Imprimaţi
 |
| Foto : ria.ru |
Marţi, cînd parlamentul examina iniţiativa fracţiunii PCRM privind moţiunea de cenzură împotriva guvernului Leancă pentru „politica de trădare naţională”, comunistul Artur Reşetnicov l-a întrebat pe premier: „Guvernul coaliţiei majoritare are vreun plan de acţiuni pentru o eventuală agravare a situaţiei în urma instalării posturilor migraţionale pe Nistru?”. „Dar ce, Dvs. aveţi informaţie despre o posibilă agravare?”, i-a răspuns ironic Iurie Leancă.
A doua zi, KGB-ul autoproclamatei RMN a difizat următorul comunicat: „În legătură cu situaţia operativă complicată şi cu înteţirea acţiunilor provocatoare în Zona de Securitate din partea organelor de drept ale Republicii Moldova, Comitetul pentru securitatea de stat al RMN declară că, începînd cu 1 noiembrie 2013, toţi angajaţii structurilor de drept ale RM, ce se deplasează în Zona de Securitate, vor trebui să treacă controlul la punctele de frontieră şi control ale Republicii Moldoveneşti Nistrene”. În caz contrar, „angajaţii RM ce fac parte din categoria nominalizată vor fi expulzaţi de pe teritoriul RMN şi vor fi declaraţi persona non grata pe teritoriul RMN”.
Transnistria, cum a şi promis, a răspuns „adecvat” la instalarea posturilor migraţionale pe Nistru.
Cînd forma nu corespunde conţinutului
Discuţiile emotive în parlament privind instalarea celor şase puncte de control migraţional la frontiera administrativă cu Transnistria nu au răspuns la întrebarea principală: pentru ce sînt necesare? Din păcate, explicaţiile prezentate de premier şi vicepremierul pentru regintegrare Eugen Carpov au fost lipsite de logică.
Aşadar, ce sarcină a fost pusă de Uniunea Europeană în faţa Chişinăului pentru liberalizarea regimului de vize cu UE? Asigurarea controlului fluxurilor migraţionale la frontiera de Est a Republicii Moldova. Precum a menţionat, cîteva săptămîni în urmă la Chişinău, directorul Direcţiei afacerilor interne a Comisiei Europene Stefano Manservisi, elaborarea unui mecanism concret a fost lăsată la discreţia autorităţilor moldovene.
Ce face Chişinăul? Instalează şase posturi de control migraţional la frontiera administrativă cu Transnistria. Acestea nu sînt amplasate de-a lungul întregii frontiere cu autoproclamata republică, însă doar pe un segment şi pot fi ocolite în orice moment. Mai mult, înregistrarea străinilor ce intră în Moldova prin regiunea de Est va fi BENEVOLĂ. Despre ce control real al fluxurilor migraţionale poate fi vorba dacă înregistrarea cetăţenilor străini este benevolă?
Cu mult mai eficient, mai ieftin şi mai inofensiv (aşa cum i-au recomandat guvernului comuniştii) ar fi fost utilizarea serviciilor Misiunii UE de asistenţă la frontiera dintre Moldova şi Ucraina (EUBAM), ce activează la frontiera moldo-ucraineană din anul 2005. Această misiune verifică timp de opt ani activitatea economică externă a întreprinderilor transnistrene şi monitorizează circulaţia încărcăturilor la frontiera moldo-ucraineană. Reprezentanţii EUBAM nu au avut nimic împotriva extinderii competenţelor lor pînă la efectuarea controlului cetăţenilor ce traversează frontiera de Est a Moldovei.
Totodată, Misiunea EUBAM este un organ consultativ tehnic, finanţat în totalitate de Uniunea Europeană. Adică, Chişinăul nici nu trebuia să se cheltuie cu înzestrarea posturilor migraţionale – toate cheltuielile pentru efectuarea controlului migraţional, aşa sau asltfel, ar fi fost suportate de Uniunea Europeană. Însă guvernul nici nu a vrut să audă de această alternativă, promovînd insistent idea posturilor de control migraţional.
Acum funcţionarii din guvern încearcă să convingă opinia publică că nu au avut timp pentru negocierile pentru extinderea competenţelor EUBAM: la mijlocul lunii octombrie, la Chişinău sosea o misiune a experţilor europeni, care trebuiau să evalueze gradul de pregătire a RM de liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană (un raport final pe această temă va fi prezentat Comisiei Europene la începutul lunii noiembrie). Anume de această vizită a fost prilejuită deschiderea posturilor de control migraţional la frontiera administrativă cu Transnistria.
Fostul ministru al reintegrării, Vasile Şova, susţine că guvernul trişează. Cu un an în urmă, el a avut o discuţie consistentă cu Iurie Leancă, care la moment era ministru al afacerilor externe şi integrării europene. „În cadrul acestei întevederi, i-am adus la cunoştinţa şefului diplomaţiei moldovene pericolul instalării posturilor de control migraţional. Dl Leancă, conştientizînd consecinţele acestui pas, a promis să revizuiască planurile de instalare a posturilor migraţionale pe Nistru”, - afirmă Vasile Şova. Dar ce face Leancă după ce a devenit premier? Instalează posturile de control migraţional! Deşi timp de un an, în opinia fostului minstru al reintegrării, s-ar fi putut obţine acordul privind extinderea competenţelor Misiunii EUBAM şi ar fi putut identificată o variantă de compromis cu Ucraina.
Cu atît mai mult nu este logică încercarea stîngace a Chişinăului de a instala controlul fluxurilor migraţionale la frontiera de Est a RM cu ajutorul a şase posturi migraţionale interne şi înregistrarea benevolă a cetăţenilor străini, în cazul în care Ucraina va obţine regimul liberalizat de vize cu UE. Atunci Uniunea Europeană va obţine un control migraţional triplu: controlul de frontieră la intrarea în Ucraina, controlul de frontieră la intrarea din Ucraina în Moldova şi controlul de frontieră la frontierele României, la intrarea în UE. Este suficient de creat un mecanism clar de cooperare şi schimb de informaţii dintre serviciile de frontieră ale Ucrainei şi României (iar acestea, în cazul liberalizării regimului de vize, la cerinţa Bruxelles-ului vor fi obligate să facă acest lucru), că necesitatea în serviciile poliţiei de frontieră a RM şi cu atît mai mult a posturilor de control migraţional dispare automat.
Desigur, cineva ar putea spune că Moldova a avansat cu mult faţă de Ucraina în ceea ce priveşte îndeplinirea Planului de acţiuni pentru liberalizarea regimului de vize cu UE. RM se află la etapa finală de realizare a celei de-a doua şi ultimei faze a Planului de acţiuni. Pe cînd Ucraina, deocamdată, nu a îndeplinit nici condiţiile primului bloc.Ucraina încă urmează să adopte Legea antidiscriminare, fără care vecinii noştri nici nu pot visa le liberalizare. Potrivit celor mai optimiste scenarii, ucrainenii vor putea merge în Europa fără vize nu mai devreme de 2015.
Dar şi şansele RM de a obţine liberalizarea regimului de vize la summit-ul de la Vilnius al Parteneriatului Estic pe 28-29 noiembrie sînt estimate de către experţi ca foarte nesemnificative, în comparaţie cu parafarea Acordului de asociere şi crearea ZLS cu Uniunea Europeană. Acest fapt l-a recunoscut, la finele lunii iulie, în cadrul vizitei la Moscova, şi ministrul de externe Natalia Gherman, care a declarat că, la summit-ul de la Vilnius, Chişinăul poate spera doar la faptul că UE va aprecia cum este îndeplinită faza a doua a planului de acţiuni pentru liberalizare, însă niciun document concret în aceste sens nu va fi semnat. Dacă este aşa, atunci de ce atîta grabă cu instalarea posturilor migraţionale pe Nistru, care agravează relaţiile cu Tiraspolul?
Planurile secrete ale Guvernului
În opinia directorului Institutului de Studii Diplomatice, Politice şi Securitate, Valeriu Ostalep, intenţia guvernului de instalare a posturilor migraţionale nu corespunde cerinţelor Uniunii Europene privind asigurarea controlului asupra fluxurilor migraţionale la frontiera de Est a Republicii Moldova. „ După un an şi jumătate, guvernul a născut şase posturi, unde înregistrarea cetăţenilor străini nu este o procedură obligatorie. Şi aceasta este asigurarea controlului fluxurilor migraţionale?”.
În realitate, consideră Valeriu Ostalep, scopul final al guvernului este cu totul altul – crearea unei frontiere pe Nistru. „Uitaţi-vă, situaţia cu posturile migraţionale se dezvoltă după acelaşi scenariu ca şi instalarea posturilor de control vamal în anul 2004. Iniţial, vor fi doar nişte gherete ce nu încurcă nimănui şi care efectuează controale selective. Apoi aceste gherete vor fi nu doar şase, vor fi controlaţi absolut toţi, iar la posturile migraţionale vor apărea reprezentanţii poliţiei de frontieră. Copreşedintele Comisiei Unificate de Control din partea Transnistriei, dl Beleakov, susţine că numărul posturilor migraţionale pe Nistru va creşte de la 6 pînă la 22 de unităţi. Nu ştiu dacă chiar pînă la 22, dar este cert că vor fi mai multe ca acum”.
Cînd aceste ghişee îşi vor dezvolta activitatea, se vor extinde şi competenţele lor, susţine expertul. „Sînt suficiente doar cîteva dispoziţii şi amendamente la legislaţie ca posturile migraţionale împreună cu cele vamale interne şi de frontieră, să transforme graniţa administrativă cu RMN într-o adevărată frontieră de stat”, consideră Valeriu Ostalep.
Expertul insistă: instalarea posturilor migraţoinale este o provocare din partea Chişinăului. „Indiferent de atitudinea mea faţă de dl Leancă şi guvernul său, ei doar nu sînt proşti, Leancă nu putea să nu ştie şi să nu înţeleagă că după instalarea posturilor migraţionale pe Nistru va urma reacţia Transnistriei. Şi ea deja a parvenit sub forma deciziei recente a KGB-ului transnistrean privind trecerea obligatorie a controlului de frontieră de către reprezentanţii forţelor de ordine moldoveneşti, ce intră în Zona de Securitate. Şi aceasta e doar începutul: va urma şi al doilea răspuns „adecvat” al Tiraspolului, şi al treilea.
Aceste lucruri puteau fi anticipate. Chişinăul escaladează conştient situaţia. Care este sensul, veţi întreba? Sensul este foarte simplu – actuala putere nu mai are nevoie de această permanentă durere de cap – Transnistria, care o împiedică să se integreze în UE şi puterea pregăteşte terenul pentru a scăpa de această durere de cap. Din proprie iniţiativă, sau după scenariul Bruxelles-ului, este greu de spus. Însă în această privinţă comuniştii au dreptate, întrezărind lucrurile mai departe decît încearcă să ne convingă autotităţile – cetăţenii RM sînt pregătiţi treptat de instalarea unei frontiere de stat pe Nistru”.
Politologul transnistrean Andrei Safonov, de asemenea, consideră că RM tatonează varianta de amenajare a frontierei cu Transnistria, în cazul în care după Vilnius va fi clar că drumurile Chişinăului şi Tiraspolului nu vor mai deveni comune”. Dar în cu totul alte scopuri. În opinia politologului, „Chişinăul nu a stabilit încă funcţiile acestor posturi. Probabil că dacă Ucraina nu va fi de acord cu sugrumarea RMN din Est, aceste posturi vor juca rolul de posturi de frontieră, de delimitare. Dacă sugrumarea va fi posibilă, atunci cu ajutorul lor, Transnistria va fi încercuită. Totodată, Chişinăul va încerca să obţină de la Ucraina acordul pentru prezenţa Moldovei pe teritoriul Ucrainei (Cuciurgan etc)”.
În opinia lui Andrei Safonov, Uniunea Europeană este pregătită pentru ambele variante, „fapt ce demonstrează experienţa Ciprului, similară într-o anumită măsură, cînd mulţi ani la rînd, SUDUL se delimita de Nord. Iar UE este interesată ca RMN să se supună Moldovei. Inclusiv cu ajutorul lanţului la gîtul economiei transnistrene şi prin limitarea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor RMN”. În orice caz, scrie expertul transnitrean pe blogul său, odată cu deschiderea posturilor migraţionale pe Nistru, Moldova „a făcut doar primul pas”. „Mai departe se va acţiona în funcţie de situaţie. În ceea ce priveşte afirmaţiile că pe transnistreni aceasta nu-i priveşte, noi ştim că în politică oricînd se poate renunţa la orice declaraţie”.