Un afacerist la conducerea forţelor armate

Foto: esp.md

Xenia Florea

„Un veterinar va conduce generalii”, sub acest titlu a fost publicat un material într-un ziar, după ce a devenit cunoscut faptul că liberalii l-au înaintat la postul de ministru al apărării pe Anatol Şalaru.

La prima vedere, această numire este, într-adevăr, bizară: Anatol Şalaru nu are nicio legătură cu armata, el nu pricepe nimic în arta milităriei, în gospodăria militară. Ministrul precedent, politologul Viorel Cibotaru apărea mult mai „firesc” în acest post: la mijlocul anlor 90 el a fost redactorul ziarului Armatei Naţionale „Oastea Moldovei”, a condus direcţia relaţiior externe a Armatei Naţionale, a fost membrul grupului pentru elaborarea planului individual de acţiuni RM-NATO (IPAP).

Polotologul Bogdan Ţîrdea consideră că această decizie a Partidului Liberal pare absurdă doar la prima vedere. Şalaru a fost pus la Ministerul Apărării nu pentru a întări capacitatea de apărare a ţării sau de a îmbunătăţi condiţiile de trai şi activitate ale militarilor, lucruri promise de predecesorul său Viorel Cibotaru.

„Pentru Mihai Ghimpu, politica demult s-a transformat într-o afacere de familie. Ghimpu are mare grijă de rudele sale, promovîndu-le la diferite posturi, iar Anatol Şalaru este cumătrul lui Ghimpu. Asta în primul rînd.

În al doilea rînd, Şalaru este un afacerist. Este persoana care cunoaşte bine cum funcţionează sistemul şi unde şi ce poate fi vîndut. El are legături şi poate construi scheme. În Armata Naţională, în pofida tuturor „reformelor”, au mai rămas anumite bunuri tehnico-materiale atractive, pe care Anatol Şalaru le va administra, de acum încolo, în interesele afacerilor „de familie”, a declarat politologul.

“Imamul”

Anatol Şalaru are 53 de ani şi este absolvent al Institutului de Medicină din Chişinău. În perioada 1985-1990 a activat în cadrul Institutului de cecetări ştiinţifice în domeniul igienei şi epidemiologiei. Tot atunci s-a implicat în politică, devenind unul dintre liderii mişcării de renaştere naţională. Potrivit unor zbvonuri, „în unele cercuri” ale Fontului Popular, Şalaru avea porecla „Imam”.

În 1988, Şalaru, împreună cu un grup de susţinători, a organizat clubul literar-muzical „A. Mateevici”. Acesta se întrunea în fiecare duminică, la Teatrul Verde din Chişinău.

Precum îşi amintea Vladimir Socor, exista o divizare neoficială a muncii dintre clubul Mateevici şi altă grupare de opoziţie din acea perioadă – Mişcarea Democratică pentru susţinerea restructurării. În timp ce Mişcarea democrată promova un program complex de reforme politice, economice şi sociale, clubul „A. Mateevici” „se concentra asupra necesităţilor naţionale şi culturale” –limb, alfabet lavin etc.

Atunci Anatol Şalaru a simţit pentru prima dată gustul puterii şi cel al banilor. Discursurile lui erau scrise de către jurnaliştii Dinu Mihail şi Ion Caţaveica, iar „oamenii care erau plini de entusiasm şi idealuri naţionale, erau darnici” – banii în buzunarul lui, precum afirma Iulian Codreanu într-un articol, „curgeau gîrlă”.

În 1989, în zilrlr cînd Frontul Popular lua cu asalt MAI, Şasaru „furios, s-a adresat către un grup de intelectuali”: „De ce nu i-aţi permis glotei să treacă în centrul oraşului? Fără sînge noi nu vom obţine niciodadă nimic”. Însă cînd se ajungea la demonstraţii în masă în centrul oraşului, Şalaru rămînea întotdeauna în umbră”.

În 1990, Anatol Şalaru devine deputat al Sovietului Suprem al RSSM (în mai 1991 acesta a devenit Parlamentul Republicii Moldova). În septembrie 1993, creează şi conduce Partidul Reformelor. Al doilea părinte-fondator al acestei formaţiuni politice era întreprinzătorul Anatol Stati, care era apropiat de preşedintele ţării Petru Lucinschi. În 1994, Şalaru părăseşte politica în favoarea afacerilor, iar liderul real al PR devine Mihai Ghimpu.

Partidul Reformei nu a reuşit să obţină mari succese în politică – nici pe timpul lui Anatol Şalaru, nici pe timpul lui Mihai Ghimpu, care oficial a condus partidul din 1997. Şi doar venirea în politică a nepotului lui Ghimpu, Dorin Chirtoacă, care în 2005 a participat pentru prima dată la alegerile primarului de Chişinău, iar în 2007 a început să conducă capitala, şi rebrandingul PR (în 2005 acesta şi-a schimbat denumirea în Partidul Liberal) i-au permis acestei formaţiuni politice să ocupe acea nişă din eşichierul de dreapta, care a fost ocupată de creştin-democraţi, iar ulterior să ajungă şi la putere.

Apropo, devenint preşedinte al Parlamentului şi şef de stat interimar, Mihai Ghimpu, în august 2010, a decorat cu distincţia supremă în stat – Ordinul Republicii – un grup de activişti ai „miţcării de renaştere naţoinală a Moldovei”. Precum se menţiona în decret, „în semn de profundă recunoştinţă pentru aportul considerabil în mişcarea de eliberare naţonală şi pentru merite deosebite în promovarea valorilor democrative şi adevărului istoric”. Printre cei decoraţi se afla şi Anatol Şalaru

Interese de afaceri

Pe parcursul a mai mult de zece ani, Şalaru a ocupat diferite funcţii în cadrul grupului financiar-industrial „Ascom-Grup” al rudei sale, miliarderului Anatol Stati. În 1996-1997, el a fost director administrativ al Ascom în RM, în 1997*1999 – director general al reprezentanţei „Ascom-Grup” în Turkmenistan. În 2002- director de proiecte la „Ascom-Grup”, iar în perioada 2003-2008 – directorul reprezentanţei „Ascom” în Irak.

Interesele de afaceri ale lui Anatol Şalaru au fost strîns legate de România. El a acitvat în funcţie de administrator al SRL „Opteam” (Bucureşti). Iar soţia lui Carolina Şalaru este proprietara companiei „FoodStock” cu sediul la Bucureşti.

În 2009, proprietarul „Ascom Grup”, Anatol Stati, certîndu-se cu Vladimir Voronin şi finanţînd activ opoziţia, a decis să-şi trimită subalternii în partidele de opoziţie. Anatol Şalaru a fost trimis în fosta sa formaţiune politică – la liberali.

La alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, el se afla sub numărul 3 în lista electorală a PL, după Dorin Chirtoacă şi Mihai Ghimpu. „Cred că a venit impul cînd oamenii ce pot face politică trebuie să se ocupe de ea”, şi-a explicat „modest” Şalaru revenirea lui în viaţa politică.

Un alt angajat de rand înalt al „Ascom Grup” - Iurie Leancă (în 2001-2005 şi 2007-2009 a ocupat postul de vicepreşedinte al „Ascom”), cu sprijinul lui Anatol Statie a fost inclus în lista electorală a liberal-democraţilor: Vladimr Filat a promis să-l facă ministru în guvernul său, după victoria în alegerile parlamentare.

În final, diplomatul de carieră Leancă a obţinut în guvernul liberal-democrat postul de ministru de externe, iar veterinarul Anatol Şalaru – funcţia de ministru al Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor.

Ministrul întreprinzător

Anume în perioada, cînd gospodăria de transport şi a drumurilor era condusă de Anatol Şalaru, au avut loc cele mai răsunătoare scandaluri, legate de ministerul transporturilor. Liderul Mişcării „Antimafie” Sergiu Mocanu la rîndul său, l-a numit pe Şalaru „cel mai cunoscut hoţ din această ţară” şi a spus că „în urma furturilor acestei persoane suferă toată Moldova”.

Venind la conducerea ministerului Transporturilor, Şalaru a început reforma la ÎS „Calea Ferată a Moldovei”. Petnru început, el şi-a plasat oamenii săi în funcţiile-cheie.

Precum a relatat în cadrul unei conferinţe de presă Victor Topor, care a activat peste 30 de an în calitate de şef de tren pe ruta Chişinău-Bucureşti, odată cu venirea liberalilor la conducerea căilor ferate, „corupţia şi taxele ilegale au atins cote înfricoşătoare”, iar mituirea a fost pusă pe bandă rulantă.

Spre exemplu, pentru a te angaja în calitate de însoţitor de tren, trebuia să achiţi 2-3 mii de dolari, în funcţia de şef de tren – de la 10 mii de dolari. E clar că însoţitorii începeau imediar să-şi compenseze „dijma” achitată. „Iată, poftim – călătoriile fără bilet, contrabanda, traficul de droguri, de mărfuri interzise”, a mărturisit Victor Topor.

Despre faptul că conducerea minsiterului transporturilor i-a împovărat cu dijme, au declarat şi transportatorii auto. Precum afirma forstul angajat al ÎS „Gările şi staţiile auto ale Republicii Moldova”, Tudor Donos, „fiecare abgajat al gărilor şi staţiilor auto achită, fie acesta casier, paznic, şofer sau administrator. Achită toţi, iar cei care refuză, sunt demişi fără întrebări. Oamenii sunt nevoiţi să achite zilinic o sumă mare. Casierii cîte 15-20 de lei, paznicii cam la fel. Şoferii achită lunar de la 900 pînă la 1,5 mii de lei”.

În 2011, ÎS „Calea Ferată a Moldovei” datorită activităţii ministrului întreprinzător a fost la un pas de a pierde depourile de reparaţie: ministerul transporturilor intenţiona să creeze împreună cu SA” Grampet” din România, care aparţinea lui Gruia Stoica, o întreprindere mixtă, în care compania românească trebuia să deţină 60%, iar RM – doar 40%. Totodată, Moldova trebuia să transmită în capitalul social al viitoarei ÎM depoul de mărfuri nr.2 de la Basarabeasca şi deăpul de pasageri nr.1 din staţia Chişinău. Şi doar scandalul apărut l-a împiedicat pe Anatol Ţalaru să-şi realizeze planurile.

O altă afacere răsunătoare a ministerului transporturilor a devenit modernizarea trenurilor diesele la uzina Remar din România. Primul tren modernizat „al lui Şalaru” a fost adus cu mare fast în iunie 2012. Reparaţia lui a costat ÎS „Calea Ferată a Moldovei” 2,2 milioane de euro.

Însă, peste o lună, „trenul lui Şalaru” a ieşit din funcţiune şi a fost scos de pe ruta Chişinău-Ocniţa: după o expertiză tehnică a locomotivei au fost depistate defecte în sistemele de tracţiune şi mişcare. Potrivit actului de revizie, CNA, în cadrul realizării contractului încheiat cu partea română au fost admise încălcări grave. Toturşi, CFM a fost nevoită să trimită la „modernizare” în România încă cîteva trenuri, altfel, conform contractului, întreprinderea trebuia să achite penalităţi în valoare de 850 de mii de euro.

În total, la uzina „Remar” atunci au fost „modernizate” cinci trenuri diesel, ce a costat calea ferată 12 milioane de euro. La un an de la „modernizare”, trei garnituri mai rămîneau nefuncţionale (una dintre acestea s-a aprins din mers). Pe acest caz, a fost intentat un dosar penal, însă din lipsă de probe, acesta a fost clasat.

Un alt moment interesant: în perioada conducerii ministerului transporturilor de către Anatol Şalaru, compania „Parstar Petrol” SRL Cimişlia a devenit singurul furnizor de produse petroliere pentru ÎS „Calea Ferată a Moldovei”. Precum menţiona presa, adresa juridică a firmei este în oraşul Chişinău, unde anterior era amplasat oficiul central al PL, care ulterior a fost oferit Organizaţiei de Tineret a PL. Totodată, s-a stabilit că cofinanţatorii acestei companii sunt concomitent deţinătorii cotelor-părţi ale capitalului social la SRL „Eurosom”, unde Mihai Ghimpu deţine 34% din acţiuni.

Însă aici, seria scandalurilor, cu implicarea lui Anatol Şalaru nu s-a încheiat. În 2011, compania „Moldavian Airlines” l-a acuzat pe ministrul transporturilor că el „a împiedicat dezvoltarea concurenţei, deoarece avea interese economice personale în unele firme turistice” şi nu i-a permis companiei „Moldavian Airlines” să efectueze rute charter în Antalia.

La sfîrşitul anului 2011, Anatol Şalaru, încălcînd normele existente, a încercat să-l înlocuiască pe directorul ÎS „MolsATSA”. Ministrul transporturilor, fără decizia consiliului de administrare al întreprinderii şi în lipsa desfăşurării unui concurs, intenţiona să-l numească în această funcţie importantă pentru siguranţa traficului aerian pe filologul Sorin Stati.

În vara anului 2012, ministerul transporturilor a devenit „protagonistul” scandalului de amploare internaţională: SUA au cerut de la autorităţile de la Chişinău explicaţii în legătură cu 11 tanchere iraniene care circulă sub pavilionul Republicii Moldova. Chişinăul a fost ameninţat cu sancţiuni, precum şi cu înrăutăţirea relaţiilor moldo-americane (de înregistrarea navelor maritime sub pavilion moldovenesc se ocupă anume ministerul transporturilor).

O serie de scandaluri a avut loc şi în gispodăria drumurilor. În 2010, Anatol Şalaru a fost acuzat de legături de corupţie cu oligarhul român Nelu Iordache, supranumit de presa de peste Prut „regele asfaltului”. Ulterior BERD a anulat acordarea a 20,3 milioane de euro, destinate pentru reparaţia drumurilor – din cauza tergiversării la desemnarea antreprenorilor.

Iar în anul 2012, compania turcă „Bayburt Insaat”, care a câştigat tenderul pentru construcţia traseului Comrat-Ciumai, a refuzat să participe la proiect, deoarece structurile de profil şi funcţionarii „au solicitat sume prea mari”. Apropo, potrivit unor informaţii, în proiectele finanţate din mijloacele donatorilor, mărimea mitelor constituie cel puţin 50%, iar în unele cazuri acestea ajung la 70%.

Reforme „corecte”

Timp de două săptămîni de aflare în funcţia de ministru al transporturilor, Anatol Şalaru, practic, nu s-a manifestat în nici un fel, spre deosebire de colegii săi Fusu (societatea civilă se teme că această doamnă energică ar intenţiona să introducă în RM justiţia juvenilă), Munteanu (el interzis angajaţilor să utilizeze telefoanele mobile în timpul controalelor) şi Chirinciuc (a anunţat disponibilizarea a circa 4 mii de angajaţi ai CFM).

Între timp, Anatol Şalaru făcea cunoştinţă cu gospodăria aflată în subordine. A vizita tabăra militară nr.142, unde s-a familiarizat cu infrastructura – punctul medical, cantina, cazarmele, sălile sportive, precum şi cu tehnica şi echipamentul din dotare. Şi a discutat cu Ambasadorul SUA în Moldova James Petit despre perspectivele de aprofundare a cooperării dintre cele două ţări, în contextul situaţiei regionale.

În opinia politologului Bogdan Ţîrdea, în pofida faptului că Anatol Şalaru, deocamdată nu se manifestă public, contururile gestionării ministerului apărării sunt evidente: „La nivelul ritoricii, dl Şalaru, la fel ca şi predecesorii lui, va vorbi că Rusia este duşman. Iar, în paralel, să lanseze „reforme corecte” în armată: să împartă granturile NATO, să promoveze anumite interese de afaceri, să aplice diferite scheme, să vîndă armament”.

Polotologul susţine că Anatol Şalaru „ştie foarte bine unde, ce şi cui poate fi vîndut”. Încă de pe timpurile „Ascom”-ului: „În armata naţională, în pofida tuturor „reformelor” şi perturbărilor au mai rămas bunuri „de administrat”. Aşa că el nu exclude faptul că şi aici ministrul apărării Anatol Şalaru şi-ar putea pune în aplicare legăturile de afaceri, dar şi infrastructura militară moldovenească.