Oligarhia, morala și conștiința civică

Foto: ipn.md

Nicolae Chirtoacă
Directorul Institutului Independent de Cercetări Strategice

„Două lucruri îmi umplu sufletul cu admirație și venerație mereu crescândă: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine”.

I.Cant

Conștiința noastră politică și stereotipurile pe care le utilizăm rămîn a fi atît de inexacte și aproximative, încît noi continuăm să-i numim „aleși ai poporului” o adunătură de acoliți și mediocrități, ce deservesc oligarhii „în lege”. În conștiința noastră colectivă, modelată de mass media au fost introduse forțat așa noțiuni ca: liberal, democrat, socialist, naționalist, comunist etc., în spatele cărora se ascund grupări organizate din contul delapidărilor cinice ale mijloacelor publice și a jefuirii obraznice a populației care sărăcește.

În ultimii zece ani noi am devenit o populație necuvîntătoare a bantustanului est-european, scopul căreia a devenit „generarea fluxurilor financiare”, pe care capii grupărilor oligarhice criminale le direcționează cu un rînjet cinic și obraznic prin companiile off shore pe conturile lor de peste hotare.

Pentru a ne conduce pe noi, cei care suntem numiți de ei în cerc restrîns „vite” sau, în cel mai bun caz „fraieri”, ei ne ațîță pe noi, cetățenii acestei țări, unii împotriva altora, amenințîndu-i pe unii cu revenirea în „Siberii de gheață”, iar pe alții cu Europa, în care Moldova, cică, va fi înghițită de statul vecin. Ținîndu-ne în frică și sărăcie, la limita supraviețuirii fizice, grupările oligarhice criminale aflate la putere speră să se mențină cu cît mai mult la guvernare și cu ajutorul schemelor de delapidare, ducînd astfel, statul moldovenesc la o prăbușire inevitabilă.

Deci, cum am ajuns noi la așa viață? Un răspuns clar și cuprinzător la această întrebare deloc simplă l-am putea găsi doar după ce vom înțelege cum în țara noastră a apărut, s-a dezvoltat și s-a întărit la putere un regim de stat primitiv, antipopular și extrem de periculos, cunoscut în toată lumea drept oligarhic. Or, actualul regim, în sensul exact al cuvîntului și în conformitate cu noțiunile de bată ale politologiei moderne, trebuie considerat oligarhic. Însă oligarhia nu trebuie confundată cu puterea celor bogați, ce se numește plutocrație. Oligarhia înseamnă nu puterea banilor, ci puterea unui grup mic, puterea unei corporații mai mult sau mai puțin închise, care folosește statul și populația în scopul îmbogățirii personale. Oligarhul nu este un om de afaceri independent și influent în mediul de afaceri, ci un membru al oligarhiei, sau a unei clici criminale mafiote.

Oligarhia este nu doar puterea necontrolabilă a unei corporații, care a subminat instituțiile puterii, incluzînd organele de drept, începînd cu procuratura. Acest regim bazat pe relații criminale în esență între oligarhii aflați la putere și acoliții lor, în cadrul cărora îmbogățește nu munca, ci locul în sistemul criminal de control asupra fluxurilor financiare din stat.

Dacă veniturile unui întreprinzător normal depind de faptul cum sunt dezvoltate afacerile, el își asumă toate riscurile legate de atragerea investițiilor, de crearea noilor întreprinderi, de promovarea tehnologiilor moderne în domeniul economiei și ieșirea pe piețe noi, atunci veniturile oligarhului depind exclusiv de cantitatea schemelor criminale, pe care le gestionează în scopul sustragerii banilor de la cetățenii manipulați și prostiți. Corporația oligarhilor nu creează locuri de muncă, nu soluționează problemele sociale, nu întărește statul, ci înmulțește diferite structuri parazitare, prin intermediul cărora oligarhii sustrag banii de la oameni și îi transferă, precum li se pare lor, în „locuri sigure” peste hotare.

Oligarhia este sinonim nu doar cu delapidările mijloacelor publice în proporții deosebit de mari, cu furturile la toate nivelurile puterii de stat, dar și cu corupția în sistem, care în final pătrunde în toți porii administrației locale și centrale. În traducere din latină, corupția înseamnă nu doar împărțirea bugetului, mită, plăți neoficiale, atacuri raider și alte elemente ale „economiei politice” oligarhice.

Corupția mai este sinonim cu putrezirea, ce începe „de la cap”, în momentul pătrunderii hoțiilor, ticăloșilor și persoanelor corupte în eșaloanele superioare ale puterii. Din acel moment, desfrîul pătrunde destul de repede în majoritatea păturilor sociale, iar depravarea populației conduce la faptul că majoritatea concetățenilor noștri încep să perceapă aceste relații vicioase cu „puterea” ca pe un lucru „normal”.

Acesta este pericolul cu care se confruntă în acest moment istoric societatea noastră dezorientată, post-sovietică și provincială – acceptarea și perceperea acelui desfrîu și idiotism, care în societatea noastră sunt o normalitate.

Oligarhii de la putere care au furat, uneori făcînd filozofie pe tema corupției și a delapidării mijloacelor publice, declară că, cică, „toată societatea este coruptă”, făcînd aluzie la faptul că nu ar fi nimic nefiresc în acțiunile lor. Specialiștii în tehnologii politice de la palat, diferiți comentatori, bloggeri și alți indivizi care vorbesc și scriu, care îi deservesc pe oligarhi și își cîștigă activ cei 30 de arginți, ne insuflă nouă în diferite moduri că oamenii moderni nu au valori, că există doar interese, că morala este incompatibilă cu succesul, bunăstarea materială, situația în societate…

Unul dintre acești „conducători politici” continuă să promoveze insistent prin mass media subordonate oligarhilor, o idee simplă și mîrșavă, utilizînd populara expresie a clasicului satirei și umorului sovietic. Cică, societatea noastră imatură se împarte în două grupuri de bază – cei care au ajuns la putere și fură nemilos statul și ceilalți, care îi invidiază …

Un alt lacheu al oligarhiei de la guvernare încerca nu demult să mă convingă cu spumă la gură de faptul că în Moldova toți sunt niște mîrșavi și hoți, de aceea și rezultatele alegerilor nu trebuie să mire pe nimeni, deoarece majoritatea oamenilor îi aleg pe cei, în care se regăsesc, se recunosc pe ei înșiși… Baza „teoretică” a acestei „teorii” primitive a fost pusă de actualul președinte al CEC, care în unul dintre interviurile sale, făcînd bilanțul alegerilor, a declarat aproximativ următoarele: pentru Plahotniuc votează „plahotniucii”, pentru Filat – „filații”, iar pentru Dodon – „dodonii”, pentru Usatîi – „usaticii” etc…

În recentele campanii electorale mi s-a dovedit să aud deseori raționamente similare ale activiștilor de diferite calibre și culori politice, care se rezumau la niște declarații destul de comune în esență și de iresponsabile. Da, afirmă ei, noi știm că liderii noștri politici dintre cei așa-ziși europeni, sau dintre partidele prorusești sunt niște hoți și ticăloși, dar aceștia sunt hoții și ticăloșii noștri, care luptă împotriva hoților și ticăloșilor străini. Iată așa e „morala acestei fabule”, întoarsă pe dos, primitivă și extrem de periculoasă pentru societate… „Istoria de succes”, care ne a adus la marginea prăpastiei …

Erodarea principiilor eticii și moralei obștești duce treptat la înlocuirea noțiunilor și pierderea percepției „ce e bine și ce e rău”. Să furi o găină de la vecin – e o crimă, să furi voturile la alegerile generale – e politică, iar să furi un miliard de la populația naivă și fraierită – culmea rafinamentului de afaceri și de întreprinzător. Aceasta este consecința coruperii populației într-o țară prin intermediul guvernării oligarhice și a controlului total asupra mass media și a instituțiilor statului.

În final, populația din centrul raional Orhei, cunoscută prin participarea activă la mișcarea de protest în perioada luptei pentru independență și prin susținerea consecventă a formațiunilor politice de centru-dreapta, votează masiv pentru afaceristul abil Shor, care și-a înaintat candidatura practic pe ultima sută de metri a campaniei electorale. Pentru acel Shor, care rămîne principalul suspect în cazul privind sustragerea miliardului de dolari de la trei bănci, pe care el le administra sub patronajul complicilor săi din eșaloanele superioare ale puterii. Surprinzător de naive și cinice au fost declarațiile localnicilor referitor la noul primar al orașului. Acestea se rezumau la faptul că el, cică are bani și că se va împărți cu locuitorii de aici! Iar banii, precum se știe, nu au miros!

Acesta este doar un exemplu al rezultatului final al politicii de corupție și desfrîu a oamenilor – decădere morală a societății. Prin neglijența și indiferența noastră, prin impotența de a opune o rezistență organizată oligarhilor „în lege”, care au devenit obraznici fără măsură din cauza că nu sunt pedepsiți, „supraveghetorilor” lor și diferitor ticăloși mărunți care îi slujește, noi ne împingem țara la marginea prăpastiei. Dincolo de această limită se află decadența societății moldovenești, pauperizarea populației, exodul în masă peste hotare, distrugerea instituțiilor de gestiune și destrămarea statului moldovenesc independent.

Pe ascuns, dar insistent, cel viclean încearcă să ne insufle că morala este o noțiune învechită, iar insensibilitatea, cinismul și mîna de fier în lupta pentru bani este cool și constituie chezășia succesului în această viață scurtă. Că așa noțiuni ca onoare și demnitate sunt soarta inteligenților și rataților. Că slujirea patriei și grija față de popor sunt doar niște vorbe goale, PR pentru proștii, care cred în cuvinte frumoase și promisiunilor generoase ale specialiștilor în tehnologii politice care activează pe terenul manipulării conștiinței publice.

Noi, cetățenii acestei țări, încă mai putem să facem o descoperire extraordinară. Se pare că morala este nu doar o noțiune filosofică, nu e soarta savanților și a intelighenției „putrede”, ci modul de a gîndi și un set de reguli și norme etice, grație cărora ființa umană își menține onoarea și demnitatea, merge pe calea dezvoltării morale și spirituale, văzînd în aceasta principalul scop al existenței sale. Deosebindu-se astfel de animalele cu două picioare, care se îmbulzesc lîngă covată, îmbrîncindu-i furios pe semenii săi și rînjind, își așteaptă Sodomul și Gomorra…

La bazele indignării civile, care începe să ia amploare și este îndreptată împotriva oligarhiei de guvernămînt, patosul este, în primul rînd, etic. Noi începem să conștientizăm că dezmățul oligarhiei și amoralitatea puterii sunt în esență jignitoare pentru noi, membrii conștienți ai societății. Acesta este punctul de pornire a reacției în lanț, ce-i transformă pe sclavii supuși în cetățeni. Fenomenul este nu atît politic, cît unul etic și moral.
 
Doar așa oamenii vor ieși din starea de leșin, în care i-a indus regimul oligarhic. Acei dintre noi, care nu și-au pierdut cunoștința și au continuat lupta, au înțeles un adevăr fundamental – suntem amenințați de corupție, care este cu mult mai periculoasă decît jafurile și furturile la care se dedau oligarhii – degenerarea catastrofală a omului. Acestui fenomen într-adevăr face să opunem rezistență cu toate forțele.

Mai mult, noi vedem cum în chinuri și îndoieli renaște societatea civilă, capabilă să joace rolul-cheie în transformările revoluționare, de care a re nevoie Moldova pentru a reveni pe calea normală, democratică de dezvoltare. Conștiința civică treptat va pătrunde în societatea deprimată, iar demnitatea umană va deveni un act de vitejie civică.

Cît de mult vreau să cred în asta!