Foto: noi.md |
Xenia Florea
1. Asocierea anului
Evenimentul, despre care au tot vorbit Guvernul, partidele puterii, partenerii internaționali și chiar comuniștii, s-a produs. Pe 27 iunie 2014, la Bruxelles, premierul Iurie Leancă în numele Republicii Moldova, a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. „Acum, Moldova și UE sunt unite pentru totdeauna”, a declarat el în cadrul ceremoniei de semnare.
Cursul spre integrarea europeană a RM a fost proclamat de către Partidul Comuniștilor în timpul aflării acestuia la putere. Încă în anul 2002, președintele Vladimir Voronin a semnat decretul, prin care a declarat oficial cursul țării spre modernizarea europeană și ajustarea legislației naționale la standardele Uniunii Europene.
„În anul 2002, cine dacă nu Partidul Comuniștilor, care se afla la putere, a ridicat flamura modernizării Moldovei conform standardelor europene? Cine dacă nu comuniștii au elaborat primul plan de acțiuni Republica Moldova –UE?”, a amintit în cadrul campaniei electorale din luna octombrie trecut, în direct, cel de-al treilea președinte al țării. Deși încă în aprilie 2014, Vladimir Voronin afirma că asocierea cu UE va deveni „împușcătura de control în ceafa statalității moldovenești”.
Partidele puterii susțin că toate meritele în semnarea Acordului de Asociere le aparțin lor. Astfel, PLDM, în ajunul alegerilor parlamentare a încercat activ să planteze în conștiința electoratului ideea că anume acest partid promovează integrarea europeană.
„Anume noi v-am dăruit vouă regimul fără vize cu UE, am deschis pentru businessul moldovenesc piața europeană cu 500 de consumatori, iar pentru producătorii agricoli – accesul spre fondurile europene, iar în curînd, vom face din Moldova un membru cu drepturi de pline al Uniunii Europene”, răsuna mesajul electoral al liberal-democraților.
Între timp, economiștii au avut o atitudine neunivocă față de acest eveniment. În timp ce unii descriau avantajele, alții calificau Acordul de Asociere cu UE, semnat de către autorități, drept „acord de înrobire”.
Totuși, euforia Chișinăului nu a durat mult timp: foarte curînd întreprinzătorii moldoveni au simțit consecințele directe și indirecte ale calității de membru asociativ și ale relațiilor comerciale libere (deocamdată încă limitate) cu UE. Nereușind să deschidă piața europeană, exportatorii RM au rămas imediat fără piața rusească. Moscova a reacționat dur la semnarea și ratificarea de către Chișinău a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.
Din 18 iulie, „Rospotrebnadzor” a sistat importul pe teritoriul Rusiei a conservelor din legume din Republica Moldova. Pe 21 iulie, FR a introdus interdicția la importul de fructe proaspete din RM, iar din 27 octombrie, piața rusă a fost închisă și pentru carnea moldovenească.
Dublarea de către Uniunea Europeană a cotelor la exportul merelor și prunelor moldovenești pe piața europeană, practic, nu a schimbat nimic. La mijlocul lunii octombrie, ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a recunoscut, la un post de televiziune, că merele moldovenești „la gust sunt cele mai bune mere ce există în lume”, însă nu au nicio șansă să fie vîndute în Occident „nici după culoare, nici după mărime, nici după soiuri: să dea Domnul să valorificăm măcar o jumătate din cote”.
2. Angajamentul anului
În iunie 2014, liderii PLDM, în persoana președintelui acestuia, Vladimir Filat, și a prim-vicepreședintelui Iurie Leancă, au înaintat un nou angajament sporit de a îndeplini planul pentru cinci ani în trei ani. Mai exact, să depună în 2015 cererea de aderare a Moldovei la Uniunea Europeană, iar pînă în anul 2020 – să facă dm RM membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Conducătorii Partidului Liberal-Democrat, care se pregăteau activ de alegerile parlamentare, nu au fost deranjați nici de faptul că, în acea perioadă, Consiliul Uniunii Europene a decis să-i ofere Albaniei statutul de țară candidat la aderarea la UE. Iar Albania a depus cererea de aderare pe 28 aprilie 2009. Adică, această țară a așteptat cinci ani doar statutul de candidat la aderarea la UE! Nici alte paralele istorice.
Spre exemplu, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în anul 1994, dar a aderat doar peste 13 ani – în 2007. Polonia și Ungaria au avut nevoie de 10 ani. Cipru și Malta – 14 ani, Letonia, Lituania și Estonia – 9. Iar Turcia rămîne țară-candidat deja de 14 ani, deși a depus cererea de aderare cu 27 de ani în urmă
3. Cel mai răsunător eveniment al anului
Cel mai răsunător eveniment politic de la începutul anului 2014 au devenit referendumurile legislativ și consultativ din Găgăuzia privind vectorul politicii externe a RM și statutul autonomiei. Pe 2 februarie 2014, la vot au ieșit 70 mii 777 de persoane sau 70,42% din numărul total al alegătorilor regiunii.
Pentru aderarea Moldovei la Uniunea Vamală au votat 98,7% din alegători, pentru integrarea țării în Uniunea Europeană- doar 2,77%, pentru statutul amînat (adică, există posibilitatea ieșirii Găgăuziei din componența RM, în cazul în care Moldova își va pierde independența) – 98,09%.
Chișinăul, pentru care separatismul politic extern al teritoriilor este extrem de nedorit în principiu, dar mai ales a fost nedorit anume atunci, cînd Parlamentul European intenționa să examineze și să pună la vot problema liberalizării regimului de vize cu Moldova, a încercat să zădărnicească plebiscitul găgăuz. Inițial, cu ajutorul judecătoriei de la Comrat, care a recunoscut drept ilegală desfășurarea referendumului din 2 februarie.
Apoi, a fost implicată și Procuratura Generală, care a intentat pe numele tuturor deputaților APG dosare în baza articolului „Samovolnicie” (amendă pînă la 10 mii de lei, pînă la 240 de ore de muncă în folosul societății, sau detenție de la 3 pînă la 8 ani în cadrul „altor consecințe grave”). În paralel, Chișinăul a blocat conturile Găgăuziei, pentru a nu admite desfășurarea plebiscitului. Însă s-au găsit sponsori. Chiar doi.
Au fost puse în funcțiune și alte măsuri de aplicare a forței: tipografiilor li s-a interzis categoric să tipărească buletinele pentru referendumul din Găgăuzia. Angajații MAI din Găgăuzia și carabinierii au primit indicații să nu participe la vot, sub amenințarea cu demiterea. Salvatorii locali au fost aduși urgent la Chișinău pentru a participa la aplicații de apărare civilă, care, din circumstanțe stranii au avut loc anume pe 2 februarie. Iar în ziua referendumului, la Comrat au fost aduse forțe suplimentare ale poliției și ale serviciilor speciale: la punctele de acces în oraș au fost instalate cordoane de polițiști înarmați, „în legătură cu seara întîlnirii cu absolvenții”.
Cu toate acestea, referendumul, deși nu a avut putere legală, a avut loc. Rezultatele lui (ținînd cont de faptul că, practic, pe parcursul anului 2013 Chișinăul și Comratul au oscilat la limita unui conflict acut din cauza dorinței Chișinăului de a limita competențele autonomiei și de o reduce la statutul unui raion) au fost destul de previzibile.
La ședința comună a Adunării Populare și a Executivului Găgăuziei din 10 februarie, autoritățile autonomiei au condamnat „acțiunile conducerii Moldovei, îndreptate spre persecutarea politică a participanților referendumurilor din 2 februarie, inclusiv ai membrilor organelor electorale” și au chemat Chișinăul să manifeste înțelepciune politică și păstrarea stabilității în societate în viața social-politică a țării.
4. Evenimentul „evident-neverosimil” al anului
Anul 2014 a început cu referendumul din Găgăuzia și s-a încheiat cu alegerile parlamentare, care au avut loc pe 30 noiembrie. De data aceasta, prezența la vot a constituit 57,28%. În noul Parlament au acces cinci formațiuni politice: PSRM, care a obținut 25 de mandate, PLDM – 23 de mandate, PCRM – 21 de mandate, PDM – 19 mandate și PL – 13 mandate.
Raportul de forțe în Parlamentul de legislatura a XX-a ar putut fi alta, dacă puterea nu ar fi eliminat în ultimul moment din cursa electorală pe unul dintre favoriți – Partidul lui Renato Usatîi.
Alegerile parlamentare – 2014 s-au remarcat și prin cozile enorme la secțiile de votare din Moscova și Sankt-Petersburg, unde nu au putut vota nici pe departe toți doritorii, și printr-un șir de încălcări, pe care Curtea Constituțională le-a considerat drept „nesemnificative și care nu au influențat rezultatele finale”.
Încă în ajunul alegerilor, reprezentantul mișcării „Antimafia” la CEC Nicolae Răileanu a declarat că actualele alegeri parlamentare, în principiu, deja sunt falsificate.
În primul rînd, despre falsificarea alegerilor, a declarat el, vorbește numărul exagerat de mare a alegătorilor, incluși în listele electorale. „Dacă la alegerile din 2005 în liste erau 2,27 de alegători, atunci la actualele – cu 1 mil. mai mult. De unde a apărut această cifră, dacă în ultimii ani natalitatea scade? Acest fapt ridică multe semne de întrebare și suspiciuni că rezultatele alegerilor vor fi falsificate”, a declarat Răileanu.
Pentru alegerile din 2010 au fost tipărite 2 mil. 811 mii de buletine de vot, iar la scrutin au participat, potrivit procesului verbal final al CEC, 1 mil. 732 mii de alegători. De unde a apărut această creștere semnificativă?
Explicația oficială a președintelui Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan: „Numărul buletinelor a crescut, deoarece sunt foarte mulți tineri, ce locuiesc în regiunea transnistreană și care nu au participat niciodată la alegerile din Moldova”. Deși, potrivit statisticii alegerilor parlamentare, din 252 de mii de locuitori din raioanele din stînga Nistrului participă cel mult 10-12 mii de persoane.
Suspiciunile că rezultatele actualelor alegeri parlamentare au fost „corectate în direcția necesară”, fapt pentru care au fost tipărit un număr excesiv de buletine de vot, a fost confirmate, zilele acestea, de către Biroul Național de Statistică.
BNS a făcut publice datele preliminare ale recensămîntului general al populației, desfășurat în luna mai 2014. Recensămîntul a arătat că în anul 2014, în RM locuiau doar 2 mil.913 mii de persoane, inclusiv minorii (adică persoanele fără drept de vot), precum și 329 mii de persoane aflate peste hotare.
Iar în listele Comisiei Electorale Centrale pentru alegerile din 30 noiembrie au fost incluse 2 mil. 955 de persoane (2 mil. 800 de mii – în listele de bază și 155 de mii – în cele suplimentare).
„În Moldova sunt mai mulți alegători decît locuitori”, a concluzionat publicația „Panorama”, care a demonstrat cu ajutorul cifrelor, minunile echilibristicii electorale. Dacă, potrivit recensămintelor din 2004 și 2014, timp de 10 ani, populația Moldovei s-a redus cu 475 de oameni, atunci, conform datelor Comisiei Electorale Centrale, în această perioadă (de la alegerile parlamentare din 2005) numărul alegătorilor s-a majorat cu 525 mii de persoane.
5. Realizarea anului
Cea mai mare realizare politică în anul 2014 a devenit proiectul politic al întreprinzătorului Renato Usatîii. Ce-i drept, randamentul lui, datorită eforturilor autorităților, ale Comisiei Electorale Centrale și ale instanțelor de judecată, în final s-a dovedit a fi egal cu zero.
Originarul din Fălești, puțin cunoscut în Moldova (în RM numele Usatîi a devenit cunoscut pentru prima dată publicului larg în 2011, cînd acesta a preluat controlul asupra unei părți semnificative de acțiuni ale băncii „Universalbank”, reprezentînd interesele noului proprietar al acestei instituții bancare) s-a avîntat aprig în politica moldovenească.
Alegătorul moldovean, obosit de mișcările haotice ale acelorași persoane dintr-un partid în altul, a fost atras de Renato Usatîi printr-un comportament neobișnuit pentru Moldova „a la Jirinivski”. (Usatîi a declarat din start că Filat este un „cadavru politic”, iar Chirtoacă – „român, criminal și fascist” și a promis „să le rupă pânzele” actualilor politicieni moldoveni), precum și prin cheltuieli enorme pentru acțiuni de caritate, evenimente sportive și concertele vedetelor rusești. Așa, Usatîi și-a vîndut Rolls Royce –ul, pentru a transmite cele 500 de mii de lei victimelor incendiului de la Botanica.
Autoritățile centrale, simțind un concurent nedorit și neestimat la alegerile parlamentare, erau numai ochi și urechi. Ministerul Justiției, sub diverse pretexte, refuza categoric să înregistreze „Partidul Nostru” al lui Usatîi.
Atunci, gastarbeiterul din Moldova a mers pe altă cale. În ajunul alegerilor parlamentare, el a „împrumutat” partidul tînăr „Patria” al fostului ambasador al Moldovei în România, Emil Ciobu (acesta a fost înregistrat pe 12 septembrie și a fost ultima formațiune politică admisă la alegeri). Datorită lui Usatîi, partidul anonim „Patria” a început să avanseze în ratingul popularității: practic, toate sondajele de opinie din ajunul alegerilor prognozau accederea lui în Parlament.
Însă partidele de guvernămînt nu puteau să admită în nici un fel acest lucru. Cu două zile înaintea alegerilor, cu ajutorul Comisiei Electorale Centrale și Curtea de Apel Chișinău, „Patria” a fost eliminată din cursa electorală. Sub un pretext inventat. Însuși Renato Usatîi, de frica arestării, a părăsit țara. Precum au arătat evenimentele ulterioare (perchezițiile la oficiul formațiunii politice și în apartamentele activiștilor, precum și arestarea unor adepți ai lui Usatîi), temerile lui nu au fost neîntemeiate.
6. Eșecul anului
Cel mai nefavorabil în plan politic anul 2014 a fost pentru Partidul Comuniștilor, care odinioară era o putere politică de temut, monopolist al segmentului politic de stînga și principala formațiune politică de opoziție din ultimii ani.
Despre faptul că nu totul e bine în familia nobilă a devenit cunoscut la finele lunii mai, cînd ideologul principal al PCRM, Mark Tkaciuk a renunțat la mandatul de deputat. Președintele partidului, Vladimir Voronin a declarat că Tkaciuk pur și simplu a obosit și are nevoie de odihnă, iar în realitate el este un adevărat bolșevic și luptător. Iar autorul acestei bulversări politice s-a retras în defensivă: „Am plecat din Parlament, însă nu am de gînd să părăsesc PCRM”.
Însă conflictul din partid nu a putut fi ascuns. Pe 7 iunie 2014, a avut loc plenara CC a PCRM, în cadrul căreia din componența CC au fost scoși Mark Tkaciuk, Grigori Petrenco și Iurie Muntean. După aceasta, Tkaciuk și Muntean și-au sistat participarea la viața politică activă. Ce-i drept, Iurie Muntean mai figura drept secretar executiv al Partidului Comuniștilor. Plenara CC l-a eliberat din această funcție abia în decembrie, desemnîndu-l în locul lui pe Artur Reșetnicov.
Iar în octombrie 2014, Grigori Petrenco și fostul deputat PCRM Alexandr Petcov (ambii au candidat pe listele partidului „Patria” al lui Usatîi) au fost excluși din PCRM „pentru încălcarea statutului partidului”.
Conflictul din interiorul partidului, poziția neclară a PCRM privind momentele-cheie (integrarea europeană și vectorul estic al politicii externe), precum și implicarea de către autorități în campania electorală a unui șir de partide spoilere, mai ales a clonei PCRM – Partidului Comuniștilor Reformatori, au devenit o catastrofă pentru comuniști. Doar a treia poziție în cursa electorală și 21 de mandate. După 71 de mandate în alegerile din 2001, 56 – în 2005, 60 – la alegerile din 5 martie 2009, 48 – la alegerile anticipate din 29 iulie 2009 și 42 – la alegerile din 2010.
În 2014, Partidul Comuniștilor a încetat să mai fie principalul partid de stînga.
7. Balonul de săpun al anului
Ei se numeau „salvatorii cursului european al RM” și la alegerile parlamentare din 30 noiembrie au promis să elibereze țara de oligarhi, cu care aproape un an și jumătate s-au aflat în coaliția de guvernămînt.
Ei au promis „asanarea politicii” și asigurarea adevăratei libertăți a presei. Ei spuneau că liderul lui (posibil) va deveni fostul premier Ion Sturza, care la congresul de constituire a Partidului Liberal Reformator de la sfîrșitul anului 2013, a aruncat misterioasa frază că „proiectul PLR abia a demarat, dar acesta nu este un proiect de scurtă durată”.
Analiștii politici imediat au început să construiască combinații din mai multe mutări și să reflecteze asupra unei misiuni speciale a lui Ion Sturza și Partidul Liberal Reformator. La începutul anului 2014, au fost făcute supoziții că PLR a fost creată nu atît în calitate de concurent al Partidului Liberal al lui Mihai Ghimpu, cît de concurent al Partidului Liberal Democrat, care este susținut la București și Bruxelles, în urma dezamăgirii în Filat ca politician.
Însă în fapte, Partidul Liberal Reformator al lui Hadîrcă-Guțu, care s-a lansat atît de zgomotos, s-a dovedit a fi doar un balon politic de săpun.
În ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, PLR a început să se destrame. Inițial, formațiunea a fost părăsită de fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuța, care a declarat că doctrina PLR nu mai corespunde viziunilor sale politice. Fostul șef al ministerului Apărării și-a găsit foarte repede alinarea: în mai puțin de o lună, adeptul activ al cursului euroatlantic al Moldovei și luptătorul „pentru identitatea românească” a aderat la Partidul Democrat.
Apoi, din PLR au fost exclusă cu scandal vicepreședintele partidului Ana Guțu, care promova insistent printre colegi ideea de a merge la alegeri pe listele altui partid. Confruntîndu-se cu un „nu” categoric din partea colegilor săi, ea a adresat un mesaj conducerii formațiunii politic, în care îi aduce la cunoștință despre nedorința ei de a figura în listele Partidului Liberal Reformator. Iar pe blogul său personal, doamna Guțu a menționat că echipa PLR a ajuns în robia unui grup oligarhic și și-a exprimat încrederea că după alegeri acest partid „va da ortul popii”.
La începutul lunii noiembrie, despre ieșirea sa din PLR au anunțat ministrul Tineretului și Sportului, Octavian Bodișteanu și un grup de persoane, care au aderat la PDM, care le este total străină în plan ideologic.
Rezultatele alegerilor parlamentare pentru liberal-reformatori au fost lamentabile: 1,56% de voturi față de 9,67% ale „adevăraților” liberali ai lui Mihai Ghimpu, de la care cei șapte deputați-reformatori au plecat, trîntind zgomotos ușa și declarînd că timpul lui Ghimpu a trecut.
8. „Prizonierii de conștiință” ai anului
Anul 2014 a intrat în istorie nu doar prin asocierea cu Uniunea Europeană, dar și prin apariția în RM a primilor deținuți politici.
În ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, angajații structurilor de forță i-au reținut pe activiștii Mihail Amerberg și Pavel Grigorciuc. Aceștia au fost arestați fiind suspectați de „organizarea și conducerea unui grup criminal, în scopul acaparării puterii în stat după alegerile parlamentare cu ajutorul dezordinilor în masă”.
Ulterior, procurorii au renunțat la aceste acuzații, în lipsa probelor. Totuși, instanța de judecată a prelungit termenul de arest. Grigorciuc și Amerberg se vor afla în arest, cel puțin, până pe 25 ianuarie 2015.
Iar după alegerile parlamentare, rîndurile „deținuților de conștiință” din Moldova au fost completate de activiștii partidului „Patria” Nicolai Țîpovici și Cornel Moraru (soția căruia a pierdut copilul, în urma perchezițiilor). Acuzațiile, înaintate de către procurori împotriva lor, de asemenea au fost trase de păr. Cu toate acestea, ei rămîn în arest.
„În 2014, Moldova, care pînă nu demult era numită „o istorie de succes”, s-a transformat într-o rușine a Europei, - a scris pe rețelele de socializare expertul politic Alexei Tulbure, - se spune că Moldova a scăpat de trecutul totalitar comunist sovietic. Dar cu ce se deosebesc arestările lui Pavel Grigorciuc și Mihail Amerberg, ale activiștilor partidului „Patria” Nicolai Țîpovici și Cornel Moraru de verdictul emis pe numele românului Gheorghe David de către judecătorul sovietic Nicolae Timofti? Cu nimic. Sentința lui Timofti a fost chiar mult mai motivată, deoarece pentru aceasta a fost elaborată o bază legislativă corespunzătoare, mărturiile martorilor, expertize. Țîpovici, Grigorciuc și Amerberg sunt ținuți în închisoare pur și simplu, fără dovezi”.
9. Dezamăgirea politică a anului
Aproape tot anul 2014, premierul și (precum se considera) candidatul nr.1 la Președinția României Victor Ponta au prelucrat electoratul moldovenesc, încercînd să atragă de partea sa aproape 400 de mii de moldoveni ce dețin pașapoarte românești.
La finele lunii septembrie, luînd cuvîntul la forumul de partid din Alba Iulia, el a anunțat „a doua Mare Unire pămînturilor românești” drept principalul scop în cazul victoriei la alegerile prezidențiale din 2 noiembrie.
Ponta a transmis solemn în dar părții moldovenești 100 de autobuze școlare, 3 autobuze pentru teatrele moldovenești și 35 de automobile pentru instituțiile publice. A donat 800 mii de euro pentru construcția noului sediu al Teatrului Republican Muzical-Dramatic „B. P. Hașdeu” (or. Cahul). A promis să aloce cîte 1 mil. euro pentru reparația Sălii cu Orgă și a Centrului Mamei și Copilului.
Pe 27 august 2014, tăind solemn panglica la ceremonia de inaugurare a gazoductului Iași-Ungheni, Victor Ponta a declarat, că timp de 3-5 ani, România ar putea acoperi integral necesitățile Moldovei în gaz natural și energie electrică. Iar în ajunul vizitei sale la Chișinău în octombrie, Guvernul statului vecin a dispus scutirea moldovenilor, care dețin pașapoarte românești, de taxele consulare pentru un șir de servicii. Astfel, au fost anulate taxele consulare pentru perfectarea adeverințelor de naștere a copiilor și pentru perfectarea documentelor de călătorie pentru copiii cu vîrste de pînă la șase ani.
Însă toate eforturile lui Victor Ponta de a-i atrage de partea sa pe deținătorii de pașapoarte românești din Moldova s-au dovedit a fi zadarnice. Nu i-a ajutat nici ajutorul „consistent” al Partidului Democrat din Moldova, care a oferit autobuze pentru cetățenii moldoveni cu dublă cetățenie, care doreau să participe la alegerile președintelui României
În turul doi ale alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie la secțiile de votare din Moldova adversarul lui Ponta - candidatul Uniunii Social Liberale, Claus Iohannis a obținut o victorie răsunătoare. Pentru Iohannis au votat 27 333 de alegători moldoveni din 35 630 care au participat la vot. Sau 78,59%, în timp ce pentru candidatul Partidului Social Democrat al României Victor Ponta – doar 7610 persoane sau 21,41%.
10. Zîngănitul de arme al anului
Sărbătorile de primăvară din 2014 s-au transformat pentru RM într-un scandal internațional. Actorul principal, pe de o parte, a devenit vicepremierul Federației Ruse, co-președintele comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru cooperare economică, reprezentantul special al președintelui FR în Transnistria, Dmitri Rogozin. Iar pe de alta – angajații structurilor de forță din RM.
Pe 8 mai, Rogozin a venit la Tiraspol pentru a sărbători Ziua Victoriei. În Transnistria, el a privit parada, a inaugurat o fabrică de beton și a prins pește. Iar la întoarcerea în Patrie, reprezentantul special al președintelui FR a întîmpinat mari probleme.
În ajunul vizitei lui Rogozin la Tiraspol, partea moldovenească a avertizat despre inoportunitatea acestei vizite. Chișinăul era îngrijorat nu atît de agenda acesteia (participarea lui Rogozin la parada militară de la Tiraspol pe 9 mai), cît de punctele neanunțate ale vizitei. În special, intenția activiștilor Uniunii Comunităților Ruse de a transmite în Rusia prin Rogozin 30 de mii de semnături ale locuitorilor regiunii pentru aderarea nerecunoscutei RMN la Federația Rusă.
Însă Dmitri Rogozin a ignorat poziția Chișinăului. La întoarcere, România, „la solicitarea SUA” (așa a scris Rogozin pe contul său de pe Twitter) și-a închis spațiul aerian pentru avionul său. Ucraina, de asemenea, nu i-a permis zborul avionului cu delegația rusă: acesta a fost nevoit să se întoarcă în Moldova, cu ajutorul a două avioane ucrainene MIG-29.
La Chișinău, nava rusească a fost percheziționată de către forțele de ordine moldovenești – acestea au verificat avionul și au confiscat cutiile cu semnăturile transnistrenilor pentru aderarea la Rusia.
„Reprezentanții Ambasadei FR și eu nu am avut acces la verificarea și confiscarea bagajului delegației. Cutiile cu semnături au fost duse într-o direcție necunoscută”, a scris ulterior pe Twitter asistentul lui Rogozin, Dmitri Loskutov. Între timp, Dmitri Rogozin zbura spre Moscova cu o rută regulată și a ajuns acolo înaintea delegației oficiale.
Guvernul FR a reacționat dur la acest accident. „Acțiunile inamicale ale autorităților moldovenești împotriva delegației guvernamentale ruse, condusă de vicepremierul Dmitri Rogozin, se vor reflecta asupra relațiilor economice dintre Moscova și Chișinău. Este alegerea lor. La urma urmelor, ei, periodic, ne cer cîte ceva. Ce anume, știu cu toții, - ba ajută-i cu una, ba cu alta. Noi vom ține cont de acest episod în cadrul cooperării economice cu Republica Moldova”, a declarat atunci premierul FR Dmitri Medvedev. Iar în iulie 2014, Federația Rusă și-a închis piața pentru fructele și conservele din fructe și legume moldovenești.