Imprimaţi
 |
| Foto: modernukraine.eu |
Fostul preşedinte al Poloniei, Alexander Kwasniewski, care timp de doi ani, împreună cu ex- preşedintele Parlamentului European Pat Cox, a monitorizat Ucraina în privinţa pregătirii acestei ţări de asocierea cu UE, nu exclude că procesul de integrare europeană a Kievului ar putea să mai dureze încă doi ani. Miercuri, în cadrul unei conferinţe de presă, la Bruxelles, el a declarat că şansele de semnare cu Ucraina a Acordului de asociere sînt de 50 la 50.
„Nesemnarea la Vilnius va însemna amînarea asocierii pe o perioadă nedeterminată. Pot să spun cu siguranţă că nimeni nu se va ocupa de dosarul ucrainean cel puţin doi ani”, a spus Kwasniewski. Cauza: alegerile în Parlamentul European în 2014 şi formarea noii componenţe a Comisiei Europene, precum şi alegerile prezidenţiale în Ucraina în 2015. „Trebuie de ţinut cont de faptul că peste doi ani va fi altă situaţie şi nu putem afirma că va fi mai bună ca acum”, a avertizat Kwasniewski.
Ziarul polonez “Rzeczpospolita” scrie, citînd surse de la Bruxelles, că în problema semnării acordului cu Ucraina statele europene s-au împărţit în trei tabere. Polonia, Marea Britanie şi ţările Europei Centrale susţin semnarea, indiferent de situaţie. Germania, Olanda şi Suedia insistă asupra eliberării lui Iulia Timoşenko, iar Franţa şi ţările Europei de Sud – nu au propriul punct de vedere în acest sens. „Decizia de la Vilnius depinde de faptul cine îşi va adjudeca părerea”, a declarat unul dintre sursele publicaţiei poloneze, păstrîndu-şi anonimatul.
Zbuciumul Ucrainei
Verdictul final privind semnarea la Vilnius a acordului de asociere cu Ucraina urmează să fie anunţat de către Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe ai UE, luni, 18 noiembrie. Pînă atunci, Kievul trebuie să îndeplinească recomandările Uniunii Europene. Misiunea Cox-Kwasniewski i-a acordat Radei Supreme o săptămînă, timp în care deputaţii ucraineni trebuie să adopte următoarele proiecte de lege din „pachetul european”: privind reforma procuraturii, privind legislaţia electorală şi privind posibilitatea tratamentului deţinuţilor peste hotare, ce-i va permite Iuliei Timoşenko să plece peste hotare. Însă şedinţa Radei Supreme din săptămîna aceasta s-a încheiat fără vreun rezultat.
Joi, trei fracţiuni de opoziţie din parlamentul ucrainean i-au cerut Uniunii Europene să-i acorde Kievului încă o şansă pentru îndeplinirea cerinţelor înaintate: „să nu adopte în şedinţa din 18 noiembrie decizia finală privind imposibilitatea semnării Acordului de asociere dintre Ucraina şi UE la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius şi să-i ofere Ucrainei şansa de a îndeplini condiţiile necesare pentru semnare în perioada de pînă la summit”. Astfel, nu este exclus că luni noi nu vom vedea încă finalul acestei istorii.
Politologii ucraineni lansează diferite scenarii de evoluţie a situaţiei. Unii spun că Ianukovici trage de timp pentru a determina Uniunea Europeană să semneze Acordul de asociere, fără a soluţiona problema Iuliei Timoşenko. Alţii consideră că preşedintele ucrainean va semna graţierea lui Timoşenko în ultimul moment, în ajunul summit-ului, pentru ca fostul premier, căzut în disgraţie, să nu poată pleca la tratament peste hotare. Însă, totodată, formal, toate cerinţele UE vor fi îndeplinite. O altă categorie de experţi susţin că Ianukovici pur şi simplu trage de timp, iar cauza acestei tergiversări trebuie căutată în negocierile secrete cu Putin.
Potrivit celui de-al patrulea scenariu, Kievul, cu acordul unor funcţionari europeni, provoacă intenţionat eşecul semnării Acordului se asociere la Vilnius, pentru a o amîna pe mai tîrziu, deoarece Uniunea Europeană încă nu a identificat mecanisemele de compensare a pierderilor financiare ale economiei ucrainene în cazul unei posibile rupturi ale relaţiilor cu Rusia.
Acest scenariu a fost confirmat, parţial, de însuşi Victor Ianukovici. Recent, făcînd trimitere la „studiile savanţilor noştri”, el a declarat că pentru modernizarea întreprinderilor ucrainene conform standardelor tehnice ale UE sînt necesare investiţii de la 100 pînă la 500 mlrd. dolari. Însă Ucraina nu dispune nici de bani, nici de timp. Iar Uniunea Europeană este gata să-i acorde Kievului o asistenţă financiară macroeconomică de numai 610 mil. euro şi doar cu condiţia colaborării cu FMI.
Şi premierul ucrainean Nikolai Azarov s-a plîns săptămîna aceasta că procesul de integrare europeană este scump. El a declarat că Ucraina nu poate renunţa la colaborarea cu Rusia, deoarece nu are surse de compensare a pierderilor în urma acestui pas. Totodată, nu este exclus faptul că, prin asemenea declaraţii, Kievul pur şi simplu vrea să obţină mai multe mijloace de la Bruxelles, în schimbul semnării acordului de asociere.
În acelaşi timp, Rusia continuă să facă presiuni asupra Ucrainei: Nikolai Azarov a menţionat că după ce în vara acestul an comerţul cu FR s-a înrăutăţit, Ucraina a pierdut 25% din vînzări. În ultimele trei săptămîni, Victor Ianukovici a avut trei întrevederi cu Vladimir Putin. Ultima, calificată drept secretă, a avut în week-endul trecut. Se zvoneşte că Ianukovici negociază în disperare, cerînd susţinerea Rusiei la alegerile prezidenţiale din 2015, în schimbul nesemnării Acordului de asociere cu UE.
Şi comunitatea de afaceri din Ucraina face presiuni asupra autorităţilor de la Kiev. Marţi, Uniunea Industriaşilor şi Întreprinzătorilor din Ucraina şi Federaţia Sindicatelor din Ucraina au expediat o scrisoare cu cererea de a avea o întrevedere cu preşedintele ţării. Motivul acestei urgenţe îl constituie pierderile pe care le va suferi economia ucraineană în urma înrăutăţirii relaţiilor cu Rusia.
Potrivit datelor Uniunii Industriaşilor, volumul producţiei în industria constructoare de maşini, în ianuarie-septemebrie a scăzut cu 13,6%, în industria chimică – cu 19,6%. Deoarece Moscova a încetat procurarea vagoanelor, în pragul sistării activităţii se află: Uzina „Azovmaş”, Uzina de vagoane „Stahanov”, „Dneprovagonmaş”, uzina de vagoane din Kriukovo, se arată în scrisoare.
Miercuri, în cadrul şedinţei guvernului, premeierul Azarov a declarat: „Putem spune că aceasta (întoarcerea la Rusia) este un ordin din partea sectorului real al economiei către autorităţi. Industriaşii şi întreprinzătorii văd în această soluţie posibilitatea de a depăşi tendinţele negative. Vreau ca toţi în Ucraina să conştientizeze un singur fapt: nimeni nu ne-a propus şi nici nu ne va propune compensaţii pentru pierderea pieţei ruse. Iar noi nu avem dreptul să admitem închiderea întreprinderilor, ca oamenii noştri să rămînă fără salarii şi pensii”.
Aşa că epopeea ucraineană va continua, se pare că pînă la Summit-ul de la Vilnius. Iar UE a prelungit misiunea Cox-Kwasniewski pînă la 29 noiembrie. Sfîrşitul acestor zbuciumări va depinde de faptul cine va propune mai mult şi va face presiuni mai mari asupra Kiev-ului.
Glaziev a spus că acordul nu va fi semnat
Acordul de asociere al Ucrainei cu UE nu va fi semnat - a declarat consilierul preşedintelui FR în problemele integrării economice regionale, Serghei Glaziev, a declarat într-un interviu, după întrevederea secretă a lui Ianukovici şi Putin la Moscova.
Deşi, în luna septembrie, Glaziev spunea, în direct la postul de radio „Eho Moskvî”, făcînd trimitere la o persoană foarte informată din Kremlin, că semnarea va avea loc, deoarece conducerea partidului de guvernămînt din Ucraina „are conturi peste hotare, case, averi, capital. Cineva le-a spus că se ştie despre aceste conturi. Există o procedură – lupta cu spălarea banilor. Aşa că împotriva clasei politice ucrainene vor fi aplicate toate instrumentele acestei lupte cu veniturile obţinute ilegal”. Dar ce, totuşi, s-a întîmplat în weekendul trecut, în cadrul negocierilor dintre Putin şi Ianukovici, încît consilierul preşedintelui rus este atît de încrezut de rezultat?
Serghei Glaziev afrimă că în cazul semnării Acordului de asocierie cu UE, Ucraina riscă să intre în default în anul 2014, deoarece Rusia îşi va sista creditarea. „Iar în prezent, balanţa de plăţi a Ucrainei este fortificată în mare măsură de creditele ruseşti şi investiţiile directe din Rusia: ponderea afacerilor ruseşti în investiţiile străine directe constituie jumătate, depăşind de şase ori cota germană”, a declarat Glaziev în cadrul forumului de la Rodos.
Potrivit lui Glaziev, dacă toate acestea vor fi sistate brusc, atunci defaultul Ucrainei este inevitabil. Iar drept consecinţă, schimbarea puterii. „Vor veni alţi oameni, va fi o destabilizare socială şi politică serioasă. Noi nu sîntem interesaţi în acest lucru”.
Potrivit consilierului preşedintelui rus, cauzele obiective din Ucraina sînt nivelate de factorii subiectivi ale procesului politic ucrainean. „Dacă e să ne referim obiectiv, atunci participarea Ucrainei la Uniunea Vamală îi va permite să-şi îmbunătăţească condiţiile comerţului cu $9 mlrd. Astăzi, deficitul balanţei de plăţi a Ucrainei constituie anume aceste $9 mlrd. Dacă ei aderă la Uniunea Vamală, atunci obţin gaz, petrol, nu achită taxe vamale, iar complexul lor agroindustrial obţine acces la piaţa noastră fără bariere. Toate acestea constituie 9 mlrd. în fiecare an. Pentru ei aceasta este o posibilitate de a obţine stabilitate. Pentru că acum ei au un deficit cronic şi ei nu-l vor putea depăşi singuri. Crearea Zonei de liber schim cu UE pentru Ucraina înseamnă minus 1,5% din PIB. Iar asta va conduce la înrăutăţirea competitivităţii economiei ucrainene”.
Acum, Ucraina îşi pune singură laţul de gît, susţine consilierul preşedintelui rus. Pentru stabilizarea economiei după default, potrivit estimărilor lui, ea va avea nevoie de 35 mlrd. euro, pentru adaptarea la normele europene de reglementare tehnică – cel puţin 100 mlrd. euro. „Este o aventură, care va conduce la falimentarea unor ramuri întregi ale economiei ucrainene, care nu-şi vor putea livra producţia nici pe piaţa internă, deoarece ea nu va corespunde regulamentelor tehnice ale UE”.
Totodată, elita ucraineană de la putere, continuă să încline spre UE. În opinia lui Serghei Glaziev, pentru aceasta sînt cîteva motive. În primul rînd, în Ucraina funcţiile-cheie sînt deţinute de către oligarhi, care sînt creditaţi de peste hotare. „Ei demult s-au mutat în băncile europene, iar piaţa financiară europeană este baza creditării lor. Piaţa europeană este pentru ei principala piaţă de desfacere a producţiei metalurgice şi chimice. Deoarece oligarhii acolo nu înseamnă petrol şi gaz, dar chimie şi metalurgie. Iar interesele acestor oligarhi sînt strîns legate de Europa”.
În al doilea rînd, în condiţiile Ucrainei, „un mare rol îl joacă influenţa externă din partea americanilor şi structurilor europene, care este exercitată prin intermediul organizaţiilor şi fondurilor obşteşti”, susţine Glaziev. „Structurile occidentale , timp de 20 de ani, alimentează stabil elita ucraineană. În rezultat, unei publicaţii care este în favoarea integrării noastre îi revin 100 de publicaţii ce sînt împotriva. Iată este aşa un raport – 1 la 100”. În cel de-al treilea rînd, afirmă Serghei Glaziev, posturile TV din Ucraina sînt controlate de oameni angajaţi, nu doar financiar, dar şi probabil, de structurile speciale americane şi europene. Adică, principalul mijloc de informare în masă – televiziunea ucraineană - lucrează, la comandă, împotriva Rusiei. Însă ea, de fapt, nu e pro-occidentală, ci antirusească”.
Coşmarul lui Štefan Füle
Dacă Ucraina nu va semna, totuşi, la Vilnius, acordul de asociere şi cel privind zona de liber schimb cu UE, acest fapt va deveni atît un eşec al summit-ului de la Vilnius, cît şi a întregului proiect al Uniunii Europene „Parteneriatul Estic”. Aceste proiect a fost creat în anul 2009 pentru a lega politic şi economic de Uniunea Europeană şase state post-sovietice (Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina), fără a le promite calitatea de membru al UE.
Însă, din cauza specificului politic al Belarusului şi Azerbaidjanului, aceste state au fost plasate în aşa-numitul grup al celor fără perspectivă. În schimb, Ucraina, Georgia şi Moldova s-au dovedit a fi un material mult mai maleabil în mîinile „sculptorilor” europeni. De exemplu, Kiev-ul s-a dovedit mai abil în problema integrării economice, parafînd acordul de liber schimb cu UE încă în martie 2012. În schimb Moldova a păşit cu mult mai departe decît vecina ei în problema îndeplinirii Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize cu UE. Acum, RM se află la ultima etapă de realizare a celei de-a doua faze, care este şi cea finală, a Planului de acţiuni, în timp ce Ucraina încă nu a îndeplinit condiţiile primului bloc. De exemplu, Kiev-ul încă nu a adoptat legea privind nediscriminarea minorităţilor sexuale, fără de care Ucraina nici nu poate visa la liberalizarea regimului de vize.
Se preconiza că la summit-ul de la Vilnius Ucraina va semna, iar Moldova, Georgia şi Armenia vor parafa acordurile de asociere şi privind zona de liber schimb cu Uniunea Europeană. Acest fapt ar fi constituit un succes politic foarte mare pentru Uniunea Europeană, care fără obligaţii şi cedări şi-a răspîndit influenţa pe noile teritorii, obţinînd pieţe noi de desfacere, izolînd Rusia de trei din 11 state-membre ale CSI. Precum a menţionaat la conferinţa de presă de la Bruxelles, Alexandr kwasniewski, „este vorba despre lupta geopolitică, în care se decide viitorul întregii Europe, a UE şi a Rusiei”.
Însă Federaţia Rusă nu a aşteptat ca cineva să-i decidă soarta. Iniţial, din planul Uniunii Europene de extindere a influenţei sale a căzut Armenia, care şi-a anunţat intenţia de a adera la Uniunea Vamală şi refuzul de a semna ceva la Vilnius. Acum, (nu fără presiunea dură din partea Rusie) este incertă Ucraina. Iar dacă asocierea ei, într-adevăr va fi amănată cu doi ani, atunci aceasta va deveni un succes geopolitic al Rusiei, pentru că peste doi ani, cum a menţionat Alexandr Kwasniewski, „situaţia ar putea fi alta”.
În aceste condiţii, summit-ul de la Vilnius al „Parteneriatului Estic”, planificat iniţial ca unul victorios, va deveni un eşec, deoarece Georgia deja demult se află în zona de influenţă a Uniunii Europene şi a SUA, iar Moldova –din punct de vedere geopolitic şi economic, este un proiect neserios. Actuala componenţă a Comisiei Europene, în special comisarul pentru extindere şi politica de bună vecinătate, Štefan Füle, va avea mari dureri de cap. Deoarece după alegerile europene va trebui să răspundă la o întrebare neplăcută: „Cum au fost cheltuite 2,8 mlrd. euro pentru realizarea programului „Parteneriatul Estic” în Moldova şi Ucraina, dintre care peste 2 mlrd. au fost alocate pentru sprijinul Ucrainei?”.