Imprimaţi
 |
| Foto: ru.sputnik.md |
Un om de afaceri care nu evită politica a numit duminica din 6 septembrie „ziua spectacolelor politice”. Internetul abundă în reportaje foto despre faptul unde, ce şi cum s-a întîmplat.
Amatorii de lucruri mai temeinice erau aşteptaţi în piaţa din centrul Chişinăului. Aici, sub lozinca „Jos Mafia!”, se desfăşura mitingul Platformei Civice „Dreptate şi Adevăr” (DA). Poliţia a estimat numărul participanţilor la 20-30 de mii de persoane. Însă organizatorii consideră că în Piaţa Marii Adunări Naţionale s-au adunat cel puţin 100 de mii de nemulţumiţi de fărădelegile actualilor guvernanţi.
Adepţilor unor acţiuni mai hotărîte li se propunea să se alăture protestului antiguvernamental organizat de partidul „Blocul roşu” al lui Grigore Petrenco. Programul includea un miting lîngă Academia de Ştiinţe, un marş pînă la reședința oligarhului Vladimir Plahotniuc şi o încăierare în faţa sediului Procuraturii Generale, unde au fost trimise de urgenţă trupe cu destinaţie specială.
Partidele puterii, la fel, şi-au pregătit spectacolul – pentru distragerea atenţiei maselor populare de la acţiunea de protest. Concertele la Chişinău (pe teritoriul „Moldexpo”) şi Orhei, promovate pe larg, cu participarea vedetelor estradei din Moldova, Rusia şi România. Filip Kirkorov, Dima Bilan, Vera Brejneva, Ştefan Bănică, Pavel Stratan …
Însă prin această mişcare, coaliţia de guvernare doar a aprins interesul societăţii civile faţă de mitingurile platformei „DA” şi ale „Blocului roşu”: dacă Plahotniuc şi Șor au scos cîte $20-100 de mii pentru fiecare vedetă de estradă şi încearcă intenţionat să zădărnicească acţiunile de protest, înseamnă că coaliţia de guvernămînt, într-adevăr, s-a speriat, consideră societatea civilă.
Rezultatul „zilei spectacolelor politice”: platforma DA a anunţat că acţiunea de protest s-ar putea transforma în manifestaţii non-stop, a instalat corturi în PMAN şi a cerut demisia şefului statului, preşedintelui Parlamentului şi premierului. Precum şi desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate şi a alegerilor prezidenţiale directe, crearea unui guvern al salvării naţionale, tragerea la răspundere a celor vinovaţi de furtul miliardului de euro din bănci şi demisia conducerii „Teleradio-Moldova” şi a organelor de drept.
Pentru 72 de ore au fost arestaţi activiştii „Blocului roșu” şi ai „Antifa” Grigore Petrenco, Mihail Amerberg, Pavel Grigorciuc şi Alexandr Roşco. Ei sînt acuzaţi în baza art. 285 al Codului penal „Dezordini în masă” (pînă la doi ani de închisoare). Protestatarii insistă asupra faptului că altercaţia din faţa Procuraturii Generale a fost provocată de poliţie pentru a nu permite apariţia lor în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Concertele grandioase planificate de autorităţi la Chişinău şi Orhei au fost periclitate. Acţiunea „Eu nu voi merge la concertul mafiei. Noi nu sîntem o turmă de oi” a căpătat o asemenea amploare pe reţelele de socializare, încît majoritatea interpreţilor autohtoni şi de peste hotare au preferat să-şi anuleze evoluţiile.
Făcînd un rezumat al acestei zile, fostul ideolog al PCRM Mark Tkaciuk a scris pe reţelele de socializare că, dacă protestatarii din PMAN se vor putea menţine cîteva zile, atunci puterea va cădea. Iar „ce va fi mai departe şi în ce scop – e o altă întrebare”.
Semnul nr.1: „Imposibilitatea clasei dominante de a-şi menţine în mod neschimbat dominaţia. Situaţia cînd vîrfurile nu mai pot conduce pe vechi”.
Exact cu 100 de ani în urmă, în articolul „Căderea Internaţionalei II”, liderul proletariatului internaţional a formulat trei caracteristici ale situaţiei revoluţionare. Şi, deşi la începutul anilor 90 ai secolului trecut învăţătura lui Marx-Engels-Lenin a fost recunoscută nocivă şi îngropată definitiv, actuala situaţie din Republica Moldova demonstrează faptul că Vladimir Ilici şi astăzi este „mai viu decît toți viii”.
Semnul nr.1 – situaţia cînd vîrfurile nu-şi mai pot menţine dominaţia în mod neschimbat şi nu mai pot conduce pe vechi.
La mijlocul lunii august, Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr” a lansat un spot video în care chema cetăţenii Republicii Moldova să vină la acţiunea de protest din 6 septembrie – pentru „a rupe tentaculele partidelor corupte generând o alternativă politică pentru actuala guvernare absolut compromisă”.
Despre intenţia de a merge în marş, pe 6 septembrie, de la Academia de Ştiinţe pînă în Piaţa Marii Adunări Naţionale și-a anunţat-o şi „Blocul roşu” al lui Grigore Petrenco, care în primele zile ale lui august a protestat activ în faţa casei prim-vicepreşedintelui PDM, Vladimir Plahotniuc, împotriva majorării tarifelor la gaze şi energia electrică.
Din acel moment a început o transformare uimitoare a coaliţiei de guvernămînt – autorităţile şi-au amintit brusc de popor.
Premierul Valeriu Streleţ îi porunceşte Ministerului Economiei să analizeze încă o dată formarea tarifului la gaze, iar ANRE – să revizuiască tarifele stabilite anterior.
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică îşi suspendă pentru 60 de zile decizia privind majorarea tarifelor la gaze şi energia electrică, recomandîndu-le furnizorilor de resurse energetice să desfăşoare în această perioadă un audit, selectînd auditori recunoscuţi pe plan internaţional, pentru a verifica corectitudinea calculării noilor tarife. Un pas fără precedent din partea Agenţiei: pînă în prezent, ANRE nu şi-a revizuit niciodată hotărîrile.
Concomitent (ca un balsam pe rana sufletească a consumatorilor), în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie, întreprinderea „RED Union Fenosa” a fost amendată cu 190 de mii de lei, pentru „atitudine inechitabilă faţă de consumatori”.
Consiliul Concurenţei a început examinarea legalităţii majorării preţurilor la produsele de panificaţie, identificînd semne ale unei înţelegeri de cartel. Iar conducerea ÎS „Calea Ferată a Moldovei”, care recent se plîngea pe nerentabilitatea transporturilor de pasageri, semnează un ordin privind reducerea cu 30% a preţurilor pentru călătoriile cu trenul pe teritoriul ţării.
Pentru distragerea atenţiei opiniei publice de la preconizatele acţiuni de protest, autorităţile au utilizat şi alte procedee.
La sfîrşitul lunii august, ministrul de externe, Natalia Gherman, anunţă brusc despre faptul că Republica Moldova are şanse de a adera la Uniunea Europeană: Moldova poate depune cererea de aderare pînă în 2018. Asta după ce nu demult (după ce un şir de funcţionari europeni declarau că Republica Moldova nu poate spera la aderarea la UE în timpul apropiat), Chişinăul a recunoscut lipsa de perspectivă a depunerii unei asemenea cereri.
Premierul Valeriu Streleţ îşi aminteşte despre concesiunea Aeroportului Internaţional Chişinău şi le cere instituţiilor de profil să studieze problema premiselor juridice, etapelor de realizare şi a eventualelor consecinţe ale rezilierii contractului de concesiune.
În paralel, presa şi propagandiştii afiliaţi puterii desfăşoară o întreagă campanie cu elemente de isterie despre faptul că principalul scop al preconizatelor acţiuni de protest este destabilizarea situaţiei în ţară. Cineva doreşte să transforme Moldova într-un al doilea Donbas şi că în spatele acestui scenariu s-ar afla „structuri speciale ale Rusiei”, DNR, LNR etc.
Pe 5 septembrie, în ajunul protestelor anunţate, pe str. Dosoftei, 122, unde se află sediul „Blocului roşu”, au descins geniştii, poliţia şi pompierii pentru a căuta o bombă despre a cărei plasare au fost anunţate organele de drept, la telefon, de către un anonim. Evacuarea clădirii nu a fost posibilă. Totuşi, activitatea staff-ului a fost întreruptă pentru cîteva ore.
Iar duminică, 6 septembrie, cînd mitingurile erau în toi, premierul Valeriu Streleţ îl acuză pe liderul protestelor că acţiunile lor ar putea „speria misiunea FMI”, a cărei vizită este preconizată pentru 22 septembrie, şi ar putea lăsa, astfel, ţara fără ajutorul financiar necesar. Aşa că, dacă emisarii Fondului Monetar îşi vor amîna din nou vizita în Moldova, atunci vinovaţii de situaţia deplorabilă a ţării sînt deja cunoscuţi. Şi aceştia nu sînt membrii administraţiei.
Semnul nr. 2: „Acutizarea bruscă fără precedent a nevoilor şi necazurilor claselor asuprite, cînd masele nu mai vor să trăiască pe vechi”.
Decizia Platformei „DA” de a desfăşura în PMAN o nouă „Mare Adunare Naţională” nu a fost spontană. Despre aceasta liderii „DA” au anunţat încă la sfîrşitul lunii mai. Ce-i drept, iniţial, manifestaţia de protest era planificată pentru 27 august.
Aşa că autorităţile au ştiut despre viitoarele neplăceri, însă, totodată, au făcut tot posibilul pentru ca aceste neplăceri nu doar să aibă loc, dar chiar să se amplifice.
Creînd la mijlocul lunii iulie Alianţa pentru Integrare Europeană nr. 3, PLDM, PDM şi PL au convenit ca în toamna acestui să fie desfăşurat un nou referendum constituţional privind modificarea art. 78 din Constituţie pentru simplificarea procedurii de alegere a şefului statului de Parlament.
Ţara este cuprinsă de o criză de sistem, provocată de furtul miliardului de euro, probleme mari cu acumulările la buget, deficitul bugetar de 4 miliarde de lei, iar Guvernul intenţionează să cheltuie cel puţin 40 de milioane de lei pentru a se menţine la putere, după ce în martie 2016 va expira mandatul actualului preşedinte, Nicolae Timofti.
Pe 18 iulie, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, aprobă decizia privind majorarea tarifelor pentru energia electrică cu 37%, iar la gazele naturale – cu peste 15%. Experţii spun că acesta e doar începutul: preţurile la gaz şi lumină vor continua să crească. Iar vinovaţi vor fi nu „Fenosa” sau „Moldova-Gaz”, ci miliardul furat – din cauza „furtului anului”, dolarul costă deja nu 13, dar 19 lei.
Creşterea tarifelor a condus la majorarea previzibilă a preţurilor. Produsele de panificaţie s-au scumpit în medie cu 15%. Practic imediat, ministrul Agriculturii, Ion Sula, anunţă că pîinea socială ar putea dispărea de pe rafturile magazinelor.
Şi, în sfîrşit, apogeul eforturilor întreprinse de autorităţi pentru provocarea şi amplificarea mişcării de protest – concertul de la „Moldexpo”, planificat pentru 6 septembrie sub egida operatorului naţional de telefonie mobilă Unite – companie-fiică a „Moldtelecom”.
Ţara este cuprinsă de criza financiar-economică, ministrul Finanţelor îi îndeamnă pe cetățeni să „strîngă cureaua” (deşi, s-ar părea, cît se mai poate?) şi să nu ceară de la autorităţi „imposibilul”, în timp ce compania de stat cheltuie milioane pentru vedetele de estradă pentru a distrage atenţia de la acţiunile de protest planificate în aceeaşi zi.
Semnul nr.3: „Sporirea semnificativă a activităţii maselor revoluţionare, care sînt gata de creativitate revoluţionară independentă”.
Pornind de la definiţia lui Lenin, atunci de „creativitatea revoluţionară independentă” în cadrul activităţii „maselor revoluţionare” moldoveneşti se ocupă exclusiv „Blocul roşu” şi „Antifa”.
Platforma „DA” desfășoară un alt nivel de proteste. Care sînt conduse din spate. Despre aceasta vorbeşte atît bugetul şi amploarea „Marii Adunări Naţionale” din 6 septembrie, cît şi atitudinea autorităţilor.
Trei corturi instalate în faţa Procuraturii Generale de către susţinătorii lui Petrenco şi Grigorciuc au fost scoase imediat de către poliţie. Iar liderii „Blocului roşu” au fost arestaţi pentru „dezordini în masă”, deşi marşul lor de protest, spre deosebire de mitingul cu 100 de mii de participanţi al Platformei „DA”, a adunat cel mult 150-200 de oameni.
Orăşelul din corturi al Platformei „DA” din Piaţa Marii Adunări Naţionale nu este atins de nimeni, deşi nimeni nu a eliberat autorizaţia pentru instalarea a celor 20 de corturi. Organizatorii intenţionează să umple toată piaţa cu corturi şi este puţin probabil că autorităţile vor împiedica acest lucru.
De unde această atitudine diferenţiată a autorităţilor faţă de două acţiuni de protest paralele, cu cerinţe similare, în principiu? Nu pentru că în spatele unor organizatori ar sta Occidentul, ceea ce înseamnă că acţiunea este intangibilă, iar liderii celeilalte acţiuni de protest nu au primit binecuvîntarea partenerilor occidentali, ba mai mult, au o orientare prorusească?
Platforma „DA”, precum a menţionat un utilizator al unei reţele de socializare, este „un protest de dreapta făţiş, mascat din răsputeri drept ceva naţional”.
O parte dintre fondatorii Platformei sînt politicieni de extremă dreaptă şi naţionalişti. Şi, cu siguranţă, deja şi-au ochit unele posturi la formarea unei noi puteri. Precum scria Newsmaker, reflectînd mitingul de duminică, Valentin Dolganiuc (unul dintre foştii lideri ai Frontului Popular şi actualul cofondator al Platformei „DA”) deja este numit drept viitor ministru.
Alţii afirmă că Platforma Civică „DA” este un proiect american. Cineva consideră că e un proiect al Uniunii Europene. Dar dacă Washingtonul şi Bruxelles-ul vor decide că actuala putere moldovenească va trebui să pice în toamna aceasta, atunci ea va cădea. Iar proeuropenii corupţi vor fi înlocuiţi cu alţi proeuropeni, nu chiar pătați.
Cineva face legătură dintre Platforma „DA” cu oligarhii fugari – fraţii Ţopa, care se află în conflict personal cu Vladimir Plahotniuc. Există o versiune potrivit căreia mitingul din 6 septembrie este sponsorizat inclusiv de Vladimir Filat: la începutul verii circulau zvonuri că în toamna aceasta, Vladimir Plahotniuc intenţionează să-l bage la puşcărie pe Filat, însă, în contextul protestelor de amploare, prim-vicepreşedintele PDM nu va avea timp de reglări de conturi.
Potrivit altei versiuni, activitatea Platformei „DA” îi convine lui Plahotniuc. Încă la finele anului trecut se spunea că Vladimir Plahotniuc intenţionează să devină un sponsor neoficial al unei noi formaţiuni politice (oare nu al partidului lui Iurie Leancă, care acum susţine activ protestele „DA”?). Iar pentru ca numele lui să nu fie asociat cu acest proiect politic, Vladimir Plahotniuc, precum se afirma, va rămîne oficial prim-preşedinte al PDM.
Adepţii versiunii despre legătura „DA” cu Plahotniuc indică şi asupra unei cerinţe a protestatarilor. Le ce bun au avut nevoie activiştii Platformei „DA” să includă în cerinţele sale demisia preşedintelui Timofti, care mai are de stat în fotoliu cel mult jumătate de an? În schimb, acest lucru este în interesul lui Vladimir Plahotniuc: în cazul demisiei lui Timofti, preşedinte interimar devine spicherul Andrian Candu –ruda şi susţinătorul oligarhului.
„Vedeţi şi singuri. Se anunţă alegeri directe ale preşedintelui. Tînărul, competentul spicher al Parlamentului, care este concomitent şi preşedinte interimar, are toate şansele de a cîştiga alegerile. El are o resursă administrativă nelimitată, resursele PDM şi Plahotniuc. Scriu PDM, deoarece în multe raioane acesta deţine puterea. În plus, finanţele şi posibilităţile mediatice ale lui Plahotniuc”, scria pe reţelele de socializare politologul Vitalie Andrievschi.
Însă oricine s-ar afla în spatele Platformei „DA”, în cazul realizării scopurilor şi sarcinilor anunţate de ea la mitingul din 6 septembrie, o schimbare reală a puterii în Moldova nu va avea loc. Deoarece, atît pe eşichierul politic de centru, cît şi pe cel de dreapta nu există forţe politice capabile să vină în schimbul PDM, PLDM şi PL, care s-au compromis.
Proiectul politic al lui Iurie Leancă, sincer, nu trage, iar carismatica Maia Sandu nu are suficientă susţinere politică.
În actualul raport de forţe, o schimbare reală a puterii în ţară, în cazul unor alegeri anticipate, este posibilă doar într-un singur caz – crearea unei coaliţii de centru-stînga. Spre exemplu, din PSRM şi „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi. Iar acest fapt nu este nici în interesul Platformei „DA”, nici al celor care stau în spatele ei, deoarece ar putea avea loc o schimbare a vectorului politicii externe.
De aceea, versiunea cea mai apropiată de realitate este că aşa-zisa „pseudo-revoluţie” în Moldova, precum scria un utilizator al reţelelor de socializare, a fost organizată doar pentru a „face un schimb de euro-decor şi a restabili finanţarea republicii din partea partenerilor occidentali”.