Ministru-politolog și adept al NATO

Foto: noi.md

Xenia Florea

Ministerul Apărării în guvernul „tehnic” al lui Chiril Gaburici este condus de politologul Viorel Cibotaru, în vîrstă de 56 de ani. Ministrul susține că numirea sa în această funcție este „logică”: în perioada 1992-1995 el a fost redactorul ziarului Armatei Naționale „Oastea Moldovei”, iar în perioada 1995-1999 a condus Direcția relații externe a Armatei Naționale, așa că e „pe fază”.

În urmă cu un an, după demisia lui Vitalie Marinuța, care s-a înglodat în scandalurile privind vînzarea armamentului și decesul ostașilor, numele colonelului în rezervă Viorel Cibotaru deja era discutat în calitate de potențial candidat la funcția de ministru al Apărării. Însuși Cibotaru atunci spunea că „ar fi firesc să i se propună” acest post: „Eu cunosc domeniul apărării naționale. Dacă mi se va propune, au aș accepta această funcție. Eu înțeleg prioritățile, am o anumită viziune asupra situației din acest domeniu și sînt gata să acționez pentru soluționarea problemelor”.

Însă liberal-reformatorii, cărora le aparținea după partajare Ministerul Apărării, l-au refuzat public. Copreședintele PLR Oleg Bodrug a declarat că problema desemnării lui Viorel Cibotaru nici nu a fost examinată de partidul său.

În schimb, liberal-democrații, cărora le revine Ministerul Apărării, conform algoritmului în cadrul coaliției minoritare, au considerat candidatura lui Cibotaru destul de acceptabilă: numele lui a figurat inițial în lista candidatului la funcția de premier Iurie Leancă, iar ulterior a migrat în „lista lui Gaburici”.

Deși la momentul desfășurării negocierilor, într-un interviu pentru „Deutsche Welle”, Viorel Cibotaru spunea că el personal are o atitudine „precaută, la limita prudenței”, amintind că în istoria contemporană a Republicii Moldova – în 1999 – a existat un guvern minoritar, însă acesta a funcționat doar șapte luni.

Noul ministru al Apărării a mai făcut o declarație ce nu se înscrie în „programul partidului și guvernului ” și în actuala lui numire. Cu un an în urmă, după demisia lui Vitalie Marinuța, Viorel Cibotaru declara că noul ministru al apărării trebuie desemnat în bază de concurs, „ținînd cont de posibilitatea apariției în regiune a unui conflict regional, pe fundalul situației încordate din Ucraina”.

„Eu cred că ministrul apărării trebuie desemnat în bază de concurs. Este nevoie de o abordare complet diferită, iar această variantă ar fi ideală. Numirea lui Marinuța în funcția de ministru al apărării a fost o greșeală. Acum sînt suficiente persoane demne să ocupe acest post”, considera Viorel Cibotaru în martie 2014.

Tot atunci el afirma că ministrul apărării nu trebuie numit pe criterii politice, iar candidatura noului ministru trebuie înaintată de către șeful statului.

Viorel Cibotaru consideră că principala sarcină la postul de ministru al apărării este reînzestrarea armatei. La mijlocul lunii februarie, cînd președintele Timofti l-a prezentat pe noul ministru în fața ofițerilor și angajaților Ministerului Apărării, Viorel Cibotaru le-a declarat jurnaliștilor că el s-a concentrat asupra îmbunătățirii condițiilor de viață și de activitate a ostașilor, precum și asupra valorificării proiectelor internaționale în domeniul securității.

Deoarece (o declarație a lui din 2011) „armata Moldovei rămîne cea mai săracă din Europa, iar ostașii ei, inclusiv ofițerii, au primit foarte puțin de la apariția armatei în 1991”. „Spre sfîrșitul anulilor 90, armata moldovenească a rămas, practic, fără aviație, ea nu are tehnică blindată. Bănuiesc că mijloacele bugetare sînt suficiente doar pentru alimentație și salarii”, așa a comentat Viorel Cibotaru suma de 477 de milioane de lei prevăzută pentru apărare în bugetul 2012.

Bugetul pentru 2015 încă nu a fost aprobat, așa că noul ministru al Apărării are posibilitatea reală de a studia sistemul financiar al Armatei Naționale din interior și să obțină majorarea alocațiilor pentru apărare pentru anul 2015 sub pretextul „pericolului securității regionale”. Deși, ținînd cont de actuala situație din economia națională și în domeniul financiar, acest lucru este practic, imposibil.

Ne rămîne o singură ieșire: sporirea cooperării cu NATO. Ceea ce Viorel Cibotaru – unul dintre fondatorii Centrului de Documentare și Informare a NATO în Moldova – are de gînd să facă în noua sa funcție. „Aceste relații trebuie dezvoltate atît în cadrul programului politicii de securitate și politicii externe a UE, cît și în cadrul cooperării noastre cu Alianța Nord-Atlantică în planul stabilirii unui nivel calitativ nou al relațiilor”, a declarat el la sfîrșitul lunii februarie.

Ce înseamnă „un nivel calitativ nou” ministrul nu a explicat. Deși, în contextul evenimentelor din Ucraina și acutizării relațiilor dintre SUA și Rusia, pe parcursul anului trecut, partenerii occidentali au tot introdus acest „nivel calitativ nou al relațiilor”.

Așa că, pe fundalul promovării active a ideii că Moldova este următoarea țintă după Ucraina în planurile imperiale ale Federației Ruse, în aprilie-mai 2014, Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), cu aprobarea autorităților moldovene, a trimis la Chișinău un grup de experți, din care au făcut parte angajați ai instituțiilor diplomatice și de forță ale țărilor membre ale UE. Timp de jumătate de ani, aceștia s-au ocupat de reforma organelor de securitate și de apărare ale Republicii Moldova.

În luna mai 2014, potrivit presei, în Moldova, au venit aproximativ 80 de specialiști militari din SUA, îmbrăcați în civil. Ei au evaluat starea tehnicii militare și a armamentului Armatei Naționale, stabilind necesitățile republicii în livrări suplimentare.

În septembrie trecut, ministrul Apărării Valeriu Troenco a fost invitat în premieră la summitul NATO la Wales, în calitate de observator. Acest fapt, precum și statutul de neutralitate al țării, nu l-a împiedicat pe conducătorul ministerului de forță să participe, chiar în prima zi a summitului, la ședința comună a șefilor departamentelor de apărare și a organizațiilor militare, participante la NATO. Și să adere la așa-zisa „Platformă de compatibilitate a partenerilor operaționali ai NATO”. Precum a declarat Valeriu Troenco la întoarcerea sa la Chișinău, în cadrul acestei platforme, Alianța Nord-Atlantică ar putea reînarma și spori capacitatea de apărare a Republicii Moldova.

Apropo, Viorel Cibotaru (pe atunci în calitate de analist politic), comentînd rezultatele summitului NATO de la Wales, a declarat că o asemenea apropiere „este total compatibilă cu principiile clasice de neutralitate” și și-a exprimat regretul că Republica Moldova „a ratat șansa de a participa la operațiunea de menținere a păcii din Afganistan, care a fi fost foarte utilă pentru reformarea forțelor armate”.

Noul ministrul al Apărării nu și-a ascuns niciodată aspirațiile sale pro-NATO. Spre exemplu, în 2007, într-un interviu pentru publicația românească „Gardianul”, Cibotaru a declarat că cea mai simplă și rapidă soluție a problemei transnistrene ar putea fi aderarea Republicii Moldova la NATO. Și că „tot mai mulți politicieni de la Chișinău ajung la concluzia privind necesitatea renunțării la statutul de neutralitate a țării și aderării la Alianța Nord-Atlantică”.

Iar la începutul anului 2014, cînd presa, făcînd referire la vizita la Washington a premierului Leancă, a scris că Moldova împreună cu Georgia ar putea fi invitată să adere la NATO, Viorel Cibotaru, într-un interviu pentru publicația rusă „Nezavisimaia gazeta”, a spus că, „deși conducătorii țării nu poartă negocieri privind aderarea Moldovei la NATO”, el personal pledează pentru ca Moldova „să ajungă sub umbrela de protecție a NATO”.

Viorel Cibotaru este unul dintre autorii Planului individual de acțiuni RM-NATO (IPAP). El a fost membrul grupului de elaborare a acestui document din 2006. IPAP prevedea pînă în 2010 „reorganizarea treptată a tuturor subdiviziunilor Armatei Naționale, în conformitate cu structura NATO pînă la nivelul de brigadă și batalion, în urma finalizării procesului de reorganizare a Ministerului Apărării și a Statului Major, în conformitate cu structura NATO”. În 2009, era planificată finalizarea „elaborării programelor de studii, în conformitate cu standardele NATO pentru diferite domenii ale Forțelor Armate”.

Totodată, IPAP conținea un punct special ce se referea la planurile „de supraveghere și gestionare a spațiului aerian”, ce includ „asigurarea unui nou sistem de gestionare a spațiului aerian” și „inițierea în Moldova a programului de integrare în sistemul NATO de schimb de informație în domeniul aerian”.

Totuși, fiind o persoană precaută și diplomatică, devenind ministru al Apărării, e puțin probabil că Viorel Cibotaru va face declarații tari pro-NATO, de genul „neutralitatea costă prea mult Republica Moldova” și „Moldova trebuie să adere la NATO”, prin care au păcătuit deseori predecesorii Vitalie Marinuța și Valeriu Troenco. Cibotaru deja a dat de înțeles că în noua sa funcție se va ghida de deciziile adoptate la nivelul alianței.

Un alt moment interesant pentru realizarea în practică a abilităților teoretice ale noului ministru al Apărării: în februarie 2013, la Chișinău a avut loc prezentarea culegerii de practici exemplare „Fortificarea integrității și reducerea nivelului de corupție în rîndul Forțelor Armate”. Aceasta a fost publicată în cadrul Parteneriatului Euroatlantic și al programului NATO „Parteneriat pentru Pace”. Traducerea volumului din limba engleză a fost efectuată de Viorel Cibotaru.

În acest ghid metodic se vorbește despre lupta împotriva corupției în armată (și nu doar), atît la nivel național, cît și la nivel internațional. În contextul priorităților declarate ale Guvernului Gaburici și a cerințelor partenerilor externi, noul ministru al Apărării ar putea lua această culegere metodică de pe poliță și, conducîndu-se de prevederile ei, să realizeze pas cu pas conținutul manualului în Armata Națională.