Imprimaţi
 |
| Foto: noi.md |
Unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale săptămînii este „chemarea veneticilor” la Procuratura Generală.
Autorul ideii este liderul liberalilor Mihai Ghimpu. Cu o săptămînă în urmă, în cadrul negocierilor pe marginea creării coaliției, el a declarat că partidul său nu va insista să participe la partajarea celor trei funcții-cheie în stat, cu condiția oferirii liberalilor postului de procuror general. Precum a declarat Ghimpu, Partidul Liberal vrea să depolitizeze procuratura, iar funcția de procuror general, potrivit lui, trebuie deținută de un cetățean străin.
La începutul acestei săptămîni, ideea inovatoare a președintelui PL a căpătat noi contururi: pe 20 ianuarie, în incinta Aeroportului Internațional Chișinău a avut loc o rundă de negocieri dintre PLDM, PDM și PL, la care au participat și emisarii europeni – președintele comisiei politică externă a Parlamentului European, neamțul Elmar Brock, vicepreșeidntele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din cadrul Parlamentului European, politicianul germane Knut Fleckenstein și britanicul, președintele Alianței Democraților și Liberalilor, Graham Watson.
În prezența acestora, democrații, liberal-democrații și liberalii, printre altele, au convenit că la postul de procuror general va fi desemnată o candidatură apolitică, ce va fi coordonată cu Comisia Europeană. Presa locală a înaintat imediat versiunea că acest procuror general invitat ar putea fi șeful Direcției Naționale Anticorupție din România, Daniel Morar. Chipurile anume acest nume a fost menționat în cadrul negocierilor de la aeroport.
Acest funcționar român a devenit cunoscut prin faptul că l-a pus după gratii pe fostul premier al României Adrian Năstase, a insistat asupra condamnării a peste 20 de deputați români și a zeci de funcționari de rang înalt din guvernul României. Pe parcursul a șase ani ai mandatului său au fost arestați 4600 de funcționari corupți, iar 1500 de funcționari au fost condamnați pentru corupție.
Surse din cadrul Partidului Liberal nu au confirmat, dar nici nu au respins versiunea cu Daniel Morar. Vicepreședintele PL, Valeriu Munteanu, a declarat că candidatura viitorului procuror general al Republicii Moldova nu va fi obligatoriu un reprezentant al României, acesta ar putea fi un cetățean al Germaniei sau al Danemarcei. Important este ca el să se bucure de încredere atît la Chișinău, cît și la Bruxelles.
Însă deja la finele săptămînii a devenit cunoscut faptul că liberalii nu vor participa la guvernare. Vineri, 23 ianuarie, a fost anunțată crearea coaliției minoritare, formată de PLDM și PDM. Acest fapt a pus cruce pe toate ideile inovatoare ale liberalilor. Inclusiv, pe invitarea unui „procuror din Europa”.
Legea ne apără de străini
De fapt, ideea atragerii străinilor la funcții înalte în stat, după exemplul Ucrainei, a fost lansată nu de Mihai Ghimpu, ci de premierul în exercițiu Iurie Leancă.
Cu o lună și jumătate în urmă, în cadrul Conferinței naționale anticorupție, Leancă a declarat că la crearea noului Guvern, la funcțiile-cheie din stat trebuie desemnați specialiști străini. „O soluție pentru noi este sprijinul din partea prietenilor noștri americani și europeni”, a spus premierul. Însă inițiativa lui de invitare a străinilor a trecut neobservată, în schimb, ideea lui Mihai Ghimpu în privința procurorului general a bulversat masele.
Utilizatorii rețelelor sociale imediat s-au divizat în cel care sunt pentru „venetici” și cei care sunt împotriva lor. Primii demonstrau că numai un profesionist străin, neimplicat în scheme și care nu are relații de rudenie în RM, este capabil să facă ordine în procuratura din Republica Moldova.
Cei din a doua tabără spuneau că și în RM sunt profesioniști onești în cadrul procuraturii, însă puterea nu este interesată să-i promoveze, deoarece autoritățile au nevoie de o procuratură de buzunar, care să îndeplinească comenzi speciale. De aceea, străinul invitat nu va avea nicio șansă să schimbe sistemul. În primul rînd, deoarece nu există voință politică. În al doilea rînd, nu trebuie să uităm că în RM funcționează un sistem judecătoresc foarte specific, care, cu siguranță, va pune bețe-n roate în activitatea noii procuraturi, oricît de mult nu s-ar reforma aceasta după chipul și asemănarea Europei.
Iar dacă e să invităm străinii, atunci să-i atragem cu hurta, transformînd Moldova definitiv și ireversibil într-o țară colonială.
Potrivit procurorului Chișinăului, Ion Diacov, virtual, ideea privind desemnarea unui cetățean străin la postul de procuror general are dreptul la viață, însă în realitate acest lucru este imposibil. Asta deoarece există Legea privind procuratura, care în varianta actuală interzice invitarea cetățenilor străini în organele procuratorii.
Conform art. 36, la funcția de procuror poate fi desemnată o persoană, care deține cetățenia Republicii Moldova și care locuiește pe teritoriul ei, precum și cunoaște limba de stat. La funcția de procuror general mai poate pretinde și persoana, care are cel puțin 15 ani de experiență în domeniu. Stagiul minim de muncă pentru adjuncții procurorului general este de 10 ani de activitate în funcții de procuror.
Așa că pentru a admite străinii în Procuratura generală sau alte funcții publice înalte, Parlamentul va trebui să schimbe legislația. Așa cum a fost făcut pentru cei trei miniștri străini din Rada Supremă a Ucrainei.
Apropo, la sfîrșitul anului trecut, statul vecin examina în mod serios ideea numirii în funcția de procuror general a unui cetățean străin. Conform modificărilor la Legea „cu privire la procuratură”, „la funcția de procuror general al Ucrainei, de asemenea, poate fi numit un cetățean străin adult, capabil (apatrid), care are cea mai bună experiență din lume în domeniul implementării reformelor în sfera respectivă, diplomă de studii superioare sau calificare ce confirmă deținerea cunoștințelor la nivelul cuvenit, și care cunoaște limba de stat, sau o înțelege într-o măsură suficientă pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, - dacă numirea lui prezintă un interes public pentru Ucraina. În funcția de procuror general nu poate fi numit un cetățean al statului-ocupant”.
Iar deputatul „Blocului lui Piotr Poroșebko”, Victor Ciumak, a propus numirea străinilor nu doar în funcția de procuror general, dar și de judecători ai Curții Supreme de Justiție – pentru a „distruge schemele de corupție”. Însă, deocamdată, în Ucraina nu s-a ajuns la implementarea în practică a acestor idei. La fel ca și în Moldova.
„Pentru a activa în organele procuraturii, eu am studiat timp de cinci ani legislația noastră, la Universitatea de Stat. Şi eu nu prea înțeleg cum un neamț, un olandez sau un englez, fie chiar și cu cinci stele în frunte, va lucra în funcția de procuror general al Republicii Moldova, fără a cunoaște legile ei. Dacă e să luăm specialitatea de inginer sau agronom, atunci aceștia și în Africa sînt ingineri și agronomi. Iar procurorul este o persoană procesuală. Adică, deciziile lui au consecințe imediate. Nu poți numi un procuror general în funcție, iar a doua zi să-l trimiți la studii”, a declarat Ion Diacov, într-un interviu pentru NOI.md
Însăși idea privind invitarea procurorului general de peste hotare, în opinia procurorului Chișinăului este una populistă. Aceasta are, în realitate, alte scopuri decît cele anunțare de autorii ei, susține Ion Diacov.
Străinii să vă ajute
Este greu să ne imaginăm ca Cehia sau, de exemplu, Ungaria să invite vreun reprezentant al Germaniei, SUA sau Franţei pentru a ocupa vreun post public important. În România, în ajunul alegerilor prezidenţiale din 2014, în presă era discutată la modul serios tema „Esta suficient de matură ţara pentru a alege un preşedinte neromân¬?”, deşi Klaus Iohannis, de origine germană, s-a născut în România, a studiat, a făcut armata, a lucrat acolo şi este cetăţean român.
Fostul preşedinte al Lituaniei, Valdas Adamkus, cînd a decis să lupte pentru cel mai înalt post din ţară, a renunţat la cetăţenia SUA. Şi preşedintele Estoniei Toomas Hendrik Ilves a renunţat la paşaportul american. Iar ex-preşedintele Letoniei Vaira Vike-Freiberga a renunţat la cetăţenia Canadei, la cîteva ore de la alegerea în funcţia de şef al statului. Este greu să-i numeşi venetici pe aceşti lideri din Ţările Baltice, deoarece ei s-au născut pe teritoriul Lituaniei/Estoniei/Letoniei şi au emigrat ulterior în Occident.
Jurnaliştii ucraineni, ciocnindu-se de desemnarea unor miniştri străini în ţara lor şi comunicînd cu istoricii, au ajuns la concluzia că numirea unor cetăţenir străini în funcţii înalte în stat este practică normală. Doar că în ţările colonoale, sau, în cel mai bun caz, în statele noi.
De exemplu, precum scria agenţia de presă ucraineană 112.ua, încheind la conferinţa din Algeciras (ianuarie-apriie 1906, Spania) împărţirea sferelor de influenţă în Maroc, Franţa şi Spania au convenit ca poliţia marocană să fie condusă de poliţişti francezi şi spanioli, sub conducerea comună a unui inspector general neutru din Elveţia. Un al exemplu – cînd după Primul Război al Opioului, Marea Britanie a insistat şi a obţinut ca principalul organ vamal din China – Serviciul vamal maritim din China – să fie condus de un cetăţean britanic. Primul inspector general a devenit doplomatul britanic Horatio Nelson Lay.
„În ceea ce priveşte timpurile noastre, numirea cetăţenilor străini în funcţii publie este o anomalie, care nu se întîlneşte nici chiar în Africa”, scria 112,
Aşa că Ucraina, care în decembrie 2014 i-a desemnat drept ministru al Finanţelor pe cetăţeanca SUA Natalia Yaresiko, în funcţia de ministru al Sănătăţii pe fostul ministrul sănătăţii, muncii şi problemelor sociale al Georgiei, Alexandr Kvitaşvili, iar la postul de ministrul al Economiei pe originarul din oraşul Vilnius Aivaras Abromavicius, a mers pe o cale „arnormală” pentru practica mondială. Iar liberalii lui Mihai Ghimpu, înţelegînd perfect că în RM acest scenariu nu va trece, dar le va crea un plus de imagine, au propus să fie preluată această experienţă şi în Moldova.
Un cetăţean străin invitat pentru forţarea reformelor/schimbărilor cardinale într-un domeniu pentru a face ordine în sistem – sună bine. Dar cum să verifici şi să demonstrezi nivelul de profesionalism al persoanei invitate? Precum a arătat experienţa Ucrainei, cartea de vizită a oricărui funcţionar, care este prezentată presei şi poportului, nu coindide întotdeauna cu realizările lui reale.
Femea de afaceri de succes, iniţiatorul introducerii regimului economie auster şi luptătoarea cu corupţia, ministrul Finanţelor al Ucrainei, Natalia Yaresiko s-a dovedit a fi implicată în afaceri insider în valoare de 150 mil. de dolari, în timpul aflării sale la conducerea fondului investiţional, finanţat de Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a SUA.
Noul ministrul al Sănătăţii Ucrainei, fostul ministrul al Sănătăţii, Muncii şi Afaceri Sociale din Georgia, Alexantr Kvitaşvili este istoric de profesie şi o persoană departe de domeniu sănătăţii. Potrivit surselor georgiene, la postul de ministru al Sănătăţii din Georgia el s-a aflat de pe 31 ianuarie 2008 pînă pe 31 august 12020. Kvitaşvili era o figură nominală, iar toate deciziile erau luate de alte persoane, aflate în umbră.
În ceea ce priveşte reformele, în Georgia acestea s-au redus la privazizarea tuturor farmaciilor, centrelor şi spitalelor municipale şi introducerea taxelor pentru toate serviciile medicale. Iar de pe urma acestor acţiuni au avut de cîştigat companiile farmaceutice şi sele de asigurare. Astăzi, scrie 112.ua, Georgia a renunţat la privatizarea medicinii, iar reformele lui Kvitaşvili au fost anulate.
Oare nu am putea ajunge şi noi în situaţia cînd sub paravanul unui profesional de peste hotare ni se va impune un anonim? Asta dacă reieşim din faptul că ideea lui Mihai Ghimpu sau cea a lui Iurie Leancă privind atragerea străinior va fi cîndva pusă în practică.
„La ce bun ne trebuie străinii? Chiar şi actualul procuror general ar putea deveni un procuror general excelent dacă puterea ar dori acest lucru. Eu aş putea numi 5-10 angajaţi oneşti ai procuraturii, care în cazul desemnării lor la funcţia de procuror general se vor conduce strict de Constituţie şi legislaţia procesuală, dar nu vor lucra la comanda cuiva.
Avem oameni foarte bine pregătiţi. Acelaşi Pavlovschi sau Soianoglo. Însă cei, în mîinile cărora este concentrată astăzi puterea (e părerea mea subiectivă), nu vor ca procuratura să fie o instituţie publică puternică. Ei au nevoie de o procuratură de buzunar. De aceea, deşi în ultimul timp se vorbeşte foarte mult despre reforma organelor procuraturii, ceva se scrie, se inventează pe tema aceasta, însă în realitate situaţia doar se înrăutăţeşte”, consideră procurorul oraşului Chişinău, Ion Diacov.