenii RM, președintele Traiană Băsescu era întruchiparea a tot ce este românesc. Cu doi ani în urmă, în cadrul unei vizite oficiale la Chișinău, Victor Ponta a fost întîmpinat cu lozincile: „Jos uzurpatorii!”, „Jos Ponta!” și „Băsescu!”.
Însă, treptat, premierul României a reușit să schimbe atitudinea electoratului român din Moldova. Inclusiv și datorită faptului că în schimbul unei „fraternități” mai mult populiste decît politice, „a la Băsescu” a venit „fraternitatea economică” „a la Ponta”. Precum a declarat recent o cunoscută de a mea: „Deși îl iubesc mai mult pe Băsescu, pe 2 noiembrie voi vota cu Ponta – el ne ajută atît de mult!”.
În schimbarea viziunilor nu ultimul rol l-a jucat și faptul că Victor Ponta a reușit să preia de la Traian Băsescu „flamura unionismului”, proclamîndu-se principalul culegător al pămînturilor românești și anunțînd „a doua mare unire” drept sarcină principală în cazul cîștigării alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie. Deși un an în urmă l-a calificat drept „populism iresponsabil” declarația lui Băsescu privind unirea cu Moldova drept cel de-al treilea proiect fundamental al României.
Declarațiile unioniste nu au lipsit nici în cadrul actualei vizite a premierului român. Vineri, Victor Ponta a declarat pentru unul dintre posturile de televiziune moldovenești: „Noi nu luăm teritoriile cu forța. Dacă vreodată oamenii de aici și de pe celălalt mal vor dori unirea, atunci aceasta va fi dorința lor. Și, desigur, ea va fi îndeplinită, dar cu forța noi nu vrem. Este vorba nu doar de dorința oamenilor de aici și de acolo. Dacă acest fapt se va întîmpla, atunci va fi o bucurie”.
Iar în calitate de „împușcătură de control” pentru partea cea mai entuziasmată a electoratului moldovenesc – puțin balsam eurointegraționist: „În anul 2019, România va deține președinția Uniunii Europene și eu aș dori ca la acea masă lungă, unde dună toate țările membre ale UE, să se găsească un loc și pentru Republica Moldova. Mulți spun că acest lucru este imposibil, dar mulți au spus la fel și despre România în 2002, cu 5 ani înainte de aderarea ei la UE. Europa înseamnă drumuri bune și o viață mai bună, sper că, în timpul apropiat, noi ne vom uni în UE”.
„Capul de pod” al UE la frontiera de Est sau reîncarnarea GUAM
Victor Ponta preia activ modelul de comportament al lui Traian Băsescu nu doar pe „frontul basarabean”, dar și în politica externă. România nu a fost niciodată cea mai prosperă țară din regiune, dar a tins întotdeauna să devină lider regional.
Mai ales acest lucru s-a manifestat foarte evident în perioada președinției lui Traian Băsescu, care foarte des se proclama portavocea Bruxelles-ului; ba, fără a coordona cu Chișinăul, chema UE să excludă Moldova din negocierile privind Transnistria și să înceapă negocierile directe cu Tiraspolul și Moscova; ba, din proprie inițiativă, efectua vizite-fulger în țările GUAM, încercînd să reanimeze această organizație regională; ba chema la înlocuirea pacificatorilor ruși din Transnistria cu „căștile albastre” ale Uniunii Europene și amplasarea pacificatorilor ONU în zonele de conflict din Georgia.
Pe aceeași cale acum merge și Victor Ponta. „Sunteți priviți în toată Europa ca niște prieteni, ca niște oameni pe care noi vrem să-i susținem”, a declarat premierul român în cadrul actualei vizite la Chișinău, fără a preciza pe cine anume are în vedere prin „toată Europa” și cine l-a împuternicit să declare în numele vechiului continent.
Iar cu o săptămînă în urmă, Victor Ponta și premierul RM Iurie Leancă au fost la Kiev „pentru a susține eforturile de dezvoltare democratică și integrare europeană a Ucrainei și Republicii Moldova” și „coordonării acțiunilor în sprijinul detensionării situației în regiunile de est ale Ucrainei”. În cadrul acestei întrevederi, România, Moldova și Ucraina au convenit să întreprindă eforturi comune în diverse domenii – de la economie pînă la integrare europeană.
Analiștii politici au început imediat să vorbească despre o reincarnare a organizației GUAM cu direcția ei antirusească și despre apariție „Triplei alianțe”, pe care București-ul, cu sprijinul SUA, o montează împotriva Rusiei și Transnistriei.
Precum a declarat pentru agenția „Regnum”, ex-ministrul de externe al nerecunoscutei RMN, Vladimir Iastrebceak, „acest format este foarte avantajos pentru București, deoarece oferă posibilitatea de a-și înainta pretențiile de lider regional, să-și întărească prezența regională atît prin mecanismul euroregiunilor, cît ș i prin semnarea cu Ucraina a acordului privind traficul la frontieră. Bucureștiul tinde să obțină statutul de promotor principal al intereselor NATO și UE în regiune”.
România nu ascunde această intenție. Comentînd întrevederea de la Kiev a celor trei premier, președintele Camerei Deputaților a Parlamentului României, Valeriu Zgonea, a declarat că România este „reprezentantul UE la frontiera de Este și de pe această poziție noi trebuie să ne asumăm rolul de exportator al principiilor și a valorilor europene în acest spațiu și dincolo de teritoriul comunitar”.
Totuși, consideră politologii, această „Triplă alianță”, sau mai corect cei care stau în spatele ei, ar putea avea scopuri cu mult mai globale pe termen mediu. Inițial, precum susține președintele Asociației politologilor independenți din Transnistria, Andrei Safonov, „prinderea în clește a RMN și înlăturarea influenței Moscovei de pe malurile Nistrului”. Iar apoi – destabilizarea situației în regiune și exportul ei în Federația Rusă.
În 2016, vor avea lor alegerile președintelui Transnistriei (el este ales pe un termen de 5 ani). Iar în Rusia în 2016 vor avea loc alegerile în Duma de Stat, iar în 2018 – alegerile prezidențiale ordinare.
Această perioadă ar putea fi favorabilă pentru destabilizarea situației geopolitice și slăbirea influenței ruse în regiune, în primul rînd, în rebela Transnistrie.
Iar în paralel cu soluționarea acestor probleme „globale” a Occidentului, România, în opinia lui Andrei Safonov, își va realiza treptat planurile sale unioniste. Și anume: „Întărirea pozițiilor sale pe Nistru, precum și în regiunile Ucrainei ce prezintă interes pentru Ucraina, fără a se teme de o reacție serioasă din partea Kievului, nemaivorbind de Chișinău. În caz de necesitate, Occidentul se va răsti la politicienii prea activi din Ucraina și Moldova, care vor începe să apere prea aprig interesele naționale ale țărilor lor”.