Imprimaţi
 |
| Foto: aif.ru |
Despre prăbușirea sistemului Bretton-Wood și încercările de salvare a ei
- Pe parcursul a 70 de ani (se aniversează în acest an), a funcționat sistemul financiar Bretton-Wood. Care este esența acestuia?
La reuniunea Bretton-Wood din 1944 a fost adoptată decizia că dolarul va fi principala valută în Occident. Apropo, nu știu de ce se consideră că sistemul Bretton-Wood a fost anulat în 1971, cînd a fost anulată legătura dintre dolar și aur, însă legătura dolarului de aur este doar unul din elementele sistemului Bretton-Wood și nici pe departe principalul.
Cel mai importat element sunt cele patru instituții, dintre care trei au fost create de la zero. Este vorba despre FMI, Banca Mondială și GATT – Acordul general privind tarifele și comerțul, care în prezent se cheamă OMC. Și încă o instituție, care a exista anterior, dar care a obținut funcții suplimentare. Aceasta este sistemul federal de rezerve din SUA (Fed)
Funcția suplimentară este reglementarea dolarului nu doar ca valută națională, dar ca valută internațională mondială.
Anume din acest motiv, toate raționamentele despre faptul că BRICS intenționează să creeze o alternativă pentru sistemul Bretton-Wood – toate acestea sunt prostii. Deoarece principalul element al sistemului Bretton-Wood este centrul de emisie – Fed și sistemul comerțului internațional – OMC. BRICS nu are nici una, nici alta. De aceea toate discuțiile privind alternativa FMI și Băncii Mondiale sunt prostii. Adică, eficiența va fi egală cu zero.
Sistemul Bretton-Wood a funcționat pînă la sfîrșitul anilor 1980 în Occident. Din 1991 – în toată lumea. Însă cînd aceasta a început să funcționeze, economia SUA constituia peste 50% din cea mondială, în 1944-45. Astăzi, economia SUA este de 20%. În general, devine clar pentru toți, iar la prima etapă i-a fost clar elitei financiare, că sau sistemul financiar mondial va fi salvat din contul resurselor SUA, sau din contul distrugerii sistemului financiar mondial va fi salvată economia SUA.
Iată două scenarii diferite. Anume aceste două scenarii generează divizarea elitelor financiare internaționale, despre care eu scriu încontinuu. Elitele au înțeles acest lucru demult. Și deoarece elitele financiare mondiale, care sunt legate de instituțiile financiare internaționale, trebuie să salveze anume aceste instituții, atunci ele au făcut un plan. Care în realitate este o copie a planului, realizat de J.P. Morgan și camarazii lui la începutul secolului XX, în Statele Unite ale Americii.
Atunci ei au creat prima bancă centrală privată, care trebuia să refinanțeze instituțiile financiare – băncile și să controleze întregul sistem financiar. În anul 1910, în noiembrie, pe insula Jekyll, la vila lui J.P. Morgan a avut loc reuniunea secretă a bancherilor și senatorilor americani, despre care nimeni nu a știut pînă în anul1940, în cadrul căreia a fost adoptată decizia privind crearea Sistemului Rezervelor Federale. Iar la finele anului 1913, legea privind rezerva federală a fost adoptată.
Acum a apărut idea de a repeta acest truc. Adică pentru salvarea sistemului financiar mondial și pentru stabilitatea lui, să fie creat un sistem similar Fed, dar nu la nivel național, ci mondial. Și, respectiv, să facă astfel, încît băncile centrale să poată bate moneda la nivel național în cadrul cotelor, stabilite de Banca Centrală a Băncilor Centrale. În realitate, acest lucru ar însemna că Statele Unite ale Americi ar interzice tipărirea dolarilor în cantitățile necesare pentru menținerea bugetului.
Această idee a fost numită „Banca Centrală a Băncilor Centrale”. Spre deosebire de J.P.Morgan și compania, aceasta a fost discutată pe larg. În special, în 2010-2011, deja în documentele G8 și G20, în corespondența internă și în discuțiile publice era discutat: „Vom face în baza FMIo emisie de valută a FMI – dreptul speciale de împrumut. Anume în acest moment au început discuțiile privind modificarea cotelor în FMI, deoarece așa țări ca China au început să spună: „Cînd noi obținem cota FMI, economia noastră era așa, iar acum ea este iată așa, majorați-ne cota în conformitate cu dimensiunile economiei noastre”.
Desigur, nimeni nu ar fi permis majorarea cotei pînă la asemenea mărimi, deoarece aceasta ar distruge monopolul SUA. Amintesc să întregul sistem a fost creat reieșind din interesele SUA. Sau cel puțin, logica a fost anume așa.
Statele Unite ale Americii au conștientizat ce riscuri invocă realizarea planului „Banca Centrală a Băncilor Centrale”. Iar în iunie 2011, a fost inițiat cazul Strauss-Kahn. Imediat ce Dominique Strauss-Kahn a fost arestat, tema „Băncii Centrale a Băncilor Centrale” a dispărut din documente. De parcă ar fi mîncat-olupul. Mie mi-au relatat funcționarii ruși că ei chiar s-au mirat: ei primesc scrisori- cîte două-trei scrisori pe zi, uneori și mai multe, în care principala temă este aceasta. Și dintr-odată, scrisorile vin, iar tema nu-i.
De ce sistemul a ajuns în criză
Ideea sistemului Bretton-Wood este următoarea: să extindă zona dolarului. Din contul acestui fapt, dolarul poate fi tipărit, iar această emisie creează un venit suplimentar, ce poate fi redistribuit.
Iar modelul de control al lumii de către SUA era următorul. Ei explicau elitelor din diferite țări: băieți, dacă veți adera la noi, atunci acceptați regulile FMI, iar în cadrul sistemului Bretton-Wood de respectarea acestor reguli răspunde FMI, atunci noi vom tipări dolari suplimentari pentru voi, iar vor veți primi o parte din acești dolari. Mai departe sunt variante. Puteți să-i furați în întregime, puteți să vă împărțiți, dar partea voastră o veți primi oricum.
În consecință, s-a creat situația, în care elitele naționale sunt pro-americane, iar popoarele le susțin, deoarece își primesc bucățica. Noi, Rusia, ne obținem bucata noastră din contul prețurilor înalte la petrol, dar în aceiași dolari. Înseamnă că, în timp ce dolarul se extindea, nu au fost probleme. După aceasta a avut loc destrămarea URSS și extinderea zonei dolarului pe teritoriului țărilor fostei comunități socialiste. Apoi, în anii 1990, „era de aur a lui Clinton” – cînd este apogeul extinderii. Iar mai departe se produce criza – anii 2000. Totul a început în anul 2000.
După aceasta are loc o retragere lentă. Ei mai aveau o resursă, legată de reducerea ratei dobînzii. Adică a costului creditului. Ei l-au redus la zero, în decembrie 2008, iar în toamna anului 2008 a început o nouă criză. În acel moment a fost ultima resursă legată de faptul că dolarii puteau fi tipăriți din contul modificării mase monetare. S-a întîmplatîn procesul reducerii dobînzii – stimularea creditării. În rezultat, ponderea banilor împrumutați în economie (multiplicatorul de credite) a devenit mult mai mare decît a celor în numerar. Multiplicatorul de creditare era egal cu 17.
De atunci a avut loc o reducere treptată a multiplicatorului. Astăzi, acesta este egal cu 4. Respectiv, baza monetară a crescut de patru ori în Statele Unite ale Americii: de la $800 mild. pînă la peste $3 trilioane. Pentru tipărirea unei sume mai mari nu mai există resursă. Anume din acest motiv, SUA au început să-și sisteze programul „Cu-Cu-Cu (programul de atenuare cantitativă a economiei” QE-1, QE-2 șiQE-3 – n. red.) Șideja au apărutprobleme.
Astăzi, SUA demonstrează o anumită creștere economică din contul ieftinirii resurselor energetice și restabilirii procesului investițional în sectorul real. Însă dacă vom privi factorul-cheie – cererea privată, care încheie fluxurile financiare, atunci vom vedea că consumul privat scade. Conform datelor oficiale, săptămîna trecută cererea a scăzut cu 0,2%. Pe fonul inflației reduse. Iar dacă calculăm inflația reală, atunci totul este cu mult mai prost.
Despre logica celor „două scenarii” și tendințele ucrainene în SUA
- Iată aceasta este realitatea în care noi trăim astăzi. Mai departe e și mai interesant. În anul 2011, finanțiștii internaționali au fost pedepsiți. Ei au mai făcut o tentativă de a-și promova omul – Lawrence Summersla postul de conducător al Sistemului federal de rezervă din SUA. Dar nici acest lucru nu le-a reușit.
Astăzi ei mai au o singură șansă. Deja este clar că balonul de săpun pe piețele financiare se va sparge. Pentru instituțiile financiare aceasta înseamnă căderea costului activelor. Iar pasivele, adică obligațiile, exprimate în bani nominali, nu vor dispărea nicăieri. Adică, aceasta înseamnă falimente în masă. Iar dacă există falimente în masă, atunci sunt și anchete de amploare, care vor dezvălui acțiuni extrem de neplăcute.
Anume din această cauză bancherii încep să pregătească situații de forță majoră, ce le vor ajuta să-și anuleze angajamentele. Un exemplu elocvent – cum s-a făcut în Cipru. Doar că acum și la nivel mondial. Locul potrivit pentru aceasta – războiul în Orientul apropiat, unde, pe de o parte e petrolul, iar pe de alta – Israelul cu bomba lui atomică. O altă variantă – actul terorist în masă în timpul Hajj-ului.
Toate acestea împreună creează situația, în care deponenților sau deținătorilor de bani li se poate explica că, băieți, este situație de forță majoră, riscurile au crescut într-atîta, încît noi suntem nevoiți să sistăm plățile, deoarece acest lucru nu depinde de noi. Și gata, sistemul asigurării riscurilor financiare este distrus.
Totodată, s-a mai produs încă un lucru foarte periculos pentru finanțiști. Eu deja am vorbit despre faptul că există două scenarii. Unul – salvarea sistemului financiar mondial din contul economiei SUA. Iar al doilea – salvarea economiei SUA din contul sistemului financiar mondial. Păi, iată, se pare că societatea americană a conștientizat faptul că primul scenariu de salvare a sistemului financiar din contul economiei SUA este Partidul Democrat al SUA, iar al doilea scenariu – Partidul Republican.
Există temeiuri de a considera că anume această conștientizare a devenit cauza unei prăbușiri a Partidului Democrat în cadrul alegerile parțiale. Dacă acest lucru este adevărat, atunci Partidul Republican își va fortifica aripa izolaționistă. Și direcția izolaționistă va fi de genul: băieți, pe noi nu ne interesează ce se întîmplă în lume, noi doar ne vom salva pe noi. Sau poate și țările vecine – Canada și Mexic. Restul: salvarea de la înec este problema celui care se îneacă.Din punct de vedere al politicii internaționale acest fapt înseamnă că noile forțe care vor veni la putere în SUA, vor încerca să-și fortifice relațiile cu potențialii lideri regionali și, dimpotrivă, ignorarea totală a țărilor în curs de tranziție.
Și ce vedem? Unii liderii ideologici din acest grup Henri Kissinger vorbește despre faptul că politica SUA față de Rusia este greșită, aplicarea sancțiunilor nu se poate face în nici un caz, aceasta este o mare greșeală. Iar Ucraina, aici trebuie să înțelegem că Rusia nu poate renunța la Ucraina, deoarece, în realitate, este una și aceeași. Din această cauză, noi am comis o eroare, dacă am încercat să rupem Ucraina de Rusia. Aceasta a fost o greșeală strategică principială.
Cum vor derula evenimentele în Statele Unite ale Americii este problematic de spus. Discutînd cu diferite persoane, inclusiv în cadrul inițiativei reluate de SUA la conferința de la Dortmund (conferința privind relațiile ruso-americane – n.r.), eu am văzut clar că în Statele Unite ale Americii, persoanele mai în vârstă de 65 de ani, adică cei, care au crescut pînă la începutul „reaganomicii”, sunt îngroziți de faptul ce fac actualele autorități americane.
Oamenii mai tineri (Obama are puțin peste 50), dimpotrivă. În acest sens, ei sunt niște ratați totali. Și astăzi, eu cred că va avea loc o restructurare a elitei americane. Eu cred că această logică a celor două scenarii, va fi foarte puternică. Adică, de fapt, va avea loc un scenariu ucrainean: cine vrea să lupte cu toată lumea, acela apără interesele finanțiștilor mondiali și îi dorește răul economiei SUA. De aceea, ei trebuie exterminați.
Voi mai repeta: acesta nu este un rezultat. Deocamdată, acestea sunt doar niște tendințe, care se prefigurează. Însă dacă acest lucru are loc anume așa, atunci acest fapt va avea rezultate foarte imprevizibile foarte curînd. Deși acest fapt, desigur, nu este un motiv pentru a face prostii colosale, pe care noi le facem acum.
Cine prăbușește rubla și regimul Putin
- Autoritățile monetare ale Rusiei, adică Ministerul Finanțelor și Banca Centrală, în realitate, continuă respecte toate instrucțiile FMI în cadrul sistemului financiar Bretton-Wood. Totodată, ei au o explicație de beton armat: noi am aderat la acest sistem, nu avem alternativă, de aceea vom executa toate instrucțiunile.
Economia a ajuns în impas. Este vorba că economia nu se poate dezvolta fără investițiile, ce trebuie efectuate nu doar pentru crearea noilor afaceri, dar și susținerea celor vechi, deoarece capacitățile se uzează. Însă investițiile în ruble sunt interzise de aceeași Bancă Centrală, în cadrul instrucțiunilor FMI. Deoarece resursa investițională în lume în conformitate cu sistemul Bretton-Wood poate fi doar unul – cel în dolari. Iar resursa investițională în dolari necesită rambursări în dolari.
Deoarece cantitatea de dolari primită de țara noastră a început să se reducă, iar în anii 2000, în perioada creșterii prețurilor la petrol noi am acumulat destul de multe investiții, noi am obținut o situație extraordinară: dolarii pe care îi primim, noi trebuie să plătim tot mai mult pentru import și dobînzile la creditele contractate anterior, iar investițiilor noi nu vin, deoarece nu există venituri în dolari. În plus, nouă ni s-a interzis finanțarea în dolari, în urma sancțiunilor.
Adică, de fapt, este vorba că noi putem întoarce în calitate de dobînzi pentru credite banii obținuți din vînzarea petrolului. Respectiv, procesul investițional la noi practic a fost sistat. Acesta a fost stopat acum doi ani și de atunci este înregistrată o recesiune.
Dar autoritățile monetare – Șuvalov, Dvorkovici, Siluanov, Kudrin, Nabiullina, Uliukaev i-au promis lui Putin o creștere. Singurul lucru la care s-au gîndit este să repete trucul din 1998 cu devalorizarea. Însă există o problemă. Deprecierea ajută atunci, cînd există capacități nevalorificate, iar sporirea utilizării acestor capacități permite înlocuirea mărfurilor de import, în condițiile scăderii valutei și, respectiv, a creșterii PIB.
Țara noastră nu are capacități de producție. Noile capacități pot apărea doar în urma procesului investițional, care este interzis. În rezultat, singura consecință a deprecierii este scăderea nivelului de trai al populației. În rezultat, echipa liberal: Șuvalov, Dvorkovici, Siluanov, Kudrin, Nabiullina, Uliukaev îndeplinește concomitent două sarcini. Pe de o parte încearcă să amelioreze situația economică din țară, pentru a se justifica în fața lui Putin. Pe de alta, execută sarcina Washingtonului de discreditare a lui Putin înochiipopulației.
Pentru că, desigur, se poate spune populației că Guvernul este vinovat de devalorizarea rublei. Însă guvernul și Banca Centrală mereu, prin diferite metode, lasă să se înțeleagă: „Băieți, asta nu noi, asta Putin. El ne-a desemnat”. Amintiți-vă cum a numit-o pe Nabiullina. Singur, cu mîinile lui a adus-o și a pus-o, spunînd: „Voi veți fi mulțumiți cu toții. Populația este mulțumită? Putin personal a înrăutățit nivelul vostru de trai cu 25%”.
Puterea politică este în impas. Cînd noi am discutat această situație la reuniunea de la Dartmouth, eu am vrut să spun bancul cu Rabinovici în baie, cînd lui i se spune: „Rabinovici, determinați-vă: sau scoateți cruciulița sau îmbrăcați chiloții”, însă pe urmă am decis că americanii sunt corecți și nu vor înțelege această anecdotă. Însă noi înțelegem. Vladimir Putin trebuie să se determine. În caz contrar, ei îl vor detrona. Ei fac totul pentru asta.
Singurul lucru, ce împiedică situația, este ratingul nostru înalt. Pe fonul trucurilor din partea Băncii Centrale. În general, nu e o logică prea complicată – înțeleasă de autoritățile noastre monetare și liberalii noștri. Ei înțeleg că mai devreme sau mai tîrziu cineva va trebui să răspundă.
Apropo, aici apare o temă destul de interesantă. Este vorba că dacă Putin va demite pe cineva, iar apoi el singur va fi demis, atunci acești oameni pe care el i-a demis nu se vor mai întoarce înapoi. La noi rotația este foarte rapidă, de aceea, sarcina este de a se menține cu orice preț. Și în momentul în care Putin va fi înlăturat cu mîinile Washingtonului, acești oameni trebuie să se afle la putere, altfel, ei nu vor avea un viitor.
Amintiți-vă cum lupta Ciubais pentru putere în anii 90. Cu dinții. Din același motiv. Apropo, el a devenit victimă pentru că a fost demis și în momentul schimbării lui Elțin cu Putin, nimeni nu și-a amintit de el. Iar lui i-a fost obijduitor, el a vrut foarte mult să fie președintele Rusiei. Ei cred că el nu înțelege pînă în prezent de ce nu a devenit președinte. Eu cred că moartea lui Gaidar la fel a fost legată în multe privințe de faptul că el sincer credea că poporul îl va aduce în brațe la Kremlin și cînd a aflat cît de mult îl urăște poporul, acest fapt a fost o lovitură psihologică foarte serioasă pentru el.
În această situație, apar divergențe în sînul liberalilor. Deoarece Ministerul Finanțelor trebuie să spună: „Băieți, noi răspundem de curs. Noi răspundem de inflație, dar noi nu răspundem de procesul investițional. Guvernul este cel care nu poate asigura investițiile”.
Iar Guvernul, în replică, trebuie să strige: „Cum putem să asigurăm investițiile, cînd Banca Centrală limitează lichiditatea rublei și Împing rata dibănzii în ceață”. Este un caz unic: toți reduc dobînda, toți nu țin pasul și doar Banca Centrală, care e mai sfînt ca Papa de la Roma, ține pasul. Este ceva fantastic.
Despre prăbușirea Europei unice și despre cea mai dură restructurare a lumii
- Aceasta este problema, cu care noi ne confruntăm astăzi. Și această problemă ni se pune mereu în față. Ne-o pun chinezii, persanii. Europa. Deși Europa arată extrem de indecent. Ea s-a culcat într-atît sub SUA, încît este pur și simplu indecent. Din cauza aceasta încep să cadă brusc ratingurile conducătorilor statelor europene, însă cu Europa totul e clar. Politicienii europeni se află la cheremul FBI, ANB și altora, încît ei nici nu pot să crîcnească, deoarece imediat ce vor crîcni, li se vor prezenta fie imagini, fie înregistrările convorbirilor, conturile bancare, că ei vor dispărea. Adică, într-un fel, ei luptă pentru viața lor.
Iar problema constă în faptul că tensiunea crește: sistemul Bretton-Wood e pe moarte. Aceasta înseamnă că resurse nu vor fi. Și trebuie să se salveze. Iar salvarea celor care se îneacă depinde de ei înșiși. Dacă Europa nu va adopta măsuri – în propriile interese, dar nu în interesele Washingtonului, ea avea aceeași soartă, pe care o are în prezent Ucraina. Adică, război civil. În cel mai bun caz, Europa se va destrăma. În cel mai rău caz, aceasta va avea loc prin război.
Deja este clar mai mult sau mai puțin, cine cu cine – în Franța, în Spannia. Arabii vor manifesta activ cînd li se vor anula îndemnizațiile. În Europa de Est Ungaria va începe să prezinte pretenții față de vecinii, care au limitat-o în sec. XX etc. Sînt multe probleme nesoluționate. De Balcani nici nu mai vorbesc - acolo pur și simplu va fi un măcel reciproc: toți se vor ucide unul pe altul.
Cît ne privește pe noi, situația este următoarea: foame, cel mai probabil, nu va fi. Dac trebuie să înțelegem că noi nu producem nimic. Noi putem să încercăm să lansăm procesul de înlocuire a importului în cazul schimbării conducerii guvernului și a Băncii Centrale. Mai mult, noi putem asigura resursa investițională din contul emisiei rublei ca valută unică a Uniunii Vamale. Aceasta tot este o temă aparte. Însă noi nu avem oameni, care ar putea lucra, ei au mai rămas doar în Belarus. Aceasta tot este o problemă, ce trebuie soluționată.
În general, eu aș spune că astăzi omenirea se află în pragul unor schimbări foarte serioase. Politicienii contemporani, cei mai tineri de 65 de ani și care au experiența vieții politice din anii 1960-70 înțeleg cît de dificilă este situația, dar ei nu mai sînt politicieni activi. În cel mai bun caz, ei stau prin structuriînchise și au o influență mare, ca același Kissinger, dar nu au pîrghii nemijlocite de conducere.
Aceasta înseamnă că omenirea este sortită atît restructurării elitelor, cît și celei teritorial-statale. Trebuie să ne dăm seama de asta,
Faptul că noi ne-am certat cu toți este o consecință a acestor probleme. Această generație tînără a politicienilor – ei văd că regulile se destramă, dar ei nu recunosc că această destrămare este obiectivă, ca și cum acest fapt ar fi categoric inadmisibil în percepția lor, ei au o psihologie a învingătorului. În anii 1990 ei i-au învins pe toți – această generație de politicieni. Ei consideră că au dreptate prin definiție. Deoarece ei sunt cei mai puternici.
Din această cauză ei încearcă să găsească un factorul subiectiv în aceste probleme. Adică ei încearcă să găsească persoanele vinovate. Inițial, ei au încercat să găsească oameni din afara sistemului. De genul lui Bin Laden sau Al-Quaida etc. Apoi aceasta s-a dovedit a fi insuficient și au început să caute oameni din sistem – au început cu Putin din motive clare. Pentru că după Putin urmează XiJining. Adică trebuie declarat război Chinei, iar asta este deja foarte complicat.
Adică, în acest sens, politica lor este firească. Ea este inadecvată, dăunătoare pentru ei înșiși, dar ei nu pot renunța la ea. Anume din acest motiv și politicienii europeni obiectivi (desigur ei sunt ținuți strîns în mîini)l dar, totodată, ei și singuri sunt gata să meargă împotriva lui Putin. Deoarece ei au de ales: sau să spună - vinovat e Putin, sau spună – vinovați suntem noi.
De aceea, cu cît situația va înrăutăți, cu cît această generație de politicieni va fi mai puternică ca noi. Ucraina aici nu are nicio legătură. Ucraina e un motiv. Însă, totodată, respectiv, pe măsura înrăutățirii situației acolo crește probabilitatea că această generație de politicieni va fi detronată, atunci situația se va schimba. În SUA aceasta se va întâmpla în 2016.
Teoretic, noi ar fi trebuit astăzi să renunțăm la principiile liberale și să începem crearea unei zone economice regionale proprii. Deoarece acest fapt, în primul rînd, va corespunde intereselor izolaționiștilor americani. Ei vor spune: „Da, aceasta e zona voastră. Noi vom discuta cu voi despre această zonă. Dacă în acest război vor intra Turcia, Japonia sau altcineva, atunci vor exista cîteva figuri, care vor forma un fel de club, cu care va discuta Washingtonul”. Această situație este destul de reală.
Însă este imposibil să creezi o alternativă actualului model politic și, totodată, se te supui economic sistemului Bretton-Wood. De aceea, Rabinovici, apreciați-vă: sau scoateți cruciulița, sau îmbrăcați chiloții.