Imprimaţi
 |
| Foto: noi.md |
Domnilor diplomați!
Motiv pentru această întrevedere este îngrijorarea privind situația din țara noastră. Începînd cu anul 2010, Moldova tot mai mult capătă semne ale unui stat acaparat. Parlamentele, guvernele, organele publice locale, care se perindă, caracterul alegerii lor și activitatea lor tot mai mult contribuie la pierderea capacității de gestiune a proceselor social-economice din țară. În prezent, în Moldova s-a format un sistem corupt și mafiot, care, în esență, este puterea.
Ultimele două campanii electorale au demonstrat că partidele puterii denaturează toate normele democratice în favoarea lor. Puterea a eliminat societatea din procesul de stabilire a căilor de dezvoltare a țării. Puterea a adus prejudicii enorme sistemelor electorale, bancare și judecătorești. Puterea a slăbit intenționat structurile de forță. Adică a făcut nefuncționale toate componentele statalității, provocînd dubii în rîndul propriilor cetățeni în necesitatea statalității moldovenești.
Sistemul de partid și de clan de gestiune a statului a dus la degradarea completă a tuturor instituțiilor democratice. Cetățenii au acces limitat la informație. Principalele organe de presă se află sub control direct al partidelor puterii. Cea mai importantă instituție a democrației – alegerile – s-au transformat într-un tîrg de cumpărare a alegătorilor și în falsificări.
În rezultat, în primul rînd, are loc continuarea criminalizării puterii. În politică vin partide și activiști cu bani mari, dobîndiți prin căi criminale. În al doilea rînd, are loc feudalizarea Moldovei, cînd cei mai bogați activiști, practic, își cumpără orașe și sate întregi. În aceste organe publice nu va mai fi puterea statului, ci va fi exclusiv o putere după principiul local, de clan.
Locuitorii acestor localități nu vor cetățeni liberi ai Moldovei, ci șerbii celor care le-au cumpărat voturile la alegeri. Nu e departe timpul cînd noii feudali, pentru a ține sub control puterea acaparată și șerbii, vor tinde spre o separare la maximum față de putere, pînă la crearea propriilor armate și detașamente de poliție. Dacă cuiva acest scenariu îi pare fantastic, uitați-vă atent ce se întîmplă în Ucraina.
Trezeşte îngrijorare și starea economiei naţionale. Totodată, această situaţie nu este o consecinţă a conjuncturii mondiale sau europene, ci constituie rezultatul activităţii neprofesioniste a Guvernului. Organizate pe criterii de partid, toate guvernele, începînd cu 2009, acţionează nu ca un organism al acţiunilor coordonate. Fiecare membru al Guvernului nu se conduce de scopul comun, ci de indicaţiile „şefului de partid”. În consecinţă, „grija” guvernului nu constituie obţinerea rezultatelor reale, ci interesele acestor partide şi ale liderilor lor.
Drept rezultat, economia ţării se cufundă în recesiune: dinamica produsului intern brut (PIB) este „desenată” pe hîrtie, chipurile, din contul extinderii bruşte a economiei legale, aşa ca în 2010 şi 2011, sau a indicatorului inflaţiei joase, care este rupt de realitate. Adică, instrumentele creşterii economice nu sînt caracteristice actualului guvern. Noi ştim că baza creşterii stabile o constituie investiţiile. Acestea s-au micşorat faţă de anul 2008 de peste trei ori. Acest fapt este determinat atît de anularea multor măsuri stimulatorii, cît şi de creşterea corupţiei şi utilizarea schemelor de corupţie de către instituţiile publice.
Guvernul, practic, a renunţat la participare în dezvoltarea infrastructurii: construcţia reţelelor de gazoducte este îngheţată; programul de asigurare cu apă potabilă de calitate „abia respiră”. Se mişcă cu greu programul de reabilitare a drumurilor, deşi şi aici lipseşte controlul eficienţei utilizării banilor americani şi europeni.
Principalele componente ale sectorului real al economiei – industria şi agricultura – se află, practic, în stagnare, fără să asigure nici creşterea eficienţei, nici locuri de muncă noi. Drept urmare, nu cresc veniturile populaţiei, nu se extinde sfera socială.
Exportul mărfurilor s-a redus cu peste o treime. Am ajuns în situaţia în care Moldova importă mai multe alimente decît exportă. Trebuie să recunoaştem faptul că în afară de factorii interni, aceasta este o consecinţă directă a calităţii capitolului economic al Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, semnat şi ratificat. Bruxelles-ul nu a luat în consideraţie nepregătirea Republicii Moldova de a funcţiona în cadrul unui asemenea acord. Nici rămăşiţele structurii divizării muncii şi ale specializării economiei naţionale, nici tradiţiile, nici orientarea legăturilor comerciale tradiţionale, nici nivelul de asigurare a ritmurilor de modernizare europeană nu ne permit să sperăm la succesul îndeplinirii Acordului în modul şi cantităţile în care a fost semnat.
În ultimii aproape şase ani, Guvernul nu a mai elaborat o viziune unică şi de perspectivă a căilor de dezvoltare economică. Priviţi la fluctuaţiile permanente ale politicii bugetar-fiscale. Niciodată, începînd cu 2010, planul acestor măsuri nu a fost prezentat Parlamentului, societăţii civile în termenele prevăzute de lege, nu a fost supus dezbaterilor în parlament în mediul de experţi. Legile privind bugetul public naţional, în fiecare an, „se poartă” prin parlament în grabă, cu încălcarea termenelor rezonabile, adică, formal.
Totodată, acestea nu sînt stabile şi sînt modificate de cîteva ori pe an. Drept rezultat, sistemul finanţelor publice este total dezechilibrat. Timp de doi ani, Legea cu privire la bugetul de stat nu a fost executat nici la capitolul venituri, nici la capitolul cheltuieli publice. Aici domină iresponsabilitatea şi fărădelegea funcţionarilor de la Guvern.
Mijloacele financiare se risipesc şi se utilizează contrar interesului societăţii, ci pe criterii politice. La fel ca şi mijloacele din asistenţa străină. Acest fapt corupe atît membrii Guvernului, cît şi societatea şi serveşte drept sursă pentru cumpărarea alegătorilor, adică pentru corupţie.
Politica în domeniul împrumuturilor externe şi a datoriei externe, de asemenea, trezeşte o îngrijorare serioasă. Această politică nu reflectă scopurile asigurării unei dezvoltări durabile şi a modernizării ireversibile. Noi le mulţumim tuturor partenerilor care susţin ţara noastră prin mijloace financiare, însă trebuie să ne gîndim la viitor şi nu trebuie ca aceste perspective să se transforme în probleme, de genul celor cu care se confruntă astăzi Grecia.
În condiţiile unei creşteri în masă a emigraţiei populaţiei apte de muncă şi a deficitului forţei de muncă calificate, a salariilor mizere, care nu acoperă nici minimul de existenţă, a datoriilor enorme la achitarea lor, a condiţiilor neadecvate de muncă, a pensiilor mici, a condiţiilor precare de trai, a înrăutăţirii în masă a stării sănătăţii, a majorării preţurilor la gazele naturale şi la resursele energetice, precum şi la produsele şi serviciile de primă necesitate, Republica Moldova rămîne cea mai săracă ţară din Europa. Statistica din ultimii ani denotă o înrăutăţire continuă a situaţiei demografice. Şomajul real bate toate antirecordurile europene şi depăşeşte 60 la sută.
Mai mult de jumătate din populaţia economic activă pur şi simplu nu se află în ţară. Mai exact 1 milion 250 de mii de persoane. Iar în cea mai mare parte din Moldova fug cetăţenii apţi de muncă – cu vîrste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiune (OIM), 25-40% din populaţia activă a ţării noastre sînt „gastarbeiteri”.
„Gastarbeiterii” sînt anume acei cetăţeni care în fiecare an aduc în ţară pînă la două miliarde de dolari şi pe spatele cărora parazitează cei care au acaparat puterea în ţară. În acelaşi timp, pentru a arăta frumos, „deştepţii” din Guvern nu-i includ în general pe „gastarbeiteri” în statistica privind şomajul. Fiţi de acord, o ţară cu un asemenea indicator nu este capabilă să-şi hrănească populația şi deja se află în comă.
Acum, în Moldova, au rămas, în special, pensionarii, care trăiesc dintr-o pensie mizeră şi de care aşa-zisa putere îşi bat joc şi îi ameninţă cu diferite reforme: ba intenţionează să le interzică să lucreze, ba să majoreze vîrsta de pensionare. Astfel, oamenii în etate sînt ţinuţi în frică şi sărăcie, pentru a putea fi manipulați la infinit, mai ales la alegeri.
Acestea sînt doar cele mai reliefante probleme ale situaţiei din economia naţională. În concluzie: sau noi depăşim această situaţie în termen restrîns, sau ţara va intra într-un colaps economic. Întregul sistem de stat, începînd cu sectorul de poliţie şi terminînd cu Curtea Constituţioanlă, activează pentru a menţine cu orice preţ la putere actualele partide de guvernămînt şi clanuri. Curtea Constituţională, în loc să apere respectarea Legii Supreme, nu doar îi deserveşte pe oligarhi, dar şi prin hotărîrile sale subminează bazele statalităţii ţării noastre.
Toate aceste elemente ce caracterizează un stat acaparat obligă forţele sănătoase ale societăţii să-şi exprime îngrijorarea în legătură cu viitorul Republicii Moldova ca stat independent şi suveran. Distribuirea pe criterii politice, dar mai exact pe criterii de partid a organelor judiciare şi de drept a paralizat activitatea acestora. Corupţia a mîncat ca rugina întregul sistem de drept, fără excepţie.
Nu este asigurată securitatea cetăţenilor şi a averii lor. Lupta cu corupția este mimată, mai mult pentru voi, pentru ţările UE şi Bruxelles. Acest fapt a fost demonstrat de situaţia din sectorul bancar. Cine oare nu înţelege că asemenea înşelătorie/furt a unul miliard de euro putea avea loc doar cu complicitatea elitei de la conducere, precum şi cu complicitatea şi lipsa intenţionată de acţiuni din partea organelor de supraveghere şi de drept, aşa ca Banca Naţională, Procuratura, instanţele judiciare, MAI etc.
Aşa-zisa reformare a structurilor de drept poartă un caracter formal. De exemplu, se încearcă reducerea esenţei reformei procuraturii doar la faptul cine va numi şi cui i se va subordona procurorul general. La începutul acestui an, Partidul Comuniştilor, în scopul reducerii crizei politice, care a durat peste 7 luni, a participat la deblocarea activităţii Parlamentului, precum şi, rămînînd în opoziţie, a votat pentru Guvernul Gaburici. În acest fel, noi am vrut să arătăm exemplu cum trebuie consolidată societatea, cum să combinăm diferite puncte de vedere, cum să construim punţi de legătură între cetăţeni şi politicieni care au diferite viziuni.
Însă aşteptările noastre nu s-au adeverit. Dacă în general, noi am reuşit prin propriile eforturi în Parlament să facem cîte ceva în domeniul protecţiei sociale, atunci corupţia nu o putem opri doar cu eforturile noastre. În consecinţă, Guvernul a demisionat din nou.
Moldova ar fi putut evita soarta de a deveni un stat ocupat, dacă toate grupările care conduc ţara nu ar fi utilizat patronii externi în calitate de protecţie. Sub lozinca falsă a integrării europene, oligarhii locali şi slujitorii lor de la putere, de facto, au primit un „credit de permisivitate”. Cu acordul tacit, iar cu timpul chiar şi prin unele stimulente de genul „Moldova – istorie de succes” din partea funcţionarilor europeni, în ultimii ani, la noi au fost distruse principiile democratice, a fost demontat statul de drept.
În ţară e sărăcie lucie, corupţia a depăşit toate limitele posibile, mafia de la putere îi fură pe toţi la rînd. Potrivit ultimelor sondaje, peste 80% dintre cetăţenii Moldovei consideră că ţara se mişcă într-o direcţie greşită. Iar 85% consideră că starea lor materială s-a înrăutăţit.
Moldova a fost supusă unui experiment fără precedent. Noi am fost puşi în faţa alegerii: sîntem pentru Occident sau pentru Est. În esenţă, Moldova a devenit o platformă de interese şi de obiective pentru actorii internaţionali. Chiar şi alegerile parlamentare, precum şi recentele alegeri locale s-au transformat într-un referendum privind alegerea geopolitică.
De asemenea, ne îngrijorează şi situaţia actuală din jurul Transnistriei. Spaţiul informaţional abundă de ameninţări şi tensionare a situaţiei, care generează neîncredere şi frică în rîndul populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Evenimentele din Ucraina, se asemenea, contribuie la amplificarea tensiunii în jurul Transnistriei, dar şi în jurul Moldovei, în general. În loc să adopte măsuri concrete în formatul „5+2”, Chişinăul este ocupat de acţiuni unilaterale de presiune asupra Tiraspolului.
Trebuie să menţionăm că şi participanţii la formatul de negocieri „5+2” sînt extrem de pasivi. În situaţia în care Moldova, fiind un stat multinaţional, este divizată, cînd poporul e sărac, impunerea insistentă şi artificială a alegerii vectorului extern creează premise reale pentru o situaţie de conflict.
Toate cele enumerate mai sus (şi nu doar) trezeşte îngrijorarea PCRM pentru viitorul Moldovei. Posibil, din toţi anii de independenţă, anume acum Moldova trece prin cea mai critică perioadă de degradare politică, economică, socială şi morală. Corupţia la nivel de stat, delapidarea resurselor publice, lichidarea şcolilor, ştiinţei, distrugerea medicinii, învăţămîntului, sărăcirea populaţiei trebuie oprite imediat.
Ce trebuie să întreprindem cu toţii, aici, în Moldova? Şi pe ce asistenţă din partea prietenilor Moldovei poate conta ţara? E posibil să fie format un nou Guvern. Și mai departe ce va fi? Doar aceşti oameni nu au nicio limită a intereselor personale. Ei nu respectă pe nimeni şi nu se tem de nimeni: nici de Dumnezeu, nici de Lege. Ei au furat şi vor continua să fure. Nu vreau să mă ocup de predicții. Dar teoria şi practica mondială arată că asemenea situaţii aproape întotdeauna degenerează în proteste sociale în masă, tulburări sociale, în cele mai multe cazuri, spontane.