Coaliția nr.5

Foto: totul.md

Xenia Florea

PLDM, Partidul Democrat și PL au semnat, în sfîrșit, acordul privind crearea coaliției. Și deși Vladimir Filat a lansat o intrigă – luni seara, după o nouă rundă de negocieri el spunea că PLDM deocamdată nu s-a hotărît la ce post va pretinde: cel de premier sau de spicher – distribuirea posturilor-cheie a rămas aceeași. Funcția de premier a rămas a PLDM, cea de spicher i-a revenit PDM. Iar președintele va fi desemnat în bază de consens.

Acum, aliații de moarte discută componența nominală a guvernului. Miercuri dimineața circulau zvonuri că PLDM ar putea-o înainta la funcția de premier pe ministrul interimar al Educației Maia Sandu. Distribuirea preliminară a portofoliilor arată în felul următor:

PLDM: Ministerul Finanțelor, MAI, MAIE, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei (în coalițiile anterioare acesta era la PDM), Ministerul Tineretului și Sportului (pînă în prezent acesta le revenea liberalilor și liberal-reformatorilor).

Partidul Democrat: Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției (ambele erau în subordinea PLDM), Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, Ministerul Economiei, Ministerul Culturii, Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor.

PL: Ministerul Mediului, Ministerul Apărării, Ministerul Educației (era al PLDM), Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor. Totodată, PL i-au revenit posturile de vicepreședinte al Parlamentului, vicepremier, precum și de conducător al SIS și al unor agenții.

Aceasta este deja a cincea coaliție pe parcursul ultimilor șase ani.

Alianța pentru integrare Europeană nr.1 (8.08.2009 – 28.11.2010)

Prima dată, PLDM, PDM și PL au venit la putere în urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009. Atunci, cu ei mai era și alianța „Moldova noastră” a lui Serafim Urechean.

Acordul de creare a coaliției democratice de guvernămînt cu denumirea „Alianța pentru Integrare Europeană” a fost semnat pe 8 august 2009. Ce-i drept, prima ședință a Parlamentului din noua legislatură, în cardul căreia a fost dat citirii declarația oficială privind crearea Alianței, a avut loc abia pe 28 august.

Semnînd acordul de formare a coaliției, Vladimir Filat, Mihai Ghimpu, Marian Lupu și Serafim Urecheam au declarat că își asumă toată răspunderea pentru guvernarea țării. Și au promis să asigure libertatea presei, divizarea puterilor în stat, a garantat independența sistemului judecătoresc, reformarea structurilor de forță, desfășurarea unei anchete obiective și complexe, cu ajutorul experților internaționali a evenimentelor din 7 aprilie 2009.

De asemenea, s-au obligat să depășească criza economică, să reducă sărăcia, să gestioneze corect mijloacele publice, să excludă imixtiunea politicului în economie, să demonteze verticala puterii, să garanteze autonomia locală, să restabilească relațiile cu donatorii internaționali, să desfășoare negocieri privind semnarea acordului de membru asociat cu UE.

Liderii alianței au mai declarat despre necesitatea „distanțării de fobiile antirusești și importanța cooperării cu NATO”. Dar evenimentele ulterioare au arătat că niciodată Chișinăul nu a avut atîtea fobii antirusești ca pe timpul AIE nr.1.

Liderii celor patru partide, care au format coaliția, au convenit să împartă principalele funcții în stat în felul următor: Vladimir Filat – premier, Mihai Ghimpu – președintele Parlamentului, Serafim Urechean – prim-vicepreședintele Parlamentului, iar Marian Lupu este înaintat la postul de președinte al țării.

Însă liderul democraților nu a reușit să obțină funcția rîvnită. Candidatura lui Lupu a fost înaintată de două ori – în cadrul alegerilor prezidențiale din 10 noiembrie și 7 decembrie 2009. Însă 53 de voturi „pentru” față de cele 61 necesare nu i-au permis lui Marian Lupu să devine președinte al RM.

Atunci liderii Alianței pentru Integrare Europeană pentru prima dată s-au gîndit serios despre necesitatea modificării Constituției. Marian Lupu a declarat că președintele trebuie ales direct de popor. Cu atît mai mult că potrivit sondajelor, de această părere sînt 80% din populația Moldovei.

Iar președintele real al țării în acea perioadă era Mihai Ghimpu: după ce pe 11 septembrie 2009 Vladimir Voronin și-a încheiat mandatul de președinte, Ghimpu, ca președinte al Parlamentului, a devenit președinte interimar al țării. Pe 28 septembrie 2010, după eșecul celor două tururi ale alegerilor prezidențiale, el a semnat decretul privind dizolvarea parlamentului și fixarea datei alegerilor anticipate pentru 28 noiembrie 2010.

Alianța pentru integrare europeană nr.2 (30.12.2010 – 13.02.2013)

A doua Alianță pentru Integrare Europeană a fost deja fără Serafim Urechean – alianța „Moldova Noastră” nu a trecut pragul electoral.

În locul AIE-2 putea fi altă coaliție. Partidul Democrat purta atunci negocieri paralele cu comuniștii. Șansele coaliției de stînga și a celei de centru-dreapta erau aproape egale. Cea de stînga chiar mult mai „egale” (comuniștii chiar i-au dat și o denumire „Pentru Moldova!”).

Pe 28 decembrie 2010, cînd noul parlament s-a reunit în ședința de constituire, totul arăta asupra faptului că viitoarea coaliție, cel mai probabil, va fi de centru-stînga. Deoarece negocierile dintre foștii lideri ai AIE-1 intraseră în impas.

Acest lucru s-a văzut în cea de-a 10-a rundă de negocieri dintre PLDM, PDM și PL. În cadrul acesteia, liberalii, care au respins propunerile liberal-democraților privind noua structură a guvernului și distribuirii funcțiilor, au înaintat practic un ultimatum. Mihai Ghimpu a declarat că el are nevoie de pîrghii reale de conducere. Iar acestea pot fi oferite de trei instituții de forță – MAI, CCEC și Procuratura Generală.

Atunci în procesul de negocieri s-au inclus activ și funcționarii străini. Primul a sosit la Chișinău șeful administrației prezidențiale a FR Serghei Narîșkin, care i-a așezat la masa de negocieri pe comuniști și democrați.

Moscova nu ascundea faptul că este extrem de interesată în această alianță. De aceea, Narîșkin nu a venit la Chișinău cu mînile goale, dar, precum se spunea, cu un pachet de propuneri avantajoase: reducerea prețului de achiziție la gaz, „ungă verde” pentru vinurile moldovenești și producția agricolă pe piața rusă, deschiderea ușilor Uniunii Vamale dintre Rusia, Belarus și Kazahstan, un salt în reglementarea transnistreană.

Pentru uniunea democraților cu PLDM și PL pleda desantul european în persoana miniștrilor de externe ai Poloniei Radoslaw Sikorski și al Suediei Carl Bildt, precum și președintele Parlamentului European Jerzy Busek și comisarul UE pentru extindere și politica de vecinătate Stefan Fule. Precum a declarat atunci unul dintre politologi, „ei au venit să convingă PDM – Europei nu-i convine nici întărirea influenței ruse în Moldova, nici revenirea comuniștilor la putere”.

Argumentele europenilor au fost mai convingătoare decît propunerile la pachet ale lui Serghei Narîșkin. Și pe 30 decembrie 2010, a fost semnat acordul privind crearea AIE nr.2. În aceeași zi, Marian Lupu – în calitate de compensație pentru postul de președinte ratat – a fost ales în funcția de spicher al Parlamentului, fiind concomitent și președinte interimar al țării.

În acea legislatură Lupu a mai încercat să devină președinte al Moldovei. Însă în cadrul alegerilor prezidențiale din 16 decembrie 2011 el a obținut susținerea a doar 58 de deputați ai AIE și a renunțat definitiv la ambițiile sale prezidențiale. Iar în martie 2012, șef de stat a devenit judecătorul Nicolae Timofti, puțin cunoscut publicului larg.

S-ar părea că criza politică a fost depășită și că alianța de guvernămînt poate răsufla ușurată. Însă perioada de acalmie nu a durat mult: Vladimir Filat a dorit să fie „primul printre cei egali”.

Motivul a veni la începutul anului 2013: după omorul în Pădurea Domnească a întreprinzătorului Sorin Paciu, în pofida tuturor eforturilor conducerii PDM, pe 21 ianuarie, în cadrul ședinței extraordinare a Parlamentului, procurorul general Valeriu Zubco a fost demis.

Coaliția de guvernămînt a intrat în faza unui război politic deschis. Pe 13 februarie 2013, Vladimir Filat a organizat un briefing și a anunțat că Partidul Liberal Democrat denunță acordul de crearea a Alianței pentru Integrare Europeană -2. Iar peste două zile, fracțiunile PLDM și PCRM au anulat postul de prim-vicepreședinte al Parlamentului, ocupat de Vladimir Plahotniuc.

Drept răspuns, Procuratura Generală și Centrul Național Anticorupție au organizat un show cu percheziții în incinta Guvernului și a unor instituții publice, cu deschiderea safeurilor și reținerea unui șir de funcționari, înaintați de PLDM. Iar în presa subordonată PDM au apărut înregistrări audio a convorbirilor telefonice dintre Vladimir Filat și camarazii lui apropiați.

Premierul a înaintat un nou ultimatum: Consiliul Alianței, care „încălcînd prevederile Constituției a devenit organul suprem în țară, un fel de Birou Politic al CC al PCUS”, trebuie să înceteze să mai fie unul ca atare; încetarea atacurilor asupra Băncii de Economii; clasarea dosarelor penale pe numele miniștrilor PLDM; depolitizarea structurilor publice, în primul rînd, a Procuraturii Generale, iar ancheta incidentului din Pădurea Domnească să fie desfășurată în strictă conformitate cu legislația în vigoare și cu normele internaționale.

Totul s-a încheiat cu faptul că pe 5 martie 2013, guvernul lui Vladimir Filat a fost demis „pentru abuz de putere, contrabandă și corupție”. Partidul Democrat și PL nu au putut ierta trădarea fostului aliat, care a încercat să tragă plapuma alianței asupra sa. Și au susținut inițiativa legislativă a comuniștilor privind acordarea votului de neîncredere guvernului Filat.

Coaliția de guvernare proeuropeană (30.05.2013 – 30.11.2014)

Vladimir Filat, ezitînd puțin, a dat înapoi și și-a călcat pe inimă. El și-a cerut scuze în public față de Vladimir Plahotniuc. În pofida propriei promisiuni de a depolitiza procuratura generală, a votat pentru procurorul general al democraților. Iar apoi a venit personal în oficiul PDM la ședința Biroului Politic, unde era discutată întrebarea privind acordarea votului democraților pentru guvernul Filat-3.

S-ar fi părut că liderul PLDM e din nou pe cal și cel de-al treilea mandat de premier îi este asigurat. La mijlocul lunii aprilie, pentru guvernul Filat-3 erau gata să voteze 58 de deputați.

Însă pe 22 aprilie 2013, conducerea PDM a efectuat lovitura de grație, care l-a scos pe Filat pe mult timp din joc: Curtea Constituțională a recunoscut drept ilegal decretul președintelui privind înaintarea candidaturii lui Filat la postul de premier. Mai mult, conform deciziei CC, Vladimir Filat în general nu poate ocupa postul de premier, nici în calitate de candidat, nici de premier interimar – „în legătură cu demisia pentru corupție și abuz de putere”.

Precum au mărturisit ulterior comuniștii, înfuriat, liderul PLDM era gata să meargă la alegeri anticipate. Și ar fi mers, dacă nu ar fi fost poziția dură a Bruxelles-ului, care s-a implicat demonstrativ în procesul de negocieri, promisiunile generoase ale eurofuncționarilor în cazul creării „Coaliției pentru guvernare europeană”, și presiunea dură din partea emisarilor UE nemijlocit asupra liderului PLDM.

În final, pe 30 mai 2013, în Moldova a apărut o nouă majoritate parlamentară – coaliția pentru guvernare proeuropeană. Pe scurt – CGP. Actorii principali sînt aceeași: Partidul Democrat, PLDM și liberalii reformatori ai lui Ion Hadîrcă, care au plecat de la Ghimpu. Mihai Ghimpu cu „adevărații” liberali a trecut oficial în opoziție. Jurnaliștii atunci glumeau: la crearea AIE-2 l-au pierdut pe Urechean, iar la crearea CGP au scăpat de Ghimpu. Cine e următorul?

După semnarea acordului de creare a coaliție Vladimir Filat a declarat: „Îi mulțumesc domnului Lupu pentru că necătînd la toate, a pus interesele țării mai presus de interesele de partid”.

Aliații au convenit din start că postul de președinte al Parlamentului îi revine democraților. Însă, potrivit unor zvonuri, Marian Lupu cerea categoric să i se restituie funcția de președinte. Mai mult, acest lucru trebuia făcut înainte ca parlamentul să voteze noua componență a guvernului – în calitate de garanție. Asta deoarece votul pentru președintele parlamentului este secret, iar cel pentru guvern – deschis.

Însă partidul a decis altfel. Din doi candidați potențiali la funcția de președinte al Parlamentului – Marian Lupu și președintele comisiei pentru politică externă Igor Corman, fracțiunea PDM a decis să înainteze candidatura lui Corman. Deoarece „acum accentul trebuie pus pe integrarea europeană”. Iar în funcția de premier, coaliția de guvernare l-a desemnat pe prim-vicepreședintele PLDM, ex-ministrul de externe Iurie Leancă.

Alianța pentru Guvernare Proeuropeană a existat pînă la alegerile parlamentare din 2014. Cea mai mare realizare a acesteia a fost anularea regimului de vize cu UE și semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Cel mai mare scandal – furtul miliardului de euro din instituțiile bancare.

Alianța pentru Moldova europeană (23.01.2015 – 21.07.2015)

Aceasta este cea mai scurtă din toate celelalte. Ea a existat doar șapte luni. Totodată, Alianța pentru Moldova Europeană este prima coaliție de guvernare minoritară din istoria RM.

După alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, PLDM și PDM au încercat timp de șapte săptămîni și jumătate să convină asupra unei alianțe cu liberalii. Acesta este un alt record politic. Însă, supărat pe aliații trădători, care i-au divizat partidul, Mihai Ghimpu a adoptat o poziție ultimativă.

Pe cadrul negocierilor, „poftele” liberalilor creșteau în progrese geometrice. Inițial, ei cereau distribuția funcțiilor pe principiul de paritate, în baza așa-zisului „model european”, realizarea imediată a promisiunii sale electorale – aderarea Moldovei la NATO și oferirea garanțiilor pentru alegerea lui Dorin Chirtoacă în funcția de primar general al Chișinăului la alegerile locale din 2015.

Apoi ei au insistat asupra funcției de președinte. Iar ulterior, Mihai Ghimpu a înaintat o cerință total inacceptabilă pentru conducerea Partidului Democrat: partidul lui nu va insista la împărțirea funcțiilor-cheie în stat, cu condiția oferirii liberalilor postului de procuror general. Precum a spus Ghimpu, Partidul Liberal vrea să depolitizeze procuratura, iar la funcția de procuror general trebuie să vină un cetățean străin.

În final, pe 23 ianuarie 2015, președinții Partidului Liberal Democrat și Partidului Democrat Vladimir Filat și Marian Lupu au semnat acordul de creare a alianței bilaterale. Vladimir Filat a spus că „timpul nu așteaptă”. Marian Lupu – că asumarea răspunderii de către două partide „înseamnă curaj, reieșind din situația regională și economică complicată”. Iar Mihai Ghimpu, organizînd o conferință de presă a declarat că a fost mai ușor de distrus URSS decît să ajungă la un acord privind crearea noii coaliții cu democrații și liberal-democrații.

Experții au declarat imediat că Alianța pentru Moldova Europeană este o construcție provizorie. Că ea va exista pînă la alegerile parlamentare. Și că ea este creată „pentru a continua gestionarea fluxurilor financiare și scoaterea banilor din bănci”.

Precum de altfel s-a și întîmplat – la scurt timp de la alegerile parlamentare, PLDM și PDM i-au chemat pe liberali la masa de negocieri. Trecutul de opoziție și rocada neașteptată cu coaliția minoritară și-au făcut treaba: cerințele PL au devenit mai moderate. De data aceasta Mihai Ghimpu nici nu a pomenit despre „procurorul european”. Iar faptul că aliații au fost de acord să le dea liberalilor ministerul transporturilor, care a fost nu o dată mărul discordiei, a devenit ca un balsam pentru „sufletul lui rănit”.