Leancă vs Filat

Foto: golos.md

Xenia Florea

Precum și se aștepta, „Bolivar nu a putut transporta dublu”. Iurie Leancă și-a anunțat ieșirea din PLDM și crearea în viitorul apropiat a unui nou proiect politic.

„PLDM și-a pierdut identitatea, cînd a făcut înțelegere cu comuniștii”, „Între partid și oameni a apărut o prăpastie adîncă”, „PLDM nu este capabilă să se schimbe, de aceea eu nu văd oportunitatea de a rămîne mai departe în rîndurile acestuia” sau „Alegătorii nu ar fi votat la alegeri pentru PLDM, dacă în cadrul campaniei electorale am fi vorbit despre un guvern minoritar, creat în cîrdășie cu comuniștii” – este versiunea lui Iurie Leancă pentru publicul larg.

Încă acum două săptămîni, actualul fugar nu avea nimic împotriva guvernului minoritar, creat în cîrdășie cu comuniștii. Sub conducerea lui, desigur. Însă el a fost trădat. Leancă s-a supărat foarte tare.

Tentativele unei lovituri în sînul PLDM, la o analiză mai rațională, de asemenea, erau sortite pieirii. Pozițiile lui Vladimir Filat în partidul creat de el, în ciuda unor eșecuri politice din ultimul timp, încă sînt puternice.

De aceea, Leancă nu avea altă soluție decît să părăsească partidul. Însă e puțin probabil că fostul prim-vicepreședinte al PLDM ar fi plecat pur și simplu, fără a avea garanții pentru viitorul său politic. Într-o discuție privată, unul dintre reprezentanții străini, cazați la Chișinău, a recunoscut că ideea noului proiect politic pentru Iurie Leancă era dezvoltată demult, iar Bruxelles-ul știa despre aceasta și o susținea. Însă acest proiect nu a fost lansat în ajunul alegerilor parlamentare, deoarece toți înțelegeau perfect că e puțin timp și că „lovitura” va suferi eșec.

Leancă repetă calea lui Filat

Iurie Leancă, alegînd drumul unui actor politic independent, acum practic repetă calea, parcursă cîndva de fostul său șef de partid.

Vladimir Filat și-a început cariera politică în cadrul mișcării „Pentru o Moldovă democratică și prosperă”, creată în 1997 la inițiativa membrilor blocului „Pro Lucinschi”. După destrămarea mișcării, în baza acesteia a fost creat Partidul Democrat al Moldove (PDM). Președintele acesteia devine Dumitru Diacov, iar vicepreședinți – Vladimir Filat și Ion Sturza.

În perioada 2000-2005, Filat este nu doar adjunctul lui Diacov, dar și gestionează fluxurile financiare ale partidului, devenind trezorierul lui. Anume Filat era unul dintre principalii sponsori ai campaniei Partidului Democrat în alegerile parlamentare din 2001.

Însă PDM, cu 5,02% din voturi nu a reușit atunci să depășească pragul de 6%, pentru a accede în Parlament. Alegerile parlamentare din 2005 au fost mai reușite, însă PDM a intrat în Parlament nu ca partid separat, ci în componența Blocului Electoral, cu participarea Alianței „Moldova Noastră” a lui Serafim Urechean, Partidului Social Liberal al lui Oleg Serebrian și a Partidului Ecologist „Alianța Verde”.

O perioadă îndelungată, Vladimir Filat s-a aflat în umbra lui Dumitru Diacov. El a ocupat posturi publice: inițial, cel de director general al departamentului privatizării în guvernul lui Ion Ciubuc, apoi de ministrul de stat în guvernul lui Ion Sturza. Cîștiga binișor în urma tranzacțiilor de privatizare (anume în acest timp Filat devine proprietarul clădirii IPTEH). Însă nu pășea încă în politica mare.

El a intrat în ea cînd a înțeles că PDM de centru-stînga sub conducerea lui Dumitru Diacov, practic, și-a epuizat potențialul, iar votul pentru președintele Voronin în 2005 a pus cruce pe Partidul Democrat, ca una dintre principalele partide de opoziție. Atunci Vladimir Filat iese cu scandal din Partidul Democrat în 2007 și creează un nou proiect politic – Partidul Liberal Democrat, cu poziții diametral opuse față de PDM.

În prezent, Filat se poziționează drept un politician anti-rusesc și pro-occidental, adeptul „unionismului light”, al aderării Moldovei la NATO, adeptul formei prezidențiale de guvernămînt, cu miza spre președinție (în 2008, PLDM a încercat să inițieze un referendum privind alegerile prezidențiale directe).

Iurie Leancă la fel s-a aflat mult timp în umbra șefului său de partid – Vladimir Filat. El a ocupat postul de ministrul al afacerilor externe, a promovat activ agenda europeană, a promis să demisioneze dacă Moldova nu va obține regimul fără vize cu Uniunea Europeană pînă la sfîrșitul anului 2012, și nu s-a implicat prea mult în marea politică.

Totul s-a schimbat cînd Filat, necontrolîndu-și ambițiile sale la scară națională, a încercat să intre în confruntare directă cu Vladimir Plahotniuc, a anunțat despre ieșirea PLDM din acordul de creare a Alianței pentru integrare europeană 2, încercînd să obțină rebrandingul AIE și întărirea rolului său în cadrul acesteia. Iar pentru asta a plătit scump. Combinația în mai multe mișcări cu scoaterea lui Filat din joc, în primăvara anului 2013, a fost jucată excelent de PDM. Iar noul premier devine primul său adjunct în partid, Iurie Leancă.

Inițial, Iurie Leancă era pentru democrați un șef de Executiv comod și loial. El a fost utilizat activ pentru distrugerea lui Filat și slăbirea pozițiilor liderului PLDM în interiorul partidului. Însă, treptat, Iurie Leancă iese tot mai mult din tiparul premierului dirijat. El începe să se simtă ca un politician independent. La acest fapt a contribuit ratingul lui înalt, aprecierea din partea Bruxelles-ului și imaginea eurofilului moldovean nr.1 – or, sub conducerea lui, RM a obținut inițial regimul fără vize cu Uniunea Europeană, iar apoi a semnat acordul de asociere cu UE.

Și Leancă își începe propriul joc: el nu doar încearcă să conducă lista electorală a PLDM la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014; țese activ intrigi, încercînd să-și plaseze oamenii pe primele poziții din lista electorală, dîndu-i la o parte pe membrii echipei lui Filat; dar și încalcă disciplina de partid, cînd în pofida poziției comune a partidului de a susține la alegerile prezidențiale din România pe Claus Iohannis, el îl sprijină pe premierul de atunci Victor Ponta.

În pofida acestui fapt, Iurie Leancă este sincer convins că el și nimeni altul trebuie să fie candidatul PLDM la funcția de premier. Iar cînd este „dus de nas”, Leancă, ca și Vladimir Filat în 2007, acuză conducerea partidului de înțelegere cu comuniștii, anunță despre ieșirea lui din partid și crearea unui nou proiect politic.

Ce-i drept, spre deosebire de fostul său șef de partid, Iurie Leancă chiar din startul carierei sale politice independente comite un șir de greșeli mari. În primul rînd, în loc să plece imediat, el ia o pauză „pentru consultări cu colegii”. Adică se prezintă nu drept un politician independent, un potențial lider, ci drept un jucător dirijat, incapabil să ia decizii independente.

În al doilea rînd, prin acordul său de a conduce un guvern minoritar, iar ulterior prin refuzul de a vota pentru guvernul coaliției minoritare, condusă de altă persoană, sub pretextul „eu sînt împotriva înțelegerii cu comuniștii”, Leancă demonstrează că este ghidat nu de grija față de „soarta Patriei” sau păstrarea vectorului european, ci de supărările personale și ambițiile nerealizate.

Iar fraza lui „pe mine mulți m-au avertizat în ajunul alegerilor, dar eu nu credeam, nici prin cap nu mi-a trecut că partidul va ajunge în brațele lui Voronin”, denotă sau imaturitatea politică a lui Iurie Leancă (despre o posibilă alianță PDM, PLDM și PCRM, care a fost curățată de membrii săi radicali, înaintea alegerilor doar leneșii nu vorbeau), sau că el trișează.

Și, în sfărșit, o altă mare greșeală a devenit declarația lui Iurie Leancă în direct la Jurnal TV: „Eu am fost un simplu premier, nu am fost nici procuror, nici judecător”, ca răspuns la întrebarea despre escrocheriile în jurul Băncii de Economii și concesiunea Aeroportului Internațional Chișinău. Adică, persoana ce ocupa una dintre principalele funcții în ierarhia puterii nu doar a refuzat să-și asume deciziile adoptate de guvernul său, dar a și recunoscut public că era dirijat.

„Aurul” partidului

Anunțînd despre părăsirea PLDM și despre oportunitatea lansării unui nou proiect politic, Iurie Leancă a declarat că nu are bani pentru crearea noului partid și că el mizează pe sprijinul electoratului nu doar în plan politic, dar și financiar.

Experții afirmă că fostul premier trișează și se victimizează. Proiectul politic pentru el este elaborat nu o lună și există deja și sponsori potențiali. La fel și susținerea birocrației europene, nemulțumite de participarea comuniștilor la guvernare.

Drept unul dintre potențialii sponsori ai viitorului partid „proeuropean” este menționat omul de afaceri, proprietarul grupului de companii „ASCOM group”, Anatol Stati (precum și un șir de oligarhi care cooperează cu el), de afacerile căruia Iurie Leancă a fost legat foarte strîns și pe care Stati practic l-a „propulsat” în politică.

În perioada 2001-2005 și 2007-2009, Leancă a ocupat postul de vicepreședinte al Companiei ASCOM. Se spune că anume prin intermediul lui Anatol Stati, care pe atunci era un sponsor activ al PLDM, Iurie Leancă a fost inclus în lista electorală a liberal-democraților: după victoria în alegeri, Vladimir Filat a promis să-l facă ministru în guvernul său.

„Oamenii din Ascom” în guvern au devenit, de asemenea, vicepremierul pentru reintegrare Eugen Carpov, care împreună cu Leancă, a părăsit fracțiunea PLDM și a anunțat că aderă la noul proiect politic. În 2007-2008 el a fost șeful departamentului cooperare internațională a companiei ASCOM. Și ministrul transporturilor, Anatol Șalaru, care inițial a ocupat postul de director administrativ al „Ascom Group” în RM, apoi cel de director general al reprezentanței Ascom Group” în Turkmenisan, apoi director de proiecte al „Ascom-group” și director al reprezentanței „Ascom-group” în Irak.

Cooperarea dintre Stati și Filat, inițial era reciproc avantajoasă: datorită lui Stati, Filat a ieșit pe piața din Asia și a început să-și stabilească contacte. Astfel, cu acordul guvernului moldovenesc, 12 nave iraniene în perioada mai –iulie 2012, încălcînd sancțiunile ONU, au fost înregistrate în Moldova și au obținut dreptul de naviga sun pavilion moldovenesc.

La sfîrșitul anului 2012, potrivit postului Publika TV, în vizită privată la Chișinău s-a aflat premierul guvernului regional al Kurdistanului din Irak Nechirvan Barzani. Întrevederea a avut loc noaptea, la Reședința de Stat. La ea au participat premierul Vladimir Filat, vicepremierii Iurie Leancă și Eugen Carpov (ce făcea acolo vicepremierul pentru reglementare transnistreană – e o mare întrebare), iar mai tîrziu, la reședință ar fi venit și Anatol Stati.

„Această regiune are anumite zăcăminte de hidrocarburi, iar o țară serioasă, precum este Moldova, și un guvern serios trebuie să se gîndească la interesele naționale și aspectul lor energetic”, a explicat ulterior Leancă. Însă proiecte energetice de stat dintre Kurdistan și Moldova nu au mai urmat.

În schimbul legăturilor de afaceri, Vladimir Filat (precum se afirma) i-a oferit garanții lui Anatol Stati de susținere din partea statului a întreprinderilor lui peste hotare.

Astfel, premierul a promis să intervină în soluționarea problemei, cu care Anatol Stati și grupul de companii ASCOM se confrunta în Kazahstan, nu fără concursul celui de-al treilea președinte al RM, Vladimir Voronin. Din această cauză, miliardarul moldovean a ajuns, practic, în pragul falimentului: corporația Fith a redus pînă la nivelul de „posibil default” ratingul de creditare al companiei, ce se ocupa cu administrarea afacerilor lui Anatol Stati în Kazahstan.

Însă foarte curînd, potrivit zvonurilor, între Vladimir Filat și Anatol Stati a apărut un conflict. Așa că acum cînd PLDM-ul lui Filat „a făcut cîrdășie cu comuniștii”, pe care Stati e foarte supărat, iar „omul lui”, Iurie Leancă este în trend, oligarhul moldovean și partenerii săi de peste hotare pot să conteze pe rentabilitatea politică a investițiilor lor în noul proiect politic.

Șanse de succes

Șansele de succes ale proiectului politic al lui Iurie Leancă sînt estimate de politologi la 50/50. Pe de o parte, ei sînt deranjați de lipsa calităților de lider și de carismă a celui care s-a proclamat singurul promotor al cursului european, Iurie Leancă, care își va pierde foarte repede ratingul înalt, după ce a pierdut postul înalt de conducere în stat. Iar să „toace glodul în raioane” – nu e stilul lui Leancă, obișnuit, precum s-a exprimat unul din politologi, „cu un pahar cu vin, să poarte, încet, negocieri la Bruxelles”.

Pe de altă parte, pentru crearea unul partid proeuropean de alternativă, acum este cel mai favorabil moment. Țara (nu fără participarea activă a aceluiași Iurie Leancă, care a fost „doar un simplu premier”) se află acum în criză financiară. Dacă guvernul va încheia un nou memorandum cu FMI, pentru a obține ajutor financiar, atunci autoritățile vor trebui să ia un șir de măsuri nepopulare, de la capitolul „terapia de șoc”. Fapt ce va genera repulsie din partea populației. Sau va provoca o nouă criză politică – PCRM le-a promis alegătorilor că autoritățile vor convenit asupra sporirii asistenței sociale, drept răspuns pentru voturile lor pentru guvernul lui Chiril Gaburici.

O nouă criză politică ar putea fi declanșată și de alegerile președintelui, în primăvara anului 2016. Ieșirea lui Iurie leancă și Eugen Carpov din fracțiunea PLDM a redus numărul deputaților acesteia pînă la 21. Cele 21 de mandate ale fracțiunii PLDM (asta dacă în următorul an fracțiunea nu va mai fi părăsită de alți deputați, care nu sînt de acord cu stilul autoritar de conducere al lui Vladimir Filat), 20 de mandate ale PCRM și 19 ale democraților.

Adică, în total, alianța neoficială PDM-PLDM-PCRM acumulează doar 60 de voturi, iar pentru alegerea președintelui sînt necesare cel puțin 61 de voturi. Așa că, odată cu plecarea lui Leancă și Carpov, coaliția de guvernare se va confrunta din nou cu renumita problemă a votului „de aur”, care va trebui cumpărat de la liberali sau de la socialiști.

în aceste condiții, pentru a obține succes și a uni în jurul său forțele „proeuropene”, fondatorii proiectului politic „european” vor trebui să-și construiască o linie eficientă de comportament și să selecteze o echipă bună, pe care tandemul Leancă-Carpov nu o are deocamdată. Iar la PLDM, pentru a nu admite afirmarea fostului coleg, va trebuie să se declanșeze instinctul de supraviețuire: acest nu trebuie în nici un caz să tergiverseze înregistrarea la Ministerul Justiției a proiectului politic al lui Leancă, așa cum s-a întîmplat cu „Partidul nostru” al lui Renato Usatîi, pentru a nu majora artificial ratingul lui Leancă.

Cu o linie eficientă de comportament, răbdare și finanțare suficientă, proiectul politic al lui Iurie Leancă ar putea avea șanse de succes. Pe termen lung: plecarea în masă a membrilor din PLDM sau din alte partide de centru-dreapta ar putea avea loc doar la următoarele alegeri parlamentare și doar atunci, cînd liderii regionali se vor convinge în seriozitatea noului proiect politic. Inclusiv, în plan financiar.

Istoria creării partidelor moldovenești arată următoarele: în Moldova oamenii nu se vînd pentru idee, ci pentru bani. PLDM-ul lui Filat este un partid construit pe bani. Cînd în septembrie 2007, Filat a plecat din Partidul Democrat și a început să-și creeze o nouă formațiune politică, practic, toți liderii de dreapta, dar și cei din centru l-au acuzat de raider politic. Despre faptul că Filat cumpără membrii altor partide au vorbit și Vitalia Pavlicenco (PNL), și Ștefan Secăreanu (PPCD), și Dumitru Diacov, și Alianța „Moldova Noastră”, și Mihai Ghimpu.

Ulterior, această abordare a fost utilizată activ și de Vladimir Plahotniuc, cînd a cumpărat Partidul Democrat. De aceea, unii experți politici consideră că declarațiile lui Leancă „eu nu am bani pentru crearea partidului, dar noi contăm pe sprijinul alegătorilor” ar putea fi considerată o altă eroare de start a acestuia.