Imprimaţi
 |
| Foto: ftiza.su |
Vladislav Bordeianu
Copiii de 6-7 ani din Republica Moldova nu vor mai fi vaccinați împotriva tuberculozei. Ministerul Sănătății face trimitere la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Autoritățile moldovene au decis să urmeze recomandările, în ciuda faptului că Moldova se află printre țările cu incidenţă sporită a morbidităţii şi mortalităţii prin tuberculoză. Potrivit Ministerului Sănătății, în Republica Moldova există aproximativ 5.000 de persoane bolnave de tuberculoză. În țară, din cauza acestei boli teribile, mor în fiecare zi cîte două persoane. În același timp, autoritățile moldovenești alocă milioane de lei pentru a combate Ebola, care nu a fost înregistrată încă în Moldova.
Benevol-obligatoriu
Șeful Centrului Profilaxie Specifică din cadrul Centrului Național de Sănătate Publică (CNSP), Anatol Melnic, a confirmat pentru NOI.md că copiii de 6-7 ani nu vor mai fi vaccinaţi, menționînd că "conceptual, decizia de renunţare a fost luată de către o comisie de experți în domeniul imunizării." În același timp, potrivit lui, această decizie nu a fost legalizată. Deși o decizie a Ministerului Sănătății lipsește, începînd cu luna septembrie, în policlinici vaccinul nu este disponibil, iar doritorilor li se refuză revaccinarea.
Anatol Melnic a explicat că "decizia de a renunţa la vaccin a fost luată în baza recomandărilor OMS". „Experții au constatat: revaccinarea nu reduce riscul bolii, iar vaccinarea nou-născuților este suficientă ca copiii de-a lungul vieții lor să nu se îmbolnăvească de tuberculoză în forme severe", a spus el. Conform unor studii, vaccinul BCG protejează fiabil împotriva celei mai periculoase forme de tuberculoză – meningita TBC. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, imediat după naștere sînt vaccinați 95-98% dintre copii, iar copiii de 6-7 ani au fost vaccinați în 85% din cazuri.
Există încă un motiv pentru care Guvernul a decis să renunțe la revaccinare. După cum s-a constatat, statul nu poate cumpăra vaccinul, deoarece el nu există pe piaţă. Potrivit lui Anatol Melnic, statul a organizat două licitații pentru achiziționarea de vaccinuri, însă nimeni nu a participat la ele.
Este de remarcat faptul că autoritățile moldovene au refuzat în mod repetat revaccinarea în scopul economiei. De la obținerea independenței, numărul de vaccinări repetate s-a redus de la cinci pînă la unu. Prin respingerea revaccinării copiilor împotriva tuberculozei, statul economisește 400 de mii de lei. "Au fost vaccinaţi circa 40 de mii de copii. Fiecare vaccinare costă statul 10 lei", a spus Anatol Melinic.
Chef în timpul ciumei
Totodată, în urmă cu un an, domnul Melnic sublinia importanța deosebită a vaccinării împotriva tuberculozei, fără a indica "ineficiența revaccinării." Apropo, vaccinurile BCG sau BCG-M sînt obligatorii în 64 de țări ale lumii, iar în 118 sînt recomandate. Practic, recomandarea de renunţare la revaccinare este valabilă pentru țările în care incidența tuberculozei a scăzut.
În Moldova, situația privind tuberculoza este deplorabilă, iar unii experţi în general vorbesc despre o epidemie. Moldova se află printre cele cinci țări europene cu cel mai înalt nivel de îmbolnăvire cu tuberculoză, iar incidenţa la 100 de mii de persoane depăşeşte de aproape 10 ori indicatorii țărilor UE (13,5 vs 119,7). În anul 2012, Republica Moldova a fost lider în Europa în ceea ce privește incidența tuberculozei. Cea mai mare rată de îmbolnăvire cu tuberculoză a fost înregistrată în anul 1999 – 282,6 de cazuri la 100.000 de populaţie sau pur și simplu peste 12 de mii de cazuri. În anii următori, în țară a fost înregistrată o tendință de reducere a morbidităţii.
Însă scăderea ratei de îmbolnăvire nu a fost asociată cu îmbunătățirea situației pe ţară. Este vorba că, în a doua jumătate a anilor '90, radiografia era o procedură obligatorie pentru a identifica bolnavii, însă ulterior această practică a fost abandonată în scopul economiilor. Deoarece, potrivit experților, costul de identificare cu ajutorul sputei este de 300 de lei per pacient, în timp ce folosind radiografia – 5000 de mii de dolari. Din cauza renunţării la testarea obligatorie a scăzut și numărul de cazuri detectate. Nivelul de detectare a tuberculozei pulmonare cu microscopie pozitivă este mai jos de 70%, nivel recomandat de Organizația Mondială a Sănătății.
Un diagnostic rapid și precis este foarte important pentru un tratament precoce și a reduce riscul de răspîndire a bacteriilor. Însă în Republica Moldova, datorită nivelului scăzut de trai și de îngrijire a sănătății, cetățenii merg la medic în ultimul moment, fapt ce creează o amenințare privind răspîndirea bolii. Dovada sînt şi cazurile repetate de tuberculoză. Deci, de exemplu, în 2012, la o grădiniță din Dondușeni o educatoare, care nici măcar nu știa că este purtătoare de tuberculoză, a transmis această boală teribilă la copii.
În afara renunţării la vaccinare și la testarea obligatorie, sub presiunea aceleiași organizații internaționale, a fost modificată și modalitatea de tratament a tuberculozei. Strategia DOTS, adoptată în 2002, prevedea de asemenea şi tratamentul bolnavilor sub monitorizarea medicului sau a unei persoane special instruite (asistente medicale, voluntari și alții.) a administrării medicamentelor. Dacă se respectă sistemul DOTS, nu este necesară o internare pe termen lung.
Anterior a fost utilizată metoda tradițională de tratament a tuberculozei, care necesita o spitalizare îndelungată a pacientului cu formă activă, în același timp, această metodă garanta un tratament sută la sută. Acum, conform datelor oficiale, peste 10% dintre pacienţi nu duc tratamentul pînă la sfîrșit.
Creșterea numărului de cazuri de o anumită formă de tuberculoză cu rezistență la medicamentele utilizate cu eficienţă sporită demonstrează ineficienţa selectării politicii de către autoritățile moldovenești. Potrivit statisticilor, aproximativ 23,3% dintre toți pacienții suferă tocmai de această formă de tuberculoză.
Acțiuni „la modă” ale Ministerului Sănătății
Experții identifică mai multe motive ale incidenței ridicate a tuberculozei în rîndul populației: condiții nefavorabile (de sarcină, stres), caracteristicile individuale ale corpului uman și dezvoltarea socio-economică a societății. Aceștia fac legătură între înrăutățirea situației tuberculozei și creșterea migrației populației. O parte dintre lucrătorii migranți trăiesc în străinătate în condiții foarte proaste, iar conform statisticilor oferite de medici, aproximativ 40% dintre pacienți sînt cei care vin de la muncă de peste hotare. Trebuie de remarcat faptul că și situația epidemiologică din închisori este foarte proastă.
Totodată, cheltuielile pentru tratamentul tuberculozei se reduc anual. Dacă în 2013 cheltuielile anuale constituiau $53 milioane, atunci deja pentru 2014 au fost planificate doar $33 milioane. Totodată, bugetul pentru realizarea planului de control asupra tuberculozei este prevăzut cu un mare deficit – 67% (datele OMS). De menționat că cea mai mare parte din mijloacele pentru finanțarea programelor similare sînt alocate de către Organizația Mondială a Sănătății, care îi „dictează” Moldovei „regulile jocului”. Din cele $33 milioane planificate, doar 12% vor fi alocate din bugetul de stat, iar 21% vor fi oferite de către donatori internaționali.
În același timp, nu este clar de ce avînd un asemenea deficit de buget pentru lupta cu tuberculoza, Moldova alocă sume mari în lupta cu Ebola. Practic cu o lună în urmă, Guvernul a alocat 4,1 milioane de lei pentru procurarea echipamentului medical și de protecție pentru asigurarea măsurilor urgente de prevenire, răspîndire și tratament a febrei hemoragice Ebola. Totodată, Ministerul Sănătății refuză să vaccineze împotriva tuberculozei copiii în vîrstă de șapte ani – și toate acestea în condițiile unui nivel înalt de morbiditate și a riscului că tuberculoza poate deveni cea mai periculoasă maladie infecțioasă din lume.
În pofida situației deplorabile privind incidența prin tuberculoză în Moldova, Ministerul Sănătății participă și la alte acțiuni occidentale „la modă”. Ba autoritățile moldovene au luptat cu gripa aviară, ba au instalat în parcul central un monument pentru victimele altei maladii promovate – SIDA.
Apare o singură întrebare: de ce contribuabilii trebuie să achite pentru Ebola, dar să trăiască lîngă tuberculoză, care deseori nici nu este detectată? Mulți specialiști, în timpul „boom”-ului gripei aviare au menționat că aceste epidemii sînt convenabile pentru companiile farmaceutice internaționale. Nu este exclus că și în cazul cu Ebola este o situație similară. Atunci ce rol joacă în țara noastră Ministerul Sănătății?