Imprimaţi
 |
| Foto: innodesign.no |
Fabricile mari de conserve din Moldova au difuzat săptămîna aceasta o declaraţie, în care au acuzat Ministerul Economiei de promovarea intereselor unui investitor străin. În septembrie curent, trei companii (două moldoveneşti şi una ucraineană) au depus cereri de participare la concursul de selectare a rezidenţilor parcului industrial din nordul Moldovei. Şi toate trei au cîştigat. Însă producătorii autohtoni consideră că trebuie să fie doar un singur învingător.
Potrivit directorului general al companiei Natur Bravo, Vadim Scorobogatico, în regiunea de nord şi fără acest actor este puţin loc pe piaţă, iar apariţia unei noi fabrici va înrăutăţi situaţia industriei prelucrătoare din ţară, deoarece în prezent, fabricile de conserve funcţionează la capacitatea de 40-50%.
Răspunsul ministerului nu s-a lăsat mult aşteptat. Potrivit ministrului economiei, Valeriu Lazăr, „este foarte regretabil că la noi sînt businessmeni, care s-au obişnuit să lucreze în condiţii de seră şi s-au speriat de o concurenţă reală şi sănătoasă”.
Concurenţă la trei
În iulie, Moldova a fost vizitată de reprezentanţii companiei ucrainene T.B. Fruit, ce se ocupă cu prelucrarea fructelor şi pomuşoarelor. La întrevederea cu ministrul adjunct al economiei, Dumitru Godoroja, s-a convenit asupra construcţiei întreprinderii de producţie a sucului concentrat din mere. Compania ucraineană trebuia să devinî primul rezident al parcului industrial din Edineţ, care încă nu exista.
În luna august, guvernul adoptă o hotărîre privind crearea celui de-al şaselea parc industrial, pe o suprafaţă de 17 ha. La începutul lunii septembrie, are loc ceremonia de lansare a construcţiei funcamenrului parcului industrial, cu participarea persoanelor oficiale. Pentru amenajarea lui (trasarea comunicaţiilor, construcţia drumului etc.) au fost alocate 9 mil. Lei din buget. Potrivit directorului general al Orhei Vit, Boris Efimov, acest fapt i-a îngrijorat pe producătorii locali, pentru că în toţi aceşti ani, fabricile de conserve din ţară nu au primit niciun bănuţ pentru susţinerea ramurii. Şi dintr-odată - atîta generozitate.
Tot în septembrie, a fost anunţat concursul de selectare a rezidentului parcului industrial. Cererile au fost depuse de trei comapnii: SA „Natur Bravo” şi SA “Orhei-Vit” din Moldova, precum şi T.B. Fruit. Potrivit şefului Asocuaţiei producătorilor de conserve “Speranţa Con” Ivan Sandic, “comisia de consurs a adoptat o decizie fără precedent – să declare drept cîştigători toate trei întreprinderi de profil”. Avînd o suprafaţă de doar 17 hectare, a permis celor trei întreprinderi să-şi amplaseze proiectele fabricilor, ce sînt prevăzute pe un teritoriu de 26 de hectare”.
Experţii spun că nu ţin minte ca un concurs să fie cîştigat de toţi solicitanţii. „Compania „Natur Bravo” (fabricile de la Cupcini şi Floreşti) demult caută posibilitatea de a-şi extinde producţia de suc concentrat anume în această zonă, - spune Vadim Scorobogatico. – Am participat la concursuri netransparente, de la care, din motive neclare, am fost scoşi. Însă în pofida tuturor neplăcerilor, noi lucrăm şi astăzi în această direcţie. De exemplu, noi am examinat posibilitatea procurării unui teren din gestiunea combinatului de vodcă de la Edineţ. Teritoriul are 4 ha, cu cazangerie, staţie de epurare, gaz, apă şi lumină. Ce mai tebuie pentru producţie? Însă din senin a apărut oferta cu terenul noului parc industrial, unde statul subvenţionează trasarea comunicaţiilor. Pentru ce, pentru cine?
Nou nu ne temem de concurenţă şi nu sîntem împotriva apariţiei noilor fabrici. Noi înţelegem că economia ţării ca avea doar de cîştigat. Dar nu e logic cînd la şase kilometri de fabrica noastră se construieşte încă o întreprindere similară. Apare întrebarea, cineva dintre funcţionari a analizat în general acest proiect –efectul economic, aspectul ecologic, va fi suficientă apă pentru toţi rezidenţii, gaz, energie electrică etc. Nimeni, vă spun eu. Pe timpurile sovietice, instituţii esrioase au calculat şi au împărţit teritoriul Moldovei astfel, încît între fabrici să fie cel puţin 100 de km. E demonstrat. Doar în acest caz întreprinderile vor funcţiona eficient. Iar în cazul nostru, trei fabrici vor fi construite pe o bucată de pămînt, lîngă altă fabrică existentă în vecinătate?
Relaţiile dintre colegii de breaslă sînt foarte bune, dar ca oameni de afaceri noi sîntem concurenţi puternici. Ei la fel, demult vor să vină în această zonă – în centrul livezilor de mere din Moldova. Însă aceleiaşi Orhei Vit nu i-a venit idea să construiască o fabrică. Noi înţelegem că altfel va fi război. Şi noi, concurenţii vom începe să ne ucidem unul pe altul. Dar cine va avea de cîştigat?”
Compania ucraineană a promis să investească în construcţia fabricii 20 mil. Euro. Producătorii noştri „Natur Bravo” şi „Orhei-Vit” - 29 şi 25 mil. De euro, respectiv. Ministerul economici susţine că potrivit rapoartelor financiare ale producătorilor acestea sînt surse ireale pentru ei. Producătorii însă spun că au planificiat să-şi realizeze proiectele pe parcursul cîtorva ani. „Sincer, „Natur Bravo” nu a planificat asemenea cheltuieli pentru construcţie, - spune Vadim Scorobogatico. - Dar cînd au apărut concurenţii, care au decis să construiască o fabrică chiar „sub gardul nostru” – acţionarii au decis să nu economisească şi să investească în concurs. Însă noi am crezut că tenderul va fi cîştigat de o singură companie. E nonsens – trei companii cîştigă concursul şi constuiesc pe o suprafaţă trei fabrici cu capacităţi destul de mari”.
În timp ce producătorii locali încearcă să înţeleagă ce s-a întămplat, investitorul ucrainean a început deja să-şi valorifice terenul. Participanţii profesionişti ai pieţei susţin că nimeni nu a organiza o întîlnire deschisă la care să fie discutate proiectele celor trei companii, nimeni nu a efectuat demarcarea sectoarelor, însă „T.B. Fruit” deja ştie unde să construiască. „Totodată, nu este clar cum să realizezi un proiect prevăzut pentru 10 ha, în timp ce nouă ni s-au alocat doa 6 ha”, - se întrabă Boris Efimov.
Deficit sau surplus de materie primă?
Încă un argument împotriva deciziei controversate invocat de producătorii de conserve este deficitul materiei prime pentru producţia sucului concentrat din mere. În Moldova există nou fabrici de conserve (una dintre care este amplasată pe teritoriul regiuni transnistrene). În general, ele pot prelucra 400 de mii de tone de mere. Însă precum am menţionat deja, fabricile funcţionează la capacitatea de 40—50% într-un sezon cu roadă bună. „Se duce o devărată luptă pentru materia primă, iar odată cu apariţie a încă unei companii această problemă se va acutiza şi mai mult, întreprinderile construite nu vor avea cu ce să lucreze, fapt ce va conduce la pierderi”, - spune Vadim Scorobogatico.
Ministrul economiei Valeriu Lazăr spune că materie primă este suficientă, deşi nu a operat cu cifre concrete. El doar a menţionat că indicatorii din ultimii 20 de ani demonstrează că potenţialul de mere din Moldova este imens, dar există probleme cu mijloacele financiare pentru plantare noilor livezi. „Odată cu venirea investitorului ucrainean, va apărea o concurenţă sănătoasă, doar nu e secret că între producători există o înţelegere de cartel, de aceea producătorii argicoli sînt nevoiţi în prezent să vîndă merele la un preţ scăzut.
În Moldova au venit investitorii care au spus că vor investi mijloace nu numai în fabrică, dar şi vor oferi credite fermierilor, vor contribui la creşterea materiei prime. În opinia mea, a fost o decizie corectă. Cerinţele, de genul „interziceţi-le pentru că ei ne fac concurenţă” - este culmea cinismului. Îmi pare rău că businessmenii moldoveni se tem de concurenţă. Ei stau ca boierii şi aşteaptă cînd producătorii agricoli le vor aduce producţia la preţ de nimic. Deşi ei trebuie să le ajute. Între timp. Fermierii şi locuitorii s-au bucurat cînd au aflat că vor apărea sute de locuri noi de muncă”.
Valeriu Lazăr a menţionat de asemenea că în cazul în care companiile nu vor începe să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, va fi organizat u nou concurs pentru a transmite terenurile nevalorificate ale parcului industrial altor investitori.
În ceea ce priveşte formarea preţurilor la materia primă, producătorii spun că ministerul economiei înrăutăţeşte situaţia, iar cu furizotii de mere deja nu există divergenţe – toţi ştiu care este costul sucului concentrat, însă în lipsa subvenţiilor din partea statului, sînt nevoiţi să majoreze preţul, de aceea fabricile de conserve activează în pragul falimentului.
Totodată, preşedintele Uniunii Republicane a Asociaţiilor producătorilor agricoli „Uniagroprotect”, Alexandru Slusari, consideră că deja de cîţiva ani, preţurile de achiziţie a merelor s-au stabilizat. „În general, preţurile de prelucrare sînt mai mult sau mai puţin acceptabile faţă de alţi ani, cînd eram nevoiţi să apelăm la comitetul antimonopol. Nu am auzit plîngeri în acese sens, iar conflicte de genul celui privind preţul la seminţele de floarea soarelui şi grîu, nu sînt. Există momente normale de lucru. Funcţionează cîteva fabrici, care concurează între ele pentru merele calitative. Faţă de alte ramuri ale agriculturii, în această ramură relaţiile sînt normale”.
Între timp, Alexandru Slusari a salutat intenţia noului investitor de a susţine fermierii. „Ar fi foarte bine deoarece cea mai mare problemă a agriculturii este deficitul mijloacelor financiare. Şi dacă va veni cineva care va susţine producătorii locali de mere, atunci va fi bine. Avem deja exemple pozitive, în domeniul de producţie a sfeclei acest fapt devine o normă. Acolo fermierii sînt ajutaţi cu îngăşăminte, seminţe etc. Şi aceasta e corect. În lipsa susţinerii din partea statului aceasta este practic singura soluţie de a menţine agricultura noastră”.
Potrivit datelor ministeruliu agriculturii, în ultimii tri ani, fabricile de conserve au prelucrat cel mult 170 de mii de tone, din roada totală de 400 de mii de tone. Totodată, ministerul economiei consideră că în Moldova sînt produse peste 800 mii de tone de mere, prin urmare, nu vor fi probleme cu materia primă.