Imprimaţi
 |
| Foto: protv.md |
Xenia Florea
Acesta este ultimul material despre faptul unde ar fi putut ajunge Republica Moldova, dacă guvernul și-ar fi onorat promisiunile date de-a lungul anilor de independență de a „face din poveste realitate”.
Pentru scrierea acestor hotărîri de guvern, strategii, concepții și programe au fost cheltuite multe ore de muncă. Precum și milioane și chiar miliarde din bugetul de stat sau din granturile străine. Inclusiv pentru deplasările peste hotare ale funcționarilor pentru desfășurarea negocierilor. Însă, în final, acești bani au fost irosiți în zadar. Multe proiecte guvernamentale promovate pe larg au rămas doar pe hîrtie.
Moldova – putere petrolieră
La mijlocul anilor 90, compania americană „Redeco” a venit la guvern cu propunerea de a-i oferi posibilitatea de a-și asuma riscul de a efectua lucrări de prospectare a zăcămîntului de petrol, descoperit încă pe timpurile sovietice la sudul RM, lîngă satul Văleni.
Pe 14 aprilie 1995, președintele Mircea Snegur a emis un decret „Cu privire la comisia de stat privind examinarea propunerilor de efectuare a lucrărilor geologice, de prospectare și și de exploatare industrială a petrolului și gazelor în sudul RM”. După ce trei deputați - Ion Țurcanu, Mihai Stratulat și Dumitru Uzun – s-au deplasat la fața locului pentru a vedea ce și cum.
Concluziile comisiei au fost favorabile, de aceea parlamentul a dat undă verde guvernului de a semna contractul de concesiune cu „Redeco”. Contractul a fost încheiat pe 6 iulie 1995. „Redeco” a obținut dreptul exclusiv la explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol în Văleni (atunci raionul Vulcănești) și de gaze la Victorovca (raionul Cantemir); desfășurarea studiilor seismometrice în zona cu lungimea de 300-400 km; forajul de explorare pe întreg teritoriul țării; exploatarea zăcămintelor de petrol și gaz.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 20 de ani (termenul pentru activitatea de explorare era limitat la 10 ani) și, pe lîngă toate celelalte, scutea „Redeco” de plata impozitelor și taxelor.
„Redeco” s-a obligat să investească în primii cinci ani $25 milioane, iar timp de 20 de ani să majoreze suma investițiilor pînă la $100 milioane. Potrivit acordului de concesionare, 20% din petrolul extras trebuia transmis statului în calitate de taxă pentru folosirea subsolurilor.
Însă, din diferite motive, compania americană nu îndeplinea cronic condițiile contractului. Ea era urmărită mereu de neplăceri (diferite litigii, pînă la Curtea Constituțională, multiple controale). În februarie 2001, premierul Dumitru Braghiș a declarat că guvernul reziliază unilateral contractul de concesionare cu „Redeco”, pentru că aceasta „nu-și onorează obligațiile contractuale”.
Timp de 12 ani de activitate în Moldova, „Redeco” a investit în explorarea și dezvoltare a zăcămintelor aproape $14 milioane. Și chiar a exportat în Bulgaria 250 de tone de păcură și 70 de tone de ulei tehnic, produse la rafinăria ei din Comrat. În toamna anului 2006, „Redeco-Moldova” a fost absorbită de compania „Valiexchimp”.
Noul proprietar al sondelor din Văleni și Victorovca și-au anunțat intenția de a fora noi sonde în satele din apropiere și a început să conecteze satele apropiate la gazul moldovenesc, solicitîndu-i Ministerului Economiei să contribuie la soluționarea problemei includerii companiei „Valiexchimp” în sistemul „Moldova-Gaz” pentru a-și putea arunca surplusurile. Ministerul Economiei a promis să se implice.
Însă cantitatea extrasă era sub așteptările guvernului. De aceea, în 2007 a fost aprobată hotărîrea privind lansarea concursului de oferire în concesiune a lucrărilor de explorare geologică în domeniul petrolului și gazului (concesiunea de explorare pentru „Redeco” expirase deja). Se spunea că cîștigătorul tenderului era deja stabilit: la finele anului 2006, ministrul ecologiei, a comunicat într-un interviu că a fost atinsă o înțelegere și că „specialiștii azeri pot determina mărimea zăcămintelor de resurse energetice din Moldova”.
Următorul anunț despre „boom-ul petrolier” guvernul l-a făcut în martie 2012. Atunci, ministerul economiei a fost abilitat să creeze un grup interministerial pentru elaborarea foii de parcurs pentru explorarea și dezvoltarea zăcămintelor de hidrocarburi pe teritoriul RM. Însă mai departe de declarațiile de intenții nu s-a mers, iar Moldova nu a mai devenit o „putere petrolieră”.
Centrul de transplant de nivel internațional
În aprilie 1999, a fost semnat Protocolul privind finalizarea negocierilor dintre Moldova și Israel privind crearea la Chișinău a centrului de transplant a organelor umane. Acesta urma a fi creat în baza spitalului de urgență.
Partea israeliană s-a obligat să investească circa $1 milion pentru reparația încăperilor, furnizarea medicamentelor și echipamentului medical modern, construcția substației autonome, pentru a garanta asigurarea cu energie electrică. Precum și să-și asume cheltuielile pentru instruirea și stagiul specialiștilor moldoveni în țările occidentale și să asigure centrul cu clienți care vor achita operațiile costisitoare.
Se preconiza împărțirea profitului în jumătate, deși partea moldovenească oferea doar spațiul pentru centru. Proiectul a fost susținut de primăria Chișinăului, iar ministerul sănătății a emis un ordin privind crearea centrului de transplant.
Însă ulterior s-a schimbat guvernul. Și, precum a declarat atunci într-un interviu, președintele camerei de comerț și industrie moldo-israeliană Miron Shor, a apărut ideea privind interzicerea activității mixte a farmaciilor și spitalelor de stat și private, din cauza căreia proiectul, inițial, a fost stopat, apoi dat uitării.
Stadionul republican
În anul 2000, ministerul economiei și reformelor a anunțat că în adresa conducerii Stadionului Republican a venit o scrisoare de la UEFA, care calificat principalul teren de fotbal al țării nepregătit pentru meciurile internaționale și intenționa să interzică acolo desfășurarea jocurilor campionatelor europene. Mai ales, funcționarii din fotbal au fost nemulțumiți de amenajarea necorespunzătoare a locurilor pentru presă și starea deplorabilă a WC-urilor.
Datorită eforturilor părții moldovenești, UEFA a acceptat să aștepte o perioadă de timp pentru a aduce stadionul în starea corespunzătoare. Însă în anul 2003, UEFA și FIFA, totuși, au interzis desfășurarea pe Stadionul Republican a competițiilor sub egida acestor organizații. Meciurile naționalei RM erau desfășurat în Transnistria, pe stadionul „Sheriff”.
În anul 2006, Federația de Fotbal din Republica Moldova a convenit cu UEDA privind acordarea unui grant pentru reconstrucția principalei arene de fotbal din țară. Însă banii nu au mai ajuns în Moldova. Potrivit unei versiuni, funcționarii europeni au cerut transmiterea stadionului la balanța Federației de fotbal, fapt ce nu a fost acceptat de Chișinău.
La începutul anului 2007, Federația de fotbal a anunțat că a găsit un investitor străini, care era de acord să aloce mijloace pentru reconstrucția complexului sportiv. Guvernul a aprobat ideea. Demolarea stadionului a început pe 15 iunie 2007 (la volanul buldozerului se afla premierul Vasile Tarlev), iar deja pe 22 august, din Stadionul Republica a rămas doar un loc pustiu, clădirea administrativă și anexele, aflate în proprietatea terțelor persoane (centrul cultural israelian, centru de reparație auto, clubul sportiv „Kenguru”, parcarea și un club privat de tenis).
Însă construcția unei arene noi nu a mai început. În schimb au urmat reglări de conturi dintre funcționarii sportivi. În final, reconstrucția stadionului a fost pusă în sarcina Agenției Sportului, care a preluat acest drept de la Federația de Fotbal: înainte de aceasta, părțile s-au acuzat reciproc de neîndeplinirea obligațiilor. Investitorul austriac, găsit de federația de fotbal, a fost înlocuit cu compania belgiană SRL „MGL Business”, condus de consulul onorific al Belgiei în RM, Gislen Leners.
Noul investitor a promis să construiască arena sportivă modernă timp de un an. A fost emisă hotărîrea guvernului privind crearea societății pe acțiuni cu capital public și privat în bază de paritate: cota statului în SA trebuia să fie terenul de pe str. Tighina, 12 (unde este amplasat stadionul). Aportul belgienilor – mijloace bănești, echivalente cu costul terenului (ce-i drept, acești bani oricum nu ar fi fost suficienți, deoarece construcția stadionului cu 25 mii de locuri a fost estimat de proiectanți la 35 de milioane de euro).
Însă ulterior, se întîmplau lucruri ciudate. Inițial, Agenția sportului s-a certat cu veteranii atleticii ușoare: proiectul noului stadion nu prevedea piste pentru atletica ușoară, nici zone pentru sărituri și aruncări. Conform proiectului, arena trebuia să fie exclusiv de fotbal, iar sportivii din atletica ușoară urmau a fi transferați la stadionul „Dinamo”.
Apoi s-a dovedit că noul stadion va fi de două ori mai scurt decît cel vechi (mai mult, acesta urma să fie amplasat perpendicular pe cel vechi), iar pe spațiile libere rămase „MGL Business” urma să construiască o parcare, un hotel, un centru comercial și două blocuri de locuit.
În final, în septembrie 2008, guvernul a reziliat contractual cu investitorul belgian, recomandat de Agenția sportului. Stadionul a fost transmis la balanța ministerului construcțiilor și dezvoltării teritoriului, iar directorul general al Agenției Sportului Andrei Cimili a fost demis. Precum a declarat prim-vicepremierul Igor Dodon, „nouă nu ne convine un asemenea proiect de reconstrucție a Stadionului Republican”.
Se preconiza că noul gestionar al stadionului, adică ministerul dezvoltării teritoriului și construcțiilor va anunța un nou concurs de selectare a companiei de proiectare. Însă în lume s-a produs criza financiar-economică, iar în Moldova s-a schimbat puterea.
În februarie curent, ministrul dezvoltării regionale și construcțiilor, Marcel Răducan a promis să restabilească Stadionul Republica. Însă guvernul lui Valeriu Streleț a decis altfel.
Pe 21 august 2015, premierul a semnat o dispoziție privind crearea grupului de lucru interministerial, care urmează să estimeze posibilitatea organizării construcției unui stadion republican multifuncțional. Unul din aceste „posibilități”, prevăzute în document – vînzarea terenului de pe str. Tighina, 12 (5,1814 ha), unde este amplasat stadionul, pentru suplinirea veniturilor la bugetul public.
Concurenții Aeroportului din Chișinău
În 2002, guvernul a adoptat o decizie, potrivit căreia, o singură poartă aeriană (aeroportul din Chișinău) pentru Moldova e puțin. Astfel, aeroporturile din Cahul și Bălți au obținut statutul internațional. Iar peste o lună, și aerodromul militar d ela Mărculești a devenit aeroport cu destinație dublă – militar și de pasageri cu statut internațional.
La Mărculești, ministerul economiei a propus crearea unei ZEL cu un centru regional de logistică de tip cargo. Iar la Cahul și Bălți s-a decis reluarea transportului aerian de pasageri și mărfuri. Precum au declarat funcționarii de la guvern, din aeroportul de la Bălți pot fi efectuate rute spre Rostov-pe Don, Soci, Moscova, Simferopol, Varna. Iar cel de la Cahul ar putea deservi rutele spre Istanbul, Antalia, Larnaca, România. Ceea ce va fi convenabil nu doar pentru pasageri, dar și pentru întreprinzători: acestora le este mai convenabil să-și vîndă producția direct, dar nu prin Chișinău.
Pentru aeroportul „Cahul”, aproape imediat, a fost găsit un investitor – din 2004, aeroportul de la Cahul este o întreprindere mixtă moldo-germană. Investitorul german a reparat capital clădirea terminalului de pasageri, a renovat o parte din echipamentul de navigație aeriană, a schimbat aparatura. În 2006, aeroportul din Cahul a fost certificat drept internațional.
Însă pînă la realizarea planurilor mari de zbor nu s-a ajuns. În aprilie 2014, au fost scoase la vînzare 49% din acțiunile aeroportului din Cahul: decizia a fost adoptată de către consiliul raional local.
Cît privește aeroportul din Bălți, acolo au fost efectuate cîteva zboruri charter spre Turcia. În 2001, ministrul transporturilor și infrastructurii drumului Anatol Șalaru, a anunțat lansarea negocierilor cu cîteva companii aeriene mari, pentru gestionarea comună a aeroportului de la Bălți și organizarea rutelor „low-cost”.
Însă la începutul anului 2012, a devenit cunoscut faptul că rutele aeriene low-cost din aeroportul de la Bălți vor trebui să mai aștepte. Compania „Moldaeroservice”, în gestiunea căreia se afla aeroportul, se confrunta cu un șir de probleme de ordin financiar și juridic, fiind implicată într-un litigiu. Conducerea „Moldaeroservice” a declarat că în spatele procesului judiciar a sta unele forțe, care încearcă prin metode ilegale să aducă întreprinderea la faliment și să preia astfel, patrimoniul acesteia, estimat la peste 10 milioane de lei.
ZEL chineză
Deja de 12 ani guvernul promite că în Moldova iată-iată va apărea o zonă economică orientată spre export, cu capital chinez.
Prima dată, această idee a fost lansată în anul 2003, în cadrul vizitei la Pekin a președintelui Vladimir Voronin. Conducerea PPC a susținut-o, iar în decembrie 2003 în RM a sosit un grup de experți chinezi în domeniul funcționării zonelor economice libere.
Ei a vizitat ZEL din Tvardița, Taraclia, Vulcănești și Chișinău, fabricile de conserve din Căușeni și Coșnița, uzina „Mezon” și fosta uzină de utilaj frigorific din Strășeni. Chinezii au studiat cu atenție atît oportunitățile investirii în ZEL-urile existente, cît și crearea unor noi zone în baza întreprinderilor industriale sau de procesare. Funcționarii chinezi spuneau că Moldova prezintă interes pentru ei, ca o trambulină spre Europa: pentru producția mixtă a mărfurilor și exportul lor în țările europene.
Următoarea dată, viitoarea zonă economică „chineză” a fost menționată în 2006. Atunci, în cadrul întrevederii spicherului Marian Lupu cu președintele Parlamentului RPC Vu Bangtuo, care în luna mai a efectuat o vizită de două săptămîni la Chișinău, președintele Parlamentului moldovean și-a exprimat speranța că Chișinăul și Pekinul vor examina posibilitatea creării în Moldova a unei zone economice cu participarea capitalului chinez și a investițiilor.
În decembrie trecut, în cadrul ședinței interguvernamentale a comisiei moldo-chineze pentru cooperare comercial-economică, care a avut loc la Pekiin, a fost semnat memorandumul privind participarea RM la proiectul economic de amploare „Calea mătăsii”. În cadrul negocierilor a fost examinată posibilitatea creării în Moldova a unei zone economice libere pentru investitorii chinezi.
Ultima menține despre deja legendara ZEL a fost făcut în luna mai curent. În cadrul întrevederii premierului Chiril Gaburici cu ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Chinei în RM Tong Mingtao a fost anunțat că în Moldova se preconizează crearea unei zone economice libere pentru investitorii chinezi.