Cea mai îndelungată reformă: mimarea continuă

Foto: agora.md

Victor Surugiu
 
Săptămîna trecută, unul dintre cele mai discutate subiecte a fost soarta celei mai îndelungate reforme moldovenești – a procuraturii. În Moldova, această instituție este reformată din momentul proclamării independenței țării – fără vreun efect real. Anul acesta, Parlamentul trebuie să dea start următorului ciclu de reforme în procuratură.
 
În iulie 2013, la Chișinău a fost creat un grup de lucru din reprezentanții procuraturii, Ministerului Justiției, ai societății civile și observatorilor străini, care s-a ocupat nemijlocit de inițierea reformei. Peste o lună și ceva, a fost prezentat un pachet de modificări legislative ce conţineau şi schimbări în Constituție. Unele propuneri au generat din start o reacție neunivocă – atît în corpul de procurori, cît și printre experți.
 
De atunci, din partea conducerii Parlamentului au fost lansate numeroase declarații privind prioritatea reformei și promisiuni de a adopta pachetul de legi în cel mai apropiat timp. Astfel, în septembrie 2013, președintele legislativului de atunci, reprezentantul Partidului Democrat, Igor Corman, îi convingea pe funcționarii europeni că votarea în Parlament va avea loc pînă la finele anului 2013. 
 
Însă actorii politici nu puteau ajunge la un compromis în privința principalelor momente ale reformei: noua procedură de numire a procurorului general pe un termen de 7 ani de către președinte, la propunerea Consiliului Suprem al Procurorilor, lichidarea unor subdiviziuni importante, reducerea semnificativă a competențelor, optimizarea cadrelor. Cele mai multe discuții au apărut în jurul reformelor ce implicau excluderea imixtiunii politice în activitatea procurorilor, întărirea autonomiei și independenței instituției.
 
Practic, nu au existat divergențe privind majorarea treptată a salariilor procurorilor și perfecționarea garanțiilor sociale, demilitarizarea instituției, înăsprirea răspunderii disciplinare, oferirea statului clasic de magistrați procurorilor. Puțini au pledat și împotriva consolidării locului procuraturii în cadrul organelor judiciare.
 
Termenul perfecționării și adoptării iniţiativelor legislative era tergiversat intenţionat. Pe acest fundal, în noiembrie 2014, proiectul Legii cu privire la procuratură a fost transmis pentru analiză Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, deşi aceasta îşi exprimase deja opinia în repetate rînduri. Autorii reformei sperau că opinia experţilor europeni va impulsiona activitatea grupului parlamentar şi va urgenta aprobarea documentului.
 
Delegaţia Comisiei de la Veneţia a efectuat, săptămîna trecută, o vizită de două zile la Chişinău, pentru a se întîlni cu procurorul general, fracţiunile parlamentare, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu reprezentanţii organizaţiilor internaţionale şi ai societăţii civile. Delegaţii europeni s-au convins că în Moldova încă nu există o singură viziune referitoare la principalele momente ale reformei.
 
Dacă Partidul Democrat este gata să voteze proiectul de lege în forma lui actuală, atunci reprezentanţii celorlalte fracţiuni parlamentare nu sînt mulţumiţi de mai multe iniţiative şi vorbesc despre mimarea reformei. Este un caz rar cînd comuniştii, socialiştii, liberal-democraţii şi liberalii fac front comun.
 
PCRM au declarat că nu doresc să „croiască” Constituţia după o lege organică, susţinînd că procedura propusă de numire a procurorului general nu va reduce probabilitatea influenţei politice. În opinia comuniştilor, adoptarea noului document nu are sens, este suficient să fie introduse unele modificări la actuala Lege cu privire la procuratură din 2008.  
 
Cu procedura de numire a procurorului general nu sînt de acord nici alte partide: socialiştii consideră mandatul de 7 ani prea lung şi propun reducerea lui pînă la 5 ani, iar liberalii insistă asupra atragerii unei persoane de peste hotare. Totodată, deputaţii din aproape toate fracţiunile au menţionat unele contradicţii cu Constituţia şi necesitatea modificării proiectului de lege. 
 
Totuşi, experţii Consiliului Europei erau optimişti: în opinia lor, noul proiect de lege va ajuta procuratura să devină mai independentă şi să capete o faţă europeană.

„Delegaţia Comisiei de la Veneţia a vizitat în repetate rînduri Moldova, unde a avut întrevederi cu reprezentanţii puterii, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile şi ai organizaţiilor internaţionale, a menţionat pentru NOI.md secretarul Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, Thomas Market. – Am stabilit o cooperare fructuoasă, în primul rind, în domeniul reformei sistemului electoral şi a sectorului justiţiei, inclusiv reforma procuraturii.
 
Comisia de la Veneţia a pregătit un şir de recomandări, ce contribuie la stabilirea poziţiei, capabile să îmbunătăţească situaţia în conformitate cu standardele democratice europene. Raportul experţilor pe marginea proiectului de lege cu privire la procuratură va fi examinat în luna martie, în cadrul următoarei sesiuni a Comisiei de la Veneţia.
 
Deja astăzi putem spune că la elaborarea proiectului de lege s-a ţinut cont de standardele internaţionale şi de recomandările anterioare ale Comisiei de la Veneţia. La proiect a fost ataşat şi un raport, din care se observă că principalul accent se pune pe independenţa procuraturii şi scoaterea ei de sub influenţa politicului. În proiectul de lege sînt multe momente benefice, care vor avea un impact pozitiv asupra activităţii organelor procuraturii. Acum este important ca Parlamentul să aprobe reforma, iar organele competente să înceapă implementarea ei”.
 
Între timp, în Moldova tot mai des se exprimă opinii precum că interesul de bază ține nu de reforma şi depolitizarea procuraturii, ci, dimpotrivă, de menţinerea influenţei politice asupra activităţii ei. Totodată, autorităţile aruncă regulat praf în ochii partenerilor de dezvoltare, deoarece sînt interesate de valorificarea celor 60 milioane de euro, promise sub forma susţinerii bugetare a reformelor în justiţie. 
 
Prima tranşă, de 15 milioane de euro, a fost debursată în noiembrie 2013, a doua, de 13,2 milioane de euro – în septembrie 2014, iar acum se decide problema privind mărimea şi termenul de acordare a celei de-a treia tranşe. Intenţia de a trece la etapa activă a reformei procuraturii ar putea juca un rol decisiv în acest sens.
 
„Reforma procuraturii este un proces ce necesită o perioadă semnificativă de timp şi o abordare complexă, notează unul dintre experţii noştri. – În Moldova însă acesta a rămas la etapa strategiilor şi meselor rotunde. Pe de o parte, autorităţile sînt nevoite să demonstreze o activitate, deoarece reforma procuraturii este unul dintre angajamentele neîndeplinite asumate în faţa instituţiilor europene. Aceasta este una dintre cauzele pentru care Moldova este monitorizată pînă în prezent de Consiliul Europei.  
 
Pe de altă parte, politicienii nu sînt interesaţi de schimbări, care ar scoate instituţia de sub controlul politic, limitînd influenţa asupra procurorilor. Prea importante sînt avantajele oferite de utilizarea procuraturii în jocul politic. De aceea, fotoliul de procuror general şi controlul asupra acestei instituţii devine un obiect de tîrg deschis între formaţiunile politice aflate la putere.
 
Depolitizarea şi sporirea nivelului de independenţă al procuraturii nu va avea loc doar în rezultatul numirii unui procuror general neutru din punct de vedere politic. Pentru aceasta este nevoie de mecanisme ce vor bloca tentativele de influenţare politică a procurorilor. În concept, acestor probleme nu li se acordă atenţia cuvenită. Principala dispută nu constă în faptul cum să fie sporit nivelul de transparenţă şi cum să fie îmbunătăţită activitatea instituţiei, ci în faptul cine va deţine pîrghiile de influenţă. 
 
Nu există nicio garanţie că în Consiliul Superior al Procurorilor nu vor ajunge procurori ce vor activa contrar legii, dar potrivit instrucţiunilor de la protectorii lor politici. Pe de o parte, ei vor participa la realizarea urmăririlor penale „la comandă”, iar pe de alta – vor acţiona în funcţie din interesele lor mercantile.  
 
Apropo, autorii reformei trişează atunci cînd vorbesc despre alinierea la standardele internaţionale şi aplicarea celor mai bune practici. În diferite ţări, calitatea activităţii procuraturii este asigurată în mod diferit, există diferite practici de succes. Nu există nici standarde unice internaţionale – în multe ţări, procuratura exercită funcţii foarte specifice. Din păcate, pînă în prezent nimeni nu a prezentat argumente în favoarea modelului propus, ţinînd cont de specificul moldovenesc şi de situaţia reală”.