AEI-4. Mihai Ghimpu iarăși scoate așii din mînecă

Foto: tribuna.md

Xenia Florea

Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au developat o disonanță cognitivă totală a societății moldovenești. Dacă adunăm toate rezultatele obținute dumincă, atunci alegătorii și-au exprimat deschis votul de neîncredere pentru integrarea europeană și s-au pronunțat pentru vectorul estic.

Directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și Securitate, Valeriu Ostalep, a declarat că actualele alegeri constituie „cea mai răsunătoare palmă dată Occidentului”. Iar ex-premierul Ion Sturza a scris pe rețelele de socializare că alegătorii moldoveni „ne-au dat un șut în fundnouă, europenilor”. Cu toate acestea, la putere în Republica Moldova au rămas adepții integrării europene.

Detronarea de pe piedestal

În afara „disonanței cognitive”, principalul rezultat al alegerilor din 30 noiembrie, a devenit, probabil, detronarea Partidului Comuniștilor de pe piedestalul principalei formațiuni politice de stînga.

PCRM a ocupat această poziție timp de peste 15 ani. Toate încercările de a-l scoate de acolo, de discreditare, de înlăturare, de creare a unei alternative puternice, au suferit eșec. Însă acolo unde nu a reușit presiunea din exterior, a reușit cu succes factorul intern.

Rămîne doar să ghicim ce a stat la baza conflictului intern din PCRM. Însă faptul este fapt – luptele publice și dezvăluirile în ajunul alegerilor plus poziția neclară a PCRM înaintea alegerilor față de principalele subiecte (atitudinea față de autorități/vectorul european/Uniunea Vamală) au condus la căderea ratingului PCRM.

Potrivit zvonurilor, în actualele alegeri conducerea partidului și-a pus drept sarcina să obțină 30-35 mandate de deputat. Însă a obținut doar 21. Statistica e tristă: 71 de mandate în anul 2001, 56 – în 2005, 60 în alegerile din 5 martie 2009, 48 – la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, 42 - în 2010 și 21 – la actualele alegeri parlamentare. Partidul Comuniștilor din RM a încetat să mai fie principalul partid de stînga. După actualele alegeri, conform rezultatelor, acesta a devenit Partidul Socialiștilor.

Alegătorii au uitat că anume reprezentanții PCRM, alegîndu-l președinte pe Nicolae Timofti, în 2012, au menținut la putere coaliția proeuropeană. În mare parte, „datorită” reprezentanților PCRM a fost semnat Acordul de vasalitate cu Uniunea Europeană, criticat în prezent de socialiștii, care promit să-l denunțe.

Partidele puterii, de asemenea, au jucat un rol important în nivelarea pozițiilor fostei puteri amenințătoare din opoziție și dezbinarea eșichierului de stînga. Lansarea așa-numiților „jucători pentru a distrage atenția” și crearea clonei electorale a PCRM. Alegătorii au fost prinși în capcana asemănării denumirilor și simbolicilor PCRM-1 și PCRM-2 în buletinele de vot. Pe rețelele de socializare se fac glume pe seama liderului comuniștilor reformatori, menționîndu-se că adepții integrării europene s-au menținut la putere „datorită lui Popa”.

Precum afirmă comuniștii „adevărați”, clona lor electorală „a furat” de la PCRM șapte mandate. 28 de mandate ale comuniștilor, în loc de 21, plus 24-25 ale Partidului Socialiștilor. În această situație (dacă conducerea PCRM ar fi uitat de supărare), partidele de stînga ar putea ajunge la putere, formîndpropria coaliție.

Așa că partidele puterii se pot felicita cu această combinație reușită.

Cum partidele de stîngaau făcut exces de zel sau acesta a și fost scopul?

Un alt rezultat al actualelor alegeri parlamentare a fost repetarea experienței electorale din România la secțiile de votare de peste hotare. În special în FR.

Recentele alegeri prezidențiale din România au intrat în istorie prin cozile enorme la secțiile de votare dintr-un șir de capitale europene, protestele reprezentanților diasporei române, care nu au mai reușit să voteze, și implicarea poliției franceze în restabilirea ordinii publice la secția de votare din Paris.

Ceva asemănător s-a întîmplat duminică, pe 30 noiembrie, și la secțiile de votare din Moscova și Sankt-Petersburg, unde s-au format rînduri enorme din cetățeni moldoveni care doreau să voteze. Pentru asigurarea ordinii publice la una dintre secții, autoritățile au chemat forțele speciale.

Însă nu toți doritorii au reușit să-și facă datoria civică. Pentru fiecare din cele cinci secții de votare deschise în Rusia, Comisia Electorală Centrală a trimis cîte 3 mii de buletine: în total 15 mii pentru 600-700 de mii de cetățeni ai Moldovei, care muncesc în FR. Deja peste cîteva ore de la votare, buletinele s-au epuizat. Iar CEC a refuzat să trimită buletine suplimentare, menționînd că acest lucru contravine Codului Electoral.

La alegerile din 2010, cîndbuletinele au fost epuizate la Paris, Padova și Bologna, dar mai erau doritori de a vota, Comisia Electorală Centrală a luat decizia de a elibera foi albe A4 cu ștampila secției de votare. Pentru aceste buletine a fost rezervată și o urnă specială.

Însă de data aceasta, autoritățile au refuzat să utilizeze același scenariu. Motivul e evident: Moscova nu este Padova și nici Paris, iar gastarbeiterii din Rusia preferă partidele de stînga.

Refuzul de a oferi dreptul la vot pentru zeci de mii de concetățeni, precum și excluderea din cursa electorală a unui favorit evident – Partidul „Patria” a lui RenatoUsatîi, au influențat asupra rezultatelor alegerilor parlamentare și asupra pozițiilor de stînga. Totodată, însuși RenatoUsatîi a turnat apă la moara partidelor puterii.

Unii analiști politici afirmă că liderul „Patriei”, practic și-a trădat electoratul: în loc să-l cheme „în numele prosperării țării/vectorului estic/luptei cu oligarhii” să voteze pentru partidele de stînga rămase în buletin, RenatoUsatîi, aflat la Moscova, a chemat electoratul să facă buletinele nevalabile.

„Avînd astăzi sute de mii de susținători în Moldova, noi trebuie să demonstrăm regimului de guvernare că noi nu ne temem de ei. Noi trebuie să le arătăm că noi vom merge pînă la capăt. Eu îi chem pe toți adepții partidului politic „Patria”, deoarece noi suntem în buletin și nu putem fi excluși din el, deoarece alegerile sunt mîine, totuși, să voteze pentru partidul politic „Patria”, astfel vom arăta cîți suntem. Ei vor recunoaște drept nevalabile 15-20% din buletine și astfel noi vom vedea ce electorat avem astăzi”, a declarat Usatîi, sîmbătă, 29 noiembrie, în cadrul conferinței de presă, susținută la Centrul de presă al „RIA Novosti”.

Și electoratul ascultător a început să strice buletinele, care ar fi putut ajunge la socialiști sau comuniști, asigurîndu-le partidelor de stînga voturile necesare pentru crearea majorității parlamentare.

Reincarnarea „Alianței pentru integrare europeană”

Comisia Electorală Centrală finalizează procesarea proceselor verbale ale comisiilor electorale din cadrul alegerilor parlamentare. CEC are la dispoziție cinci zile pentru a prezenta rezultatele finale. Însă deja acum este evident că în noul organ legislativ au acces cinci partide.

Partidul Socialiștilor ar putea obține în noul parlament 24-25 de mandate, PLDM- 23-24, Partidul Comuniștilor – 21, Partidul Democrat – 19, Partidul Liberal – 13.

Astfel, în pofida victoriei cumulative în alegeri a partidelor de stînga, la putere ar putea reveni „Alianța pentru integrare europeană” reînnoită, compusă din PLDM, Partidul Democrat și liberalii lui Mihai Ghimpu. În total, se adună 53-55 de mandate, ceea ce îi asigură AIE nr.4 o majoritatea parlamentară confortabilă.

Crearea coaliției de guvernămînt din aceste trei formațiuni politic este, în principiu, cea mai logică variantă. Toate trei partide sunt susținători convinși ai integrării europene. După trei ani și jumătate de aflare la putere ei își cunosc deja toate părțile puternice și slabe ale fiecăruia și la ce se pot aștepta de la potențialii aliați.

Însă în acest triumvirat există o „verigă slabă” - Partidul Liberal. După ce cu un an și jumătate în urmă, aliații au distrus intenționat PL și i-au eliminat pe liberali de la putere, Mihai Ghimpu a acumulat suficiente conturi față de Partidul Democrat, mai ales față de PLDM.

De aceea, înțelegînd perfect semnificația celor 12-13 mandate ale lor, liberalii vor negocia insistent. Și se vor tîrgui la greu. E puțin probabil că se vor mulțumi doar cu fotolii secundare, ca ministerul tineretului și sportului.

În timpul campaniei electorale, Mihai Ghimpu a declarat că nepotul lui Dorin Chirtoacă, care ocupă postul de primar general al Chișinăului, poate să conducă cu succes Guvernul moldovenesc. „El a învățat bine și știe ce înseamnă putere executivă. El a condus bine orașul. Cum a ridicat capitala, așa va ridica și țara”, spunea unchiul lui iubit.

Însă o asemenea situație nu le va convine aliaților. Liberal-democrații, la fel, pretind la fotoliul de premier. În cadrul campaniei electorale, liderul lor Vladimir Filat spunea că după alegerile parlamentare candidatul PLDM la postul de premier va fi actualul premier Iurie Leancă.

Totodată, Mihai Ghimpu acum insistă asupra realizării imediate a promisiunii sale electorale – aderarea Moldovei la NATO. Precum a declarat liderul liberalilor, „pentru ca RM să se dezvolte liber, ea are nevoie de umbrela NATO”.

Însă această evoluție a evenimentelor nu le convine democraților. Deși în rîndurile lor se află acum adeptul fervent al Alianței Nord-Atlantice – fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuța, forțarea acestuisubiect nu este în interesul PDM.

Democrații, se pare, au anumite înțelegeri cu Federația Rusă. Altfel cum se explică acordul Moscovei (despre care a anunțat cu mîndrie ministrul Economiei, democratul AndrianCandu) în ajunul alegerilor de a prelungi contractul de livrare a gazelor pentru anul 2015, iar după Anul Nou să înceapă negocierile privind un nou contract pe termen mediu (3-5 ani) de livrare a gazului, despre care nu demult Moscova nici nu dorea să audă.

Or, dacă exista o dorință mare, partea rusă putea să utilizeze contractul de gaze ca un element al presiunii și facilitării pozițiilor pre-electorale ale partidelor pro-rusești din RM. Dar nu a făcut-o.

Zilele acestea, liderul liberal-democraților Vladimir Filat a declarat că negocierile privind crearea majorității parlamentare deja au demarat. Dar imediat au și apărut informații că au apărut „anumite dificultăți”.

PDM, spre exemplu, tot a și-a înaintat cerințele la negocierile privind crearea coaliției de guvernămînt. Partidul Democrat este gata să devină o parte a noii alianțe doar cu condiția menținerii independenții RM și consolidării statutului de neutralitate al țării – adică nici un fel de NATO în perspectivă apropiată.

Dacă Mihai Ghimpu se va împotrivi și va pune un preț prea mare pentru mandatele sale, PDM și PLDM mai are o variantă – crearea coaliției cu PCRM.

Această variantă, ca una dintre cele mai posibile, analiștii au examinat-o în cadrul campaniei electorale. Atunci încă nu se știa despre existența majorității confortabile a partidelor proeuropene.

Precum se afirma, Bruxelles-ul nu are nimic împotriva alianței post-electorale PLRM-PDM și PCRM-ul „înnoit”. Cu atît mai mult cu cît, debarasîndu-se de membrii principiali și radicali, în ajunul alegerilor, comuniștii au mai renunțat la pozițiile sale dure.

În retorica lor electorală nu au mai răsunat apeluri de aderarea la Uniunea Vamală, nici promisiunea de a denunța Acordul de Asociere RM-UE.

Drept că PLDM nu-și dorește o alianță cu comuniștii. Precum a declarat într-un interviu din ajunul alegerilor premierul și vicepreședintele Partidului Liberal Democrat, Iurie Leancă, personal, el nu are încredere în comuniști. „Ei sunt oportuniști. Ei nu au principii și scopuri clare. Într-o zi ei pot di cu Europa, a doua zi – cu Uniunea Vamală”, a declarat Leancă.

Totuși, partidele puterii mai au o variantă „tranzitorie”. Potrivit unor politologi, în fracțiunea PCRM din componența precedentă a parlamentului, cel puțin zece deputați erau controlați de conducerea Partidului Democrat. Majoritatea dintre ei au intrat în noul parlament pe listele PCRM. Așa că nu este exclusă varianta divizării de mai departe a fracțiunii comuniștilor, precum și cumpărării unor deputați de la PL, pentru a crea o nouă majoritate de guvernămînt.

Cea mai utopică variantă a coaliției de guvernare este crearea alianței de centru-stînga din PDM, PSRM și PCRM. Deși din punct de vedere ideologic, el este cel mai logic. Însă aici apar mai multe „dar…”.

PDM este un partid pro-occidental. Iar PSRM în alegeri a anunțat solemn și a jurat să denunțe Acordul de asociere UE-RM și să ducă Moldova în Uniunea Vamală. Imediat după alegeri, în cadrul unui briefing, liderul socialiștilor, Igor Dodon a lansat niște cerințele PSRM de crearea a coaliției de guvenămînt: anularea acordului cu UE, referendumului privind Uniunea Vamală, majorarea pensiilor cu 20%.

Totodată, odinioară, PSRM era numită insistent „proiectul lui Filat”, făcîndu-se trimiteri la interviul lui RenatoUsatîi. Dacă presupunem că acest lucru este adevărat, atunci socialiștii nu vor juca împotriva social-democraților, împingîndu-i în opoziție. Totodată, conducerea Partidului Comuniștilor nici nu vrea să audă despre „unirea” cu „trădătorul Dodon”.

Așa că fiecare dintre variantele de coaliției au neajunsurile lor. Însă democrații și liberal-democrații în timpul apropiat vor trebui să decidă cu cine și unde merg. Bruxelles-ul și Washingtonul deja au dat de înțeles că negocierile privind crearea coaliției de guvernămînt nu trebuie tergiversate și că trebuie creată cît mai urgent un nou guvern „incluziv”.