O lege nouă pentru justificarea cheltuielilor

Foto: newsmoldova.md

Dumitru Barbalat

Săptămîna trecută, Parlamentul a adoptat, în regim de urgență, Legea cu privire la mediatori în redacție nouă. Pînă acum era în vigoare legea adoptată în 2007. Prin ce nu a fost bună legea în vigoare și de ce Ministerul Justiției, Guvernul și Parlamentul au adoptat legea în redacție nouă, în regim de urgență?

De menționat că procedura de revizuire a Legii a fost inițiată de Ministerul Justiției încă în primul trimestru al anului 2011, în colaborare cu programul PNUD. Revizuirea era prevăzută de programul de consolidare a administrației publice în Moldova și de hotărîrea Guvernului privind monitorizarea unui șir de legi, inclusiv a Legii cu privire la mediere. În procesul monitorizării, Ministerul Justiției a examinat un șir de directive și rapoarte ale CE (UE), adoptate în perioada 1998-2009, adică pînă la adoptarea legii precedente.

În primul trimestru al anului 2013, proiectul de lege în noua redacție a primit avizele ministerelor și departamentelor respective, apoi, după operarea modificărilor și completărilor, a fost avizat repetat în decembrie 2013. În august 2014, proiectul a fost aprobat de Guvern și expediat Parlamentului. Însă Parlamentul, din motive cunoscute, nu a examinat proiectul și l-a remis Guvernului.

În legătură cu acest fapt, Ministerul Justiției a supus proiectul unei avizări repetate și la sfîrșitul lunii martie 2015 l-a prezentat spre examinare Guvernului. Proiectul a fost aprobat în cadrul uneia dintre ultimele ședințe din iunie, transmis Parlamentului, care fiind în pauză, cu prilejul alegerilor, reușește să examineze proiectul în comisii și pe 3 iulie aprobă Legea.

Ce e nou în noua redacţie a Legii cu privire la mediatori şi de ce a fost elaborat şi adoptat în grabă, lăsînd la o parte alte legi, poate mult mai importante şi mai necesare, care îşi aşteaptă rîndul? Principial, aproape nimic. Noua lege sporeşte rolul Consiliului de mediere, care dintr-un organ obştesc a devenit un organ juridic public pe lîngă Ministerul Justiţiei, cu o finanţare bugetară respectivă.

Membrii Consiliului vor fi desemnaţi de Ministerul Justiţiei, la fel în bază de concurs, însă de acum încolo vor primi un salariu – pînă la 10% din salariul mediu pe economie (450 de lei) pentru fiecare şedinţă lunară. Ceva de genul finanţării consilierilor din CMC. Doar că aleşii locali primesc cîte 2000 de lei pentru o şedinţă. Lucrările de secretariat ale Consiliului vor fi efectuate de către Ministerul Justiţiei. Deocamdată, nu este clar cum doar pentru o zi lucrată pe lună angajaţii din această categorie vor deveni funcţionari publici.

Se prevede că în locul tabelului de evidenţă a birourilor de mediatori acum Ministerul Justiţiei va crea un registru, deoarece gestionarea de către Consiliu a unui tabel de evidenţă a fost calificată drept ineficientă. Totodată, Legea prescrie că acelaşi registru îl va administra şi Consiliul de mediere. Un registru – doi deţinători. Pentru desfăşurarea activităţii de mediator persoanele vor trebuie să urmeze obligatoriu cursurile de pregătire de pe lîngă Consiliu, să susţină aici examenul şi să obţină de la Ministerul Justiţiei un atestat pe un termen nelimitat, achitînd 450 de lei.

Doar pentru aceste modificări nu era nevoie de atîta gălăgie şi cheltuieli bugetare suplimentare pentru monitorizare, avizarea de trei ori de către toate ministerele, consultări etc. Deşi pentru justificarea cheltuielilor această procedură era necesară. În acest sens, nu este clar comportamentul Parlamentului, care a reuşit, în regim de urgenţă, să examineze proiectul şi să aprobe noua lege.

Pînă la sfîrşitul anului 2014, în tabelul de evidenţă au fost înregistraţi 345 de mediatori. Acum, numărul acestora a ajuns la 510. Timp de 4 ani, mediatorii au participat doar la 74 de procese: 15 – în 2011, 12 – în 2012, 10 – în 2013 şi 37 în 2014. Adică nici vorbă de o activitate furtunoasă în acest domeniu. Nu ne rămîne decît să ghicim ce a servit drept motiv pentru adoptarea Legii cu privire la mediere în redacţie nouă.

Principial este doar faptul că Ministerul Justiţiei începe să practice o nouă formă de relaţii la efectuarea reglementării publice a unor practici. Consiliul mediatorilor este deja o persoană juridică publică ce activează pe lîngă Ministerul Justiţiei, avînd finanţare din buget. Activitatea avocaţilor, notarilor, executorilor judecătoreşti, administratorilor de insolvabilitate, experţilor judiciari şi traducătorilor este coordonată de uniuni, asociaţii şi comisii – organizaţii obşteşti, şi de către Ministerul Justiţiei – organul administraţiei publice centrale.

Pentru toate tipurile de profesii şi servicii juridice, în structura Ministerului Justiţiei este prevăzut şi o direcţie specializată ce include secţiile: notariat, traducători, executori judecătoreşti, mediatori şi asistenţă juridică. În total sînt 14 funcţionari, dintre care 5 şefi.

Şi în sfîrșit: şi în 2007, şi acum, ambele proiecte de lege cu privire la mediere au fost prezentate în Parlament în numele Guvernului de acelaşi ministru adjunct al Justiției, care a putut şi atunci, şi acum să motiveze necesitatea adoptării legilor respective. Iar cel mai important lucru este că el a găsit înţelegere!