De la producția in lohn la propriile branduri

Foto: mk.kn.md

Anghelina Taran

O particularitate caracteristică a industriei ușoare moldovenești este producția in lohn. Unii consideră acest fapt drept un indicator prost și chiar o compară cu dependența narcotică. Între timp, în special, datorită producției in lohn, în această ramură activează circa 300 de întreprinderi, la care lucrează circa 20 de mii de oameni. Acestea sunt asigurate cu comenzi din Italia, Germania, Franța și țările Scandinave, Rusia și SUA. Potrivit datelor statistice, în primele șapte luni, producția de textile s-a majorat aproape cu 25%, față de aceeași perioadă a anului 2013. Ponderea acesteia în PIB este de 3,9%.

Cum a apărut producția în lohn?

Acest fenomen a apărut în Moldova în anii 1993-94. Primul a fost combinatul de bumbac și hîrtie de la Tiraspol. Una din întreprinderile industriei ușoare, care după privatizare a devenit AO Codreanca – a îndeplinit inițial comenzi de export prin intermediul contractelor combinatului. De pe timpul sovietic cele două întreprinderi aveau legături bune. Codreanca cumpăra de la Combinatul de la Tiraspol țesături, apoi îi acorda servicii de confecționare.

Odată, acesta a refuzat o comandă de producție in lohn a hainelor de lucru și a transmis aceste contracte partenerului său de peste Nistru, care încă pe atunci se specializa în asemenea producție. Astfel, Codreanca a început să lucreze de sine stătător in lohn.

„În prezent, colectivul nostru, amplasat pe cîteva spații de producție – laEdineț, Ungheni, Călărași, s. Lozovo, raionul Strășeni și s. Pîrjolteni, raionul Călărași, numără 270 de persoane, - spune directorul general al SRL „Instacon” (face parte din grupul de întreprinderi, împreună cu SA „Codreanca), Pavel Axenti (în perioada 2005-2012 a fost vicepreședintele Asociației patronatelor întreprinderilor industriei ușoare). – Însă comenzile, pe care le avem, depășesc capacitățile noastre, de aceea împreună cu noi lucrează întreprinderile din Vulcănești, Hîncești și Rîșcani.

În istoria contemporană a țării noastre noi am început ca și toate întreprinderile moldovenești, cu producția in lohn. Cînd totul s-a prăbușit, odată cu destrămarea URSS, era necesar ca producția să funcționeze. Iar noi am rămas cu moștenirea de la Uniunea Sovietică - un utilaj de 30 de ani și tehnologii sovietice”.

Scopul era să supraviețuim

- Fabrica de confecții „Șoltoianca” din Strășeni este una din fostele subdiviziuni a întreprinderii „Steaua Roșie”, - relatează directorul acesteia, Margareta Cușnir. – Din anul 1998 lucrăm in lohn. Primul client a fost din Franța. El a participat la o expoziție industrială din Germania, unde a descoperit Moldova. Acolo el a făcut cunoștință cu italienii, care deja lucrau în țara noastră și ei l-au adus aici.
Businessmanul francez a încercat să plaseze comenzi în Moldova și a ajuns la noi. Noi am început să coasem pentru el articole din poliester cu dantelă (întocmai conform stilului de la „Steaua Roșie”), de aceea și au angajat fostul colectiv al fabricii din 15 oameni, iar la sfîrșitul aceluiași 1998, noi eram deja 350.

Cînd am început, toate întreprinderile mari staționau, oamenii erau șoeri. La finele anului 1998 mai era important să li se ofere oamenilor posibilitatea de a-și cîștiga o bucată de pîine, pentru a nu sta pe străzi cu boarfe, ala cum făcea jumătate de țară, vînzînd pe trotuare. Și cînd au apărut comenzile de peste hotare, acesta a devenit o posibilitate de a trece la un alt nivel. Angajații noștri aveau un nivel înalt calificare, iar noi am început să lucrăm conform altelor standarde – nu pentru cantitate, ci pentru calitate.

Businessmenii străini au venit cu know-how, cerințele lor de calitate, disciplina livrărilor etc. și noi am reușit ușor să ne includem și să lucrăm conform standardelor europene. Noi nu simțeam povara trecutului, deoarece managementul nu era din industria, dar tot din domeniul economiei, respectiv, noi aveam alte orizonturi, noi eram mai flexibili și asimilam mai ușor lecțiile.

Ceilalți clienți au început să apară datorită faptului că din 2000, noi am început să participăm activ la expozițiile de peste hotare, în special, la Paris. Clienților le plăcea că managementul nostru poseda fluent limbile engleză și franceză, fapt ce nu crea probleme de comunicare cu clienții și cu personalul tehnic.

Întreprinderea noastră a cusut mulți ani, în special, pentru clienți din Franța, Italia și Germania un larg sortiment de articole – pijamale de tricotaj, slipi, maiouri, rochii, fuste, bluze, impermeabile, rochițe; pentru bărbați – boxeri, maiouri – polo, cămăși, pantaloni, scurte.
Pînă în anul 2009, „Șoltoianca” avea filiale la Chișinău și Bălți, dar din cauza că în timpul crizei financiar-economice, volumele comenzilor s-a redus semnificativ, noi am păstrat doar spațiile din Strășeni. În timpurile cele mai bune la noi lucrau 600 de persoane, astăzi au rămas doar 50. Desigur, producția in lohn a fost foarte utilă pentru noi.

Noile realități

-Pentru a activa în noile condiții (conform standardelor europene de calitate) erau necesare și anumite cunoștințe despre aceasta, - continuă Pavel Axenti. – Astfel, cînd noi am încheiat primul contract cu italienii, în 1995, eu am pregătit pentru negocieri prețuri înalte pentru lucrul nostru.

Însă proprietarul companii și directorul general au început să-mi pună întrebări, la care eu nu știam răspunsurile. Spre exemplu, în cît timp fabrica noastră confecționează o pereche de pantaloni? Însă în Uniunea Sovietică nimeni nu socotea acest lucru. Ei au întrebat cît primește un angajat, au comparat productivitatea și salariul și s-au interesat, de ce avem nevoie de atîția bani? Desigur, am fost nevoiți să acceptăm prețurile lor, care erau foarte departe de ale noastre. Însă împreună cu clientul italian noi am învățat să lucrăm la nivel european (coseam îmbrăcăminte de lucru). El ne-a învățat ce înseamnă organizarea producției, ne-a învățat să lucrăm altfel.

Iar cînd în anul 1998 a apărut un client german, atunci după ce întreprinderea noastră a fost vizitată de către proprietarul acelei companii, timp de o lună noi am primit în folosință 100 de mașini de cusut (în cîteva luni le-am răscumpărat) și utilaj, ce ne-a permis să organizăm producția. Împreună am reușit să dezvoltăm întreprinderea noastră. Datorită acestui parteneriat, noi am schimbat foarte mult în procesul de producție, în organizare etc.

În special, împreună cu partenerii am instalat sistemele salariale, de evidență a muncii și a cheltuielilor, raportînd totul la un minut de lucru. Noi am încercat să unificăm totul și acum știm că, spre exemplu, pentru a coase un buzunar pătrat este nevoie de 0,7 minute. Cînd acest detaliu se întîlnește în alte articole, timpul oricum va fi același. Astfel, pe operații, se însumează timpul necesar pentru producție. De exemplu, o pereche de pantaloni cu trei buzunare în medie este confecționată în lanțul tehnologic timp de 22 de minute, un halat – în 17-19 minute.

Astăzi noi avem o producție eficientă care ne dă posibilitatea să supraviețuim. Din păcate, fabricile deschise pe timpurile sovietice nu puteau ieși la actualul nivel de dezvoltare fără materia primă in lohn.

Dependență sau necesitate?

A trecut suficient timp pentru a reuși modernizarea producției, dacă, desigur, a fost trasată această sarcină. De ce atunci întreprinderile moldovenești nu renunță la comenzile in lohn și nu trec la producerea propriilor branduri, deși spun că condițiile contractuale devin tot mai dure?

-Începînd cu anul 2002, noi am început să ne ocupăm serios de vînzările pe piața internă, - relatează Pavel Axenti. – Există o diferență foarte mare între producția pe piața internă și producția in lohn. În primul rînd, activitatea pe piața internă prevede cîteva blocuri mari de producție, de care nu este nevoie la producția in lohn, adică – logistica livrărilor materiei prime (diferită după preț, proveniență, compoziție) plus furnitura. Toate acestea trebuie studiate, căutate, procurate, trebuie planificate fluxurile de transport și perioadele de producție, deoarece dacă va fi achiziționată mai multă materie primă decît este necesar, aceasta înseamnă ca banii să fie „înghețați” pentru o perioadă.

Al doilea bloc – vînzările. Pentru activitatea în acest domeniu sunt necesare cunoștințe și deprinderi speciale, investiții, publicitate etc. De aceea multe întreprinderi lucrează preponderent in lohn, deoarece în prezent e mai avantajos și mai simplu.

Cu un an în urmă, mă gîndeam în serios să renunț la producția in lohn, deoarece nivelul prețurilor pentru serviciile de confecționare este strict determinat, iar partenerii noștri nu vor să-l depășească, deoarece există alte piețe, mai ieftine.

Totodată, a crescut presiunea la prețul serviciilor, deoarece, dacă anterior nu exista impozitul pe venit, atunci acum a apărut, s-au schimbat și prețurile la gaz, s-a majorat salariul minim etc.

Toate acestea au condus la creșterea costului producției, în timp ce prețul pentru cusut in lohn a rămas același. Anterior, aveam o rentabilitate de 7-8%, iar în septembrie –octombrie 2013 aceasta s-a redus pînă la 4%.

Timp de un an, valuta națională s-a depreciat față de euro de la 16 pînă la 19 lei. Din contul diferenței de 3 lei noi am reușit să ridicăm rentabilitatea pînă la 9-10%. Această diferență de curs ne oferă posibilitatea să avem vînzări în valută și să continuăm producția in lohn. Cît va dura aceasta, nu știm.

Propria marcă comercială

Cît de greu e să renunți la susținerea financiară stabilă, asigurată de producția in lohn, și să pornești în singur în largul mării?
În opinia lui Pavel Axenti, înainte de a purcede la crearea propriei mărci comerciale, este necesar să lucrezi cel puțin doi- trei ani in lohn, pentru a dezvolta nișa de vînzări sub propria TM. Pînă nu demult, pentru întreprinzătorii moldoveni era o problemă chiar obținerea vizei pentru a merge la expoziții peste hotare.

„Noi știm puțin expozițiile din Asia. Nu ne orientăm pe piața materiei prime și furniturii, deoarece le primeam de la client. Pentru a căpăta aceste abilități este nevoie de timp și de alți specialiști, pe care nu-i aveam în state. Toate acestea sunt posibile și pot fi realizate, iar lucrul in lohn este o posibilitate excelentă pentru etapa de pregătire”.

Volumul comenzilor SRL „Instacon” pe piața internă deocamdată nu îi permite să funcționeze la capacitate maximă, în cazul renunțării la producția in lohn. Dar totodată, acesta îi oferă un spațiu larg pentru manevre. Această întreprindere este unul din cei mai mari producători de îmbrăcăminte pentru lucrătorii medicali. Totodată, ea confecționează uniforme de lucru pentru producători și a cîștigat al doilea ani consecutiv tenderul de confecționare a uniformei pentru Polița de Frontieră. În 2013, volumul vînzărilor întreprinderii pe piața internă a constituit circa 8 milioane de lei, iar în 2014 se așteaptă 10 mil. lei.

-Volumul vînzărilor întreprinderii noastre anul trecut a fost de circa 20 mil. lei, dintre care 12 mil. – producție in lohn. Pentru a confecționa producție de 12 mil. lei, sunt necesari cel puțin 250 de oameni. Pentru o producție de 8 mil .lei (pentru piața internă), sunt suficienți 50 de oameni, adică trebuie să reducem locurile de muncă. Dar unde să plece oamenii?
Activînd sub propria marcă comercială, putem cîștiga și din contul materiei prime, și datorită unei politici eficiente de maketing. În cazul producției in lohn, marja de profit poate ajunge la 10%. Dacă confecționăm articole sub propriul brand, atunci marja va fi de 15-20%.

Cea mai mare preocupare a întreprinzătorului este ce va fi cu afacerea lui mîine? în prezent, în Moldova se simte un deficit acut al forței de muncă. Și deoarece partenerii noștri au volume mari de comenzi, cu timpul noi nu le vom putea realiza, deoarece nu vom avea suficient personal. Iar lucrînd cu propria materia primă, noi avem nevoie de 4-5 ori mai puțini oameni, - concluzionează conducătorul SRL „Instacom”.

Viitorul aparține propriului brand

Fabrica „Șoltoianca” are propria marcă comercială „Marinelle”, care a apărut în anul 2007 (înregistrată în țările CSI și ale Europei de Vest). O motivație pentru apariția acesteia au fost întrebările consumatorilor expozițiilor moldovenești – unde putem cumpăra aceste lucruri calitative? Proprietarii întreprinderii au decis să aplice tehnologiile noi în propriile scopuri și au început să coase colecții pentru bărbați, sun marca proprie. Însă, din păcate, pe piața internă, producția nu este propusă din cauza nerentabilității întreținerii unităților comerciale. De aceea, producția este exportată în Germania.

-Noi nu am renunțat la producția in lohn, deoarece aceasta ne garantează funcționarea zilnică la capacități maxime, - explică MargretaCușnir. – Propriile colecții nu ne asigură un asemenea volum de vînzări, care ne-ar permite să lucrăm doar cu propriul brand. Și, în afară de aceasta, acestea necesită investiții destul de serioase în materia primă. Noi lucrăm într-un segment mai înalt decît cel mediu, unde nu pot fi vînzări mari.
Dacă ne-am fi specializat pe segmentul „econom”, atunci volumul ar fi fost mai mare. Producția in lohn și sub propria marcă este în proporție de 80 la 20. Desigur, a doua variantă este mai avantajoasă, dar din cauza volumelor mici, deocamdată rezultatele sunt nesemnificative.

Cine sunt concurenții producătorilor moldoveni?

Costul lucrărilor in lohn în Moldova constituie 0,07-0,08 euro pe minut de activitate eficientă. Pentru comparație: în România – circa 0,1 euro, în Serbia – 0,1-0,11 euro, în Georgia – 0,5 – 0,6 euro, în Armenia și republicile din Asia Mijlocie – încă mai puțin. Însă există mai mulți factori ce determină alegerea țării de plasare a comenzii.

Mult depinde de amplasarea ei geografică. Marfa livrată din Moldova, ajunge în Germania în a treia zi,, din Asia Centrală – în șase-șapte zile. Toată lumea, care se ocupă cu confecționarea articolelor sunt concurenții noștri.

Totodată, în această luptă concurențială, producătorii din industria ușoară din Moldova au avantaje, inclusiv faptul că execută calitativ modelele complicate. Chiar și colegii din România, lucrul cărora este mai scump, își găsesc clienți, deoarece prețul se explică prin calitate, viteza de confecționare etc. se pare că clienților lor le este convenabil să beneficieze de asemenea servicii.

Cîteva paradoxuri

Anterior, în cadrul Ministerului Industriei Ușoare erau specialiști, care elaborau politica în ramura confecțiilor și planificau dezvoltarea ei. Acum toate acestea nu-s și totul depinde de proprietar. Dacă el este interesat în dezvoltarea bazei de producție a întreprinderii, atunci aceasta se dezvoltă, dacă nu – fabrica moare. Cîția ani în urmă, Patronatul asociației întreprinderilor din industria ușoară, împreună cu proiectul CEED/USAID au elaborat un concept de dezvoltare a ramurii pînă în 2015.

„Din păcate, conceptul, în opinia mea, nu a devenit locomotiva dezvoltării industriei ușoare, iar deoarece pînă în 2015 au rămas două luni și jumătate, iar noul document deocamdată nu există, întreprinderile vor continua să lucreze ca înainte, cine și cum poate”, susține Pavel Axenti.
în opinia întreprinzătorilor, în comparație cu țările vecine, în Moldova există condiții destul de confortabile, ce permit să activezi fără mari perturbări. Dar am dori să obținem, dacă nu taxa zero, atunci măcar o reducere a TVA la importul utilajului pentru confecții, deoarece la noi acesta nu se produce.

Totodată, se creează o situație paradoxală, cînd fabrica, procurînd utilaj scump în Europa, beneficiază de o amînare a plății pe jumătate de an sau un an. Totodată, la importul acestuia trebuie de achitat 20% TVA. Există anumite dificultăți în legătură cu timpul de import al utilajului. Acesta presupune unor garanții pentru suma impozitelor neachitate. Adică, pentru a importa, spre exemplu, două instalații pentru fixarea butoanelor pe haine va fi nevoie de înghețare pe conturile Serviciului Vamal pe perioada aflării utilajului în RM (trei ani) circa 3 mii de euro.