Imprimaţi
.jpg) |
| Foto: noi.md |
Pas cu pas, Curtea Constituţională a Republicii Moldova (CC) promovează în societate idei îndreptate spre distrugerea suveranităţii naţionale şi a statalităţii moldoveneşti. Mai mult, unicul organ de jurisdicţie constituţională din ţară însuşi participă cu succes la acest proces. Cel puţin, acest fapt îl denotă un şir de decizii formulate în interiorul CC. Nu este o excepţie nici hotărîrea privind controlul constituţionalităţii Acordului de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, publicată în noiembrie în „Monitorul Oficial”.
Pentru redactarea, traducerea și publicarea oficială a hotărîrii a fost nevoie de aproape o lună – de regulă, această procedură decurge mai operativ. Textul acesteia a devenit mai voluminos în comparație cu varianta publicată anterior pe site-ul Curții Constituționale. Se pare că după scandalul internațional și acuzațiile de încălcare a Constituției, membrii CC au trebuit să depună efort pentru a conferi legitimitate concluziilor lor.
Cu toată previzibilitatea ei, decizia Curții Constituționale este una foarte stranie și aspiră la locul întîi printre celelalte verdicte dubioase adoptate pe parcursul ultimilor ani. „Procesul integrării europene a Republicii Moldova corespunde identității Republicii Moldova, iar orice altă orientare apriori este neconstituțională”, la această concluzie au ajuns în unanimitate cei șase judecători constituționali. Informația respectivă a fost publicată pe site-ul instituției imediat după pronunțarea verdictului.
Și în Moldova, și peste hotare s-a atras atenția în repetate rînduri asupra ilegalității vădite a acestei hotărîri. Verdictul CC nu corespunde art.5 al Constituției Republicii Moldova, ce garantează cetățenilor un pluralism politic și care interzice stabilirea vreunei ideologii în calitate de ideologie oficială de stat. Totodată, conform art.2 al Constituției, „suveranitatea aparține poporului Republicii Moldova”.
Între timp, experții cu autoritate subliniază că decizia CC atentează la suveranitatea poporului moldovenesc. Oamenii în mantii bordo nu doar au limitat libertatea de exprimare, garantată de Constituție și Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, dar și dreptul la alegerea politică. În esență, din momentul anunțării hotărîrii CC, promovarea valorilor oricărui alt vector al politicii externe în afara celui european a devenit în Moldova un act neconstituțional.
Această temă este cu mult mai actuală în perioada alegerilor parlamentare, cînd o parte dintre participanții la campania electorală pledează pentru modificarea sau revizuirea vectorului politic extern. Unii dintre ei, în general, promit anularea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană fără a renunța la cooperarea reciproc avantajoasă cu această formațiune internațională.
Dacă printre învingătorii la alegeri vor fi asemenea partide „antieuropene”, hotărîrea CC creează baza normativă pentru anunțarea loc în afara legii, respectiv, a voinței alegătorilor care și-au dat voturile pentru aceste formațiuni politice. Astfel, șase judecători încearcă să priveze o parte considerabilă a populației de dreptul de a lua de sine stătător decizia privind viitorul țării. Va confirma, oare, CC rezultatele alegerilor în acest caz – este o mare întrebare.
Deja există premise pentru dezvoltarea evenimentelor în această direcție: reprezentanții coaliției de guvernămînt cer înlăturarea din cursa electorală a partidelor care nu susțin cursul spre integrarea europeană. La inițiativa unui grup de liberal-reformatori, asupra scoaterii din cursă a unor formațiuni politice se vor pronunța instanțele de judecată. În demers accentul principal se pune pe hotărîrea CC, în a cărei bază se propune scoaterea partidelor „antieuropene” în afara cadrului constituțional.
Este important de menționat că decizia Curții Constituționale a fost adoptată în condițiile în care preferințele cetățenilor Moldovei înclină spre vectorul de integrare estică, păstrînd relațiile cu Uniunea Europeană. Potrivit sondajelor sociologice, pe parcursul ultimilor ani, în Moldova a crescut considerabil numărul adepților acestui vector. La momentul actual, numărul celor care preferă integrarea în Uniunea Vamală depășește numărul adepților UE și constituie o parte considerabilă a populației Moldovei.
Astfel, potrivit rezultatelor sondajului „Barometrul Opiniei Publice”, publicate acum cîteva luni (ultimele, din ajunul alegerilor, nu le luăm în considerație), în cazul desfășurării unui referendum privind aderarea Moldovei la UE, 44% dintre respondenți ar fi răspuns „da”, iar 37% - „nu”. În cazul Uniunii Vamale, 45% ar fi votat „pentru”, iar 34% - „împotrivă”.
În cazul în care au fost puși să aleagă între referendumurile privind cele două proiecte integraționiste, 29% ar fi votat pentru aderarea la UE, 22% - pentru Uniunea Vamală, iar 41% nu s-au putut determina sau nu au răspuns. În Găgăuzia, potrivit rezultatelor referendumului din 2 februarie, 98,47% din locuitori pledează pentru aderarea la Uniunea Vamală, iar 97,43% - împotriva aderării la UE.
Pe acest fundal, concluziile CC privind integrarea europeană, ca o alegere ireversibilă și fără alternativă, dezbină și mai mult societatea moldovenească în problema vectorului extern.
Unii politologi explică poziția Curții Constituționale prin dependența ei de anumiți actori politici, interesați de dezvoltarea evenimentelor anume conform acestui scenariu. Analiștii amintesc, de asemenea, despre dubla cetățenie a cel puțin cinci membri ai CC și despre faptul că decizia nu putea fi alta.
Hotărîrea CC, ca și un șir de verdicte anterioare, creează încă o verigă în lanțul juridic îndreptat spre pierderea suveranității Moldovei, fuziunea țării și pierderea statutului ei neutru. Experții vorbesc despre crearea premiselor artificiale pentru unirea Moldovei cu România, precum și pentru acutizarea problemei transnistrene.
Conform textului publicat, prin decizia sa CC a fost ghidată nu atît de Constituție, cît de prevederile Declarației de independență. Membrii CC acordă prioritate Declarației, de cînd au proclamat-o document de bază al Moldovei, punînd-o mai presus de Constituție.
Textul Declarației (care, apropo, a fost adoptată sub forma unei simple legi organice) pe 5 decembrie 2013 a fost recunoscută parte componentă a Legii Supreme. Deși includerea documentului politici în blocul legilor constituționale și, mai mult, recunoașterea priorității lui în fața Constituției este în sine o încălcare a Constituției.
Acum, făcînd trimitere la Declarația de independență, CC a stabilit că „cursul de apropiere de spațiul valorilor democratice europene este un element definitoriu al identității Republicii Moldova”. Totodată, în Declarație nu se spune nimic nici despre cursul de integrare europeană, nici despre Uniunea Europeană.
În document se amintesc doar procesele de democratizare din Europa, precum și se exprimă voința țării de a „stabili relații politice, economice, culturale și alte relații, ce prezintă interes reciproc, cu statele europene, cu toate țările lumii”.
Totodată, Moldova anunță despre „disponibilitatea de a adera la Actul final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentru noua Europă și solicită să fie admisă cu drepturi depline la Conferința pentru securitate și cooperare în Europa și la mecanismele ei”.
„În Declaraţia de independenţă sînt incluse elementele care au fost considerate esenţiale în definirea identităţii constituţionale a noului stat şi a populaţiei acestuia: aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, identitatea lingvistică, democratizarea, statul de drept, economia de piaţă, istoria, normele de morală şi de drept internaţional, orientarea europeană, asigurarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase”, se arată în hotărîrea CC.
Astfel, Curtea Constituțională a mers pe calea înlocuirii noțiunilor și jonglării cu formulările, creînd o aparență a legitimității și constituționalității hotărîrilor adoptate. Noțiunile „Europa” și „țările europene”, ce figurează în Declarația de independență, sînt înlocuite cu noțiunea de „Uniunea Europeană”, care, precum se știe, este o formațiune politică, iar majoritatea țărilor europene nu fac parte din ea.