Imprimaţi
 |
| Foto: noi.md |
În ajunul sărbătorilor de iarnă, președintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a anunțat că crearea coaliției parlamentare ar putea fi anunțată în cadrul ședinței Parlamentului, care va avea loc pe 12 sau 13 ianuarie. Liderul PLDM, Vladimir Filat, după negocierile din 8 ianuarie, a spus că o decizie în acest sens ar putea fi adoptată la mijlocul săptămînii curente. Acum, negociatorii anunță alte termene: precum a comunicat presei deputatul PDM Sergiu Sîrbu, „democrații speră că pînă la sfîrșitul săptămînii curente Parlamentul va fi convocat în ședință, în cadrul căreia va fi ales președintele legislativului și se va decide cine să fie înaintat la funcția de premier”.
Pentru crearea „Alianţei pentru integrare europeană – 1” în august 2009 a fost nevoie de 10 zile. După alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, partidele proeuropene au avut nevoie de o lună pentru a se înţelege: acordul privind crearea unei coaliţiei de centru-dreapta a fost semnat pe 30 decembrie. De la actualele alegeri parlamentare au trecut deja şase săptămîni.
S-ar părea că timp de cinci ani de viaţă conjugală, fie şi cu scandaluri şi divorţuri permanente, PL, PLDM şi PDM trebuiau să înveţe deja pe de rost toate neajunsurile. În aceşti cinci ani au fost elaborate şi semnate trei acorduri privind principiile de bază de creare a coaliţiei de guvernare: luaţi-le şi utilizaţi-le. Însă există o barieră de netrecut – distribuirea funcţiilor şi interesul meschin. Şi aici nici un fel de „principii şi valori” nu vor ajuta. Aceasta este o chestiune de principiu.
Săptămîna trecută, în pofida sărbătorilor de iarnă, participanţii la dezbaterile în cadrul creării coaliţiei au desfăşurat două întrevederi. Una dintre acestea – cu participarea liderilor PLDM, PDM şi PL – a avut loc la sediul liberal-democraţilor. A fost discutată şi partajarea portofoliilor.
După şedinţă, participanţii au declarat că săptămîna viitoare, posibil, va fi anunţată crearea coaliţiei de guvernămînt. Cuvîntul cheie în această frază este „posibil”. Deoarece săptămîna aceasta coaliţia ar putea apărea sau ar putea să nu apară.
Şi iată că au apărut deja primele semne ale retragerii strategice: la începutul acestei săptămîni, prim-vicepreşedintele Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, a declarat că el personal nu vede vreo problemă în tergiversarea procesului de negocieri. Partea motivantă – „în procesul de negocieri este important rezultatul obţinut, dar nu termenul de obţinere”. „Pentru pregătirea de a prelua conducerea ţării pentru următorii patru ani sînt necesare trei, cinci şi chiar opt săptămîni”, consideră Dorin Chirtoacă.
Dacă cineva nu este de acord – „vezi experienţa europeană”. Germania este o explicaţie comodă pentru negociatorii moldoveni. „În Germania, în 2009, negocierile au durat două luni, deşi e o ţară dezvoltată”, a exemplificat edilul capitalei. Iar anterior, preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov a spus că după alegerile din septembrie 2013 în Bundestagul german, pentru crearea coaliţiei „majoritare” dintre CDU/CSU şi SPD a fost nevoie de şapte săptămîni.
Recent, într-un interviu pentru ziarul „Timpul”, Dumitru Diacov e evitat să răspundă la întrebarea ce funcţii este gata să le ofere liberalilor Partidul Democrat şi de ce aliaţii nu doresc să poarte negocieri în baza aşa-zisului „model european”, cu păstrarea principiului proporţionalităţii la distribuirea funcţiilor. Adică dreptul de a alege primul unul dintre ministere îi revine partidului participant la negocieri care a obţinut cele mai multe mandate (în cazul dat – PLDM), apoi solicitarea pentru ministerul dorit este înaintată de democraţi, apoi – de liberali. Şi tot aşa pînă cînd nu vor fi repartizate toate ministerele şi departamentele.
„Coaliţia trebuie să accepte un compromis, care va asigura confortul tuturor participanţilor la procesul de negocieri”, a afirmat preşedintelui de onoare al PDM.
Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, afirmă că prin „confortul” în cadrul procesului de negocieri democraţii au în vedere propriul confort. Şefului liberalilor i s-a creat impresia că Partidul Democrat vrea să obţină concomitent două funcţii-cheie în stat: preşedintele Parlamentului – pentru Marian Lupu, şi cea de şef al statului – pentru Vladimir Plahotniuc.
„Eu chiar am întrebat: „Am impresia că vreţi să obţineţi două funcţii odată – şi cea de preşedinte, şi de spicher simultan. Va fi interesant: Plahotniuc – preşedinte, Vladimir Filat – premier şi Lupu – spicher”, a declarat Ghimpu într-un interviu pentru „Europa Liberă”, fără a exclude însă varianta creării aşa-zisei „coaliţii minoritate”
Adică, distribuirea principalelor funcţii în stat şi guvern între PDM şi PLDM, cu sprijinul deputaţilor PCRM.
Despre faptul că în actualele dezbateri pe marginea creării coaliţiei nu este nici vorbă despre partajarea portofoliilor pe criterii de paritate afirmă ex-deputatul comunist, Alexandr Petkov. Invocînd surse din partidele puterii, el a scris pe reţelele de socializare că Partidul Democrat speră să-şi subordoneze toate structurile de forţă.
În special, să ia de la PLDM Ministerul Afacerilor Interne, care s-a aflat sub controlul liberal-democraţilor încă din 2009. În opinia lui, MAI ar putea trece la Partidul Democrat. Pe post de şef la MAI – Valentin Mejinschi. Pe banca de rezervă – Valentin Zubic.
Liberalii sînt categoric împotriva unei asemenea partajări: ei şi singuri ar vrea să obţină postul de preşedinte, un şir de instituţii de forţă şi să revină la cîrma Ministerului Transportului.
Luni seara, pe 12 ianuarie, liderii Partidului Democrat, PLDM și PL au încercat din nou să ajungă la un acord. Însă fără succes: runda de negocieri, care a durat trei ore, s-a încheiat fără rezultat. Mihai Ghimpu insistă categoric asupra funcției de președinte – pentru el. În final, potențialii aliați au declarat că negocierile cu liberalii nu aduc nici un rezultat, de aceea, PDM și PLDM inițiază negocieri privind crearea coaliției cu Partidul Comuniștilor.
În aceste condiţii, experţii vorbesc despre trei scenarii posibile: PDM, PLDM şi PL, totuşi, ajung la un acord (negocierile cu comuniștii sînt doar un șantaj pentru a-l determina pe Ghimpu să-și tempereze ambițiile). PDM şi PLDM şi creează o „coaliţie minoritară”, cu sprijinul comuniştilor. Totodată, PCRM nu intră în coaliţie, dar obţine anumite funcţii. Deși nu este exclusă și crearea unei coaliții reale cu PCRM.
Şi a treia variantă: noi alegeri parlamentare, în rezultatul cărora partidele puterii „îi distrug definitiv” pe comunişti, îl coboară pe pămînt pe Ghimpu şi finalizează crearea unei „opoziţii sistemice” previzibil-roze.