Un Maidan moldovenesc la Chişinău ?

Foto: agerpres.ro

Luni, 3 mai, în centrul capitalei, mii de pameni au participat la o acţiune de protest – cea mai masivă din ultimii ani. Iniţial, acţiunea era planificată ca fiind una cu caracter anti-guvernamental, însă lozincele împotriva actualei „puteri corupte” treptat au fost înlocuite cu lozinci de unire cu România.

Evenimentul a fost organizat pe fundalul nemulţumirii populaţiei faţă de situaţia economică din ţară, problemele din sectorul bancar, de furtul a unei sume enorme de bani, de creşterea nivelului corupţiei în ţară. Totodată, un şir de detalii sugerează faptul că această acţiune nu ar fi fost un protest anti-guvernamental. Atunci care a fost adevăratul scop al mitingului?

Mitingul de protest

Câteva informaţii despre miting. Acţiunea de protest a fost organizată de platforma civică „Demnitate şi Adevăr - DA”. Mitingul a început la ora 13.00. Iniţial, organizatorii planificau să-l desfăşoară în scuarul Catedralei, însă mai tîrziu acesta a fost transferat în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Numărul participanţilor creştea permanent şi, conform diferitor surse, a ajuns la circa 20 de mii, deşi organizatorii afirmă că în piaţă au ieşit circa 50 de mii de oameni.

Totuşi, în spatele acţiunii nu s-a aflat nici un partid politic. Printre cei aproape 20 de oratori, nu a fost nici un politician. Deşi în piaţă au venit şi liderii unor partide mici, preponderent de dreapta. Mitingul a durat aproximativ trei ore. În comparaţie cu acţiunea precedentă, organizată de platforma civică DA pe 5 aprilie curent, numărul protestatarilor a crescut de cel puţin cinci ori (data trecută, potrivit diferitor estimări, la miting au cenit circa 3-4 mii de oameni).

Cerinţele în cadrul actualei acţiuni de protest au fost, practic, aceleaşi. Oamenii la fel au cerut demisia celor responsabili de „furtul miliardelor”, întoarcerea banilor furaţi, eradicarea corupţiei. Totuşi, printre lozincile noi erau: „Faceţi public raportul Kroll” – compania, care a examinat situaţia la trei bănci: Banca de Economii, Unibank şi Banca Socială. Totodată, protestatarii au cerut sistarea propagandei de partid în presă şi a subordonării mass media de către oligarhi. Ca şi la finele mitingului trecut, a fost adoptată o rezoluţie, în care se constata „degradarea completă a ţării”. Protestatarii nu intenţionează să renunţe la mitinguri, însă au spus că vor anunţa mai târziu locul şi data desfăşurării următoarei întruniri.

O altă caracteristică a actualei acţiuni a fost ruta parcursă de manifestanţi după mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă data tecută protestatarii au mărşăluit cu pancarte şi drapele pînă la Parlament, atunci de data aceasta ei au mers pînă la sensul giratoriu de pe strada Ion Creangă. Un punct aparte în itinerarul lor a fost Ambasada Rusiei în Moldova, în faţa căreia, în afara lansării criticilor în adresa Rusiei şi a preşedintelui Vladimir Putin, ei au cerut retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Moldovei.

Acţiunea nu a rămas în afara atenţiei administraţiei de la Kremlin. „A început Maidanul la Chişinău?”, se întreabă postul TV „Dojdi”. Probabil, Hitler, odinioară, la fel se întreba. A început oare Holocaustul în Europa? Nişte idioţi. Doar un pervers moral sau un criminal patologic i-ar putea dori unei ţări un „maidan”. Sau un jurnalist liberal”, a scris pe Twitter, asistentul preşedintelui FR, Vladislav Surkov.

Fără parteneri occidentali

Manifestanţii au pornit spre ambasada rusă, de care nu depinde nivelul corupţiei din ţară, iar ambasadele şi reprezentanţele partenerilor occidentali, cu care Moldova vrea să se integreze în ultimii ani, au rămas în afara atenţiei protestatarilor. Participanţii la protest nu au cerut de la cei, care în ultimul timp, practic, dictează politica ţării – să facă ordine, să sisteze corupţia etc. Acţiunea de protest a avut loc după recenta şedinţă în deplasare a guvernului privind politicile premierului Chiril Gaburici şi ale cabinetului de miniştri, la care au participat reprezentanţii partenerilor de dezvoltare. Şedinţa a avut loc pe 1 mai, la Holercani (pe timpul sovietic, aici se afla baza de odihnă guvernamentală). În cadrul reuniunii a fost discutat nivelul de îndeplinire de către guvern a recomandărilor-cerinţe, transmite cabinetului de miniştri pe 4 martie 2015, de către partenerii de dezvoltare. Adică, partenerii externi nu pot afirma că de ei nimic nu depinde, dacă ei desfăşoară şedinţe în deplasare a guvernului moldovenesc.

Acţiunea de protest nu a rămas neobservată nici la guvern. Duminică seara, premierul Chiril Gaburici i-a convocat de urgenţă pe miniştri într-o şedinţă, în cadrul căreia a fost examinată situaţia din ţară. Dde asemenea, a fost luată decizia de a organiza, luni, o întrevedere cu organizatorii protestelor, pentru a discuta cerinţele înaintate de aceştia.  “Este în interesul Guvernului să soluționeze criza din sistemul financiar-bancar, să stabilizeze situația economică din țară, inclusiv să facă public raportul Kroll, odată cu soluționarea interdicției din partea companiei”, a menționat Șeful Executivului. Cu ce se va încheia întrevederea, vom afla abia seara. Organizatorii au cerut ca reuniunea să se desfăşoare în prezenţa presei.

Acţiunea de protest nu a fost împiedicată nici de actualele autorităţi, nici de angajaţii organelor de drept, aşa cum s-a îmtîmplat în timpul ultimului protest al agrarienilor. Spre deosebire de plarforma civică, reprezentanţii ramurii agricole nu au fost invitaţi la întălnirea cu premierul. În faţa lor nu a ieşit nici măcar ministrul agriculturii şi industriei alimentare Ion Sula.

Ecourile trecutului

Totuşi, un şir de experţi şi specialişti au atras atenţia asupra faptului că aceste proteste nu sînt primele de acest gen. Fostul consilier al lui Vladimir Voronin, cînd acesta era preşedinte, jurnalisul Valeriu Reniţă a scris pe blogul său că „demult nu am mai alergat prin casa de sticlă cu pietre în buzunar”. „Dacă admitem că mitingul „DA” înseamnă începutul unei stări revoluţionare, atunci acesta va fi, din cîte ţin minte eu, al patrulea la rînd, în decursul ultimului sfert de secol. Prima, adevărata revoluţie, autorizată de Gorbaciov, a avut loc în 1989, a doua, cea mai recentă, în aprilie, acum şase ani. Cea de-a treia (nu în ordine cronologică), potrivit experţilor, a fost nu atît o revoluţie, cît o reacţie la prima. Însă această mişcare furtunoasă bazată pe nostalgie nu a fost oare o revoltă populară, în timp ce a putut oferi PCRM în 2001 o majoritate absolută în Parlament?”, a amintit el.

Totuşi, el consideră că această acţiune nu se deosebeşte cu mult de cele anterioare. „Dacă admitem că mitingul de astăzi este începutul revoltelor populare, atunci poate oare a patra tentativă să aibă consecinţe total diferite faţă de primele trei?”

“Or, actualele mesaje revoluţionare repetă întocmai ideile de acum 26 de ani: poporul a obosit de dispeţul conducătorilor, “Ivan” sau “John” poartă vina pentru lipsa libertăţii, pentru rezultatele inechitabile ale privatizării, noii revoluţionari sînt mai ageri şi mai consevenţi. Pe cineva sau ceva „Jos!”, pe cineva sau ceva „Sus!”. Ce s-a schimbat în esenţă? Nimic. Ce se va schimba? Nimic. Cum rămîne cu poporul? El doar suferă pe bune. Poporul protestează, poporul cere, poporul plînge sincer cu lacrim de sînge. Pentru cei care întotdeauna au scos beneficii personale din revoluţii, poporul este doar o decoraţiune şi un suport artistic al evenimentului”, a menţionat el.

El nu a exclus faptul că unii partiicpanţi şi organizatori ai acţiunii de protest ar avea legătură cu fraţii Ţopa, care au fost condamnaţi la închisoare în Moldova şi au fugit de justiţie în Germania.

„Fiecare dintre revoluţiile noastre crestomatice sau revoluţiile colorate, cumpărate peste hotare, au început cu mitinguri masive în piaţa centrală a ţării. Adunările populare scoteau în faţă, an de an, tribuni similari, dacă nu prin nume, atunci prin caracter. La picioarele oratorilor, în umbra politică rămîneau cei, care nu au reuşit să ajungă la microfon. Cei oneşti şi cu reputaţie se pierdeau în situaţia post-revoluţionară, iar la putere veneau adevăraţii politicieni, profitori”, a scris el pe blogul său.

Ex-ministrul economiei Alexandru Muravschi, de asemenea, a amintit că „nimic nu e veşnic sub soare”. „Toate acestea au fost în secolul trecut. Muilte emoţii, de altfel, precum se face totul de poporul nostru – se plîng pe puterea, pe care a promovat-o. Critică reformele, pentru care singuri au votat. Desigur, pe valul acestor tulburări emoţionale, întotdeauna ies la suprafaţă cei mai întreprinzători, cei mai cinici, cei mai experimentaţi, care profită de naivitatea, aşteptările romantice şi, pur şi simplu, de prostia conaţionalilor pentru a-şi atinge scopurile personale”, a scris el pe reţelele de socializare.

Lozincile unioniste ale protestatarilor

O atenţie deosebită trebuie să acordăm temei „unirii cu Românie”, aşa-zisa „Unire”, care a trecut ca un fir roşu în discursurile participanţilor la miting. Ilia Trombiţki, ecologist, ex-deputat, participantul la evenimentele de la începutul anilor 90: „Eu cred că aceştia nu sînt oamenii care au putea întrepta corabia. Ei au o vastă experienţă în naufragii, lăsînd să se înţeleagă că cerinţele anunţate au puţine şanse de izbîndă. El a atras atenţia asupra faptului că în cadrul acţiunii au fost lansate multe lozinci unioniste şi au fost purtate drapele. Două treimi din oratori, potrivit lui, au atins această temă, iar „Unire moldoveni!” se transforma repede în „Unire!”. Alături se perindau Tinerii Moldovei (mişcare unionistă) cu pancartele lor. Era distribuit ziarul „Timpul”, ce relatează sub formă de teze despre avantajele „Unirii” şi despre ilegalitatea apariţiei RM. În general, degrabă, declaraţiile că RM – este un stat independent vor fi declarate anticonstituţionale, iar pentru ele va fi prevăzut un articol”, a scris el pe reţelele sociale.

Analistul Alexei Tulbure a menţionat că impresiile lui după cel de-al doilea miting s-au schimbat. „Impresiile mele de după primul miting – situaţia pe muchie de cuţit: sau plarforma va fi păstrată în cadrul iniţiativei civice, cu lozinci şi cerinţe respective, sau precum a mai fost nu o dată, deraiază spre xenofobie, intoleranţă şi lozinci radicale, nu are nimic comun cu lupta împotriva corupţiei şi guvernul criminal”, a scris el.

Totuşim unul dintre activişti a scris în comentariul la opinia lui Tulbure că din punct de vedere al tehnologiilor politice, totul e corect. Unioniştii reprezintă un segment activ şi fanatic al societăţii (spre deosebire de pensionarii de stînga). Aşa că pentru diferit „revoluţii colorate” acestea sînt tocmai potrivite. Activiştii platformei nu trebuie să unească pe nimeni. Ei au nevoie doar de o forţă socială pentru realizarea unei comenzi politice concrete. Cine poate conduce „unioniştii”, poate conduce toate procesele politice din Moldova. În Ucraina, acelaşi rol este jucat de naţionaalişti”.

Redactorul publoicaţiei „Panorama”, Dmitri Ciubaşenko consideră că „platforma civică „Dreptate şi Adevăr” şi acţiunile ei de protest este un proiect pur occidental, lansat în scopul de a degaja spiritul nemulţumirii a alegătorilor de dreapta, care s-au dezamăgit în actuala putere pro-europeană de la Chişinău”. „Dacă aceşti protestatari ar putea răsturna această putere, de ce nu? Măcar ceva folos din ei”, a spus el, menţionînd că „totul trebuie să se încheie cu alegeri anticipate, dar nu cu tentative sterile de a schimba unele detalii din „epava” de la conducere”.

Totuşi, deocamdată, nu există premise pentru desfăşurarea alegerilor anticipate, ţinînd cont de faptul că acesta nu sînt avantajoase pentru actuala putere, din cauza ratingului ei în cădere liberă. Însă nu este exclus şi faptul că mitingul de duminică este „o testare a terenului pentru desfăşurarea unor acţiuni de amplare”, de genul celor ucrainene, sau „un semnal anumitor reprezentanţi ai actualei puteri, spre exemplu, vicepreşedintelui Partidului Democrat Vladimir Plahotniuc”, care este creditat cu controlul întregii ţări. Există o versiune că el caută ieşiri spre Rusia şi este gata să schimbe vectorul de dezvoltare al ţării – de la Vest spre Est, fapt ce, probabil, nu le este pe placul partenerilor occidentali.