Imprimaţi
 |
| Foto: kremlin.ru |
Experţii internaţional nu exclud faptul că, în spatele deciziei Kievului de a sista şi amîna pe un termen nedeterminat pregătirile pentru semnarea aordului de asociere cu Uniunea Europeană ar putea fi nişte înţelegeri secrete dintre Washington şi Moscova.
La sfîrşitul lunii octombrie, Moscova a fost vizitată de „bătrînul Henry”. Aşa analiştii şi bloggerii ruşi, îl numesc, cu dragoste, pe consilierul pentru securitate naţională şi secretarul de stat al SUA pe timpul lui Richard Nixon şi Gerald Ford, Henry Kissinger. În cercurile internaţionale, Kissinder are o altă poreclă – „vulpoi bătrîn”.
În acest an, patriarhul diplomaţiei şi geostrategiei americane a împlinit 90 de ani, însă el este considerat drept o persoană ce are în prezent o mare influenţă arupra proceselor politice mondiale. Kissinger este considerat autorul tacticii de mediere în diplomaţie şi drept unul dintre principalele persoane din lume, ce stau în umbră. Se ştie că Kissinger nu călătoreşte pur şi simplu: toate vizitele lui sînt legate de anumite înţelegeri la nivel global sau de necesitatea obţinerii unor asemenea înţelegeri. Se mai spune că negocierile purtate de el personal fac parte din categoria celor ce nu pot fi încredinţate actualilor funcţionari de orice nivel. De aceea,recenta lui vizită la Moscova a pus în gardă comunitatea internaţională.
Henry Kissinger a sosit în capitala rusă la finele lunii octombrie, aproape incognito şi s-a aflat acolo aproape o săptămînă. El nu a mai stat vreodată atît de mult la Moscova. Kissinger a discutat cu Vladimir Putin şi şeful administraţiei prezidenţiale Serghei Ivanov. Totodată, negocierile cu Ivanov au avut loc sîmbătă, în afara orelor de lucru. Ce au putut discuta atît de urgent Kissinger şi Ivanov, încît întrevederea nu a putut fi amînată pînă luni? Cu atît mai mult cu cît oaspetele american mai avea o săptămînă înainte?
Potrivit bloggerilor ruşi, „vizita unui politician de acest rang la Moscova, mai ales după evenimentele din Biriuliovo, în ajunul Olimpiadei de la Soci şi semnării de către Ucraina a acordului de asocierie cu UE, pe fundalul retragerii americanilor din Siria, schimbării politicii în Arabia Saudită şi numirii lui Janet Yellen în funcţia de preşedinte al Rezervei Federale din SUA – constituie un eveniment de importanţă enormă şi, indiscutabil, în urma acestei vizite, la Moscova şi Washington (şi nu numai) vor fi adoptate decizii, ce vor putea influenţa întreaga politică mondială”.
Nu este exclus că una dinte înţelegerile de la Moscova ar putea însemna că, în schimbul unor compromisuri globale, Federaţia Rusă va primi undă verde să acţioneze în spaţiul post-sovietic.
Cu aproape o lună în urmă, la cel de-al 22-lea Congres Energetic Mondial din Coreea de Sud, preşedintele Consiliului de Administraţie al companiei „Rosnefti”, Igor Secin, a propus crearea unei burse internaţionale de gaze, unde ar putea fi încheiate tranzacţii în valute REGIONALE. Potrivit ziarulu „Vedomostri”, în prezent, nu există o piaţă unică a gazelor. Sînt trei pieţe principale: America, Europa şi Asia. Şi dacă în SUA preţul la gaze, unde acestea sînt mai ieftine din cauza revoluţiei gazelor de şist, sînt formate la burse, în Europa ce încearcă să creeze o piaţă a preţurilor medii, fapt ce nu este pe placul Gazprom-ului, atunci ţările din regiunea Asiei şi Oceanului Pacific, unde cererea la gaze creşte virtiginos, deţin foarte puţine contracte de vînzare a gazelor pentru a putea egala preţurile.
„Rusia vine în regiunea Asiei şi Oceanului Paicific cu ideea creării unei burse internaţionale de gaze, ce va uitiliza propriile valute. Dar nu constituie oare această propunere o ameninţare pentru sistemul financiar şi (drept condecinţă) a celui geopolitic global existent?”, se întreabă unul dintre bloggerii ruşi.
Totodată, nu trebuie să uităm că în ultimii doi-trei ani, sistemul financiar mondial a primit o serie de lovituri semnificative: au fost semnate un şir de acorduri internaţoinale, ce prevăd renunţarea la dolarul american şi utilizarea propriilor valute, în comerţul bilateral. Asemenea acorduri au fost încheiate întee Rusia şi China, China şi Brazilia, China şi Australia, China şi Japonia, Rusia şi Iran etc. Iar în primăvara anului trecut, la summit-ul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi RSA) au fost aprobate primele măsuri, ce au permis utilizarea în achitările reciproce nu doar a dolarului, dar şi a valutelor naţionale.
Precum a anunţat în una din conferinţele sale de presă Vladimir Putin, „aceasta este reacţia noastră la impasul din sistemul financiar global. Noi vrem să ne protejăm de aceste fluctuaţii şi situaţii, cînd consecinţele negative au loc în pofida acţiunilor noastre economice”.
Pentru economia americană această deviere de la sistemul financiar mondial este egală cu moartea. Sistemul dolarizat a creat o cerere mondială constantă la dolarul SUA, iar, drept consecinţă, a asigurat Statelor Unite, decenii la rînd, preferinţe economice şi politice. Însă acum, SUA pierd acest avantaj: tot mai multe ţări încep să evadeze din sistemul dolarului. Pentru State, moartea dolarului va însemna un colaps economic iminent sau, cum spun specialiştii, „o lovitură inflaţionistă masivă” asupra ţării. Evident, Washingtonul este interesat, dacă nu în menţinerea actualei situaţiei, atunci cel puţin în amînarea la maxim a colapsului dominaţiei dolarului.
Nu este exclus că anume această chestiune (renunţarea temporară a Rusiei la ideea bursei de gaze şi trecerea la tranzacţiile în valute regionale) a constituit unul dintre subiectele discuţiilor dintre Henry Kissinger şi conducerea rusă, în schimbul unei eventuale promisiuni de a nu juca pe terenul ei de politică externă. Întîmplător sau nu, dar practic, peste o săptămînă după vizia lui Kissinger la Moscova, cel mai mare fond investiţional din SUA Franklin Templeton a cumpărat pe piaţa financiară mondială obligaţii de stat ale Ucrainei în valoare nominală de 5 mlrd. De dolari, ce constituie 20% din datoria externă a Ucrainei.
Iar peste cîteva săptămîni (după trei intrevederi secrete dintre Putin şi Ianukovivi) Kievul îşi anunţă decizia de a sista procesul de integrare europeană.
Totodată, mai există o versiune, de ce Ucraina refuză să semneze acordul de asociere la Vilnius. Potrivit acesteia, în ultimele săptămîni, Germania a purtat activ negocieri secrete cu preşedintele Putin. Potrivit portalului Vlasti.net, Angela Merkel are nevoie de materialele privind interceptările politicienilor europeni de către serviciile speciale americane, pe care le deţine Edward Snowden.
„Nemţii vor să ştie concret, ce secrete deţin americanii. Însă ei nu pot să-l invite pe Snowden la Berlin. Există temeri că, fugarul, ca răspuns la cooperare va cere azil politic. Însă Merkel nu poate accepta aşa ceva: în primul rînd, pentru a nu stimula furtul datelor secrete de către alte persoane, în al doilea rînd - pentu a nu crea probleme cu extrădarea lui Snowden actualului său partener strategic – SUA. Singurul lucru ce-i rămîne e să ajungă la o înţelegere cu Putin, pentru ca agenţii servicilor speciale germane să se întîlnească cu Snowden”.
Însă Putin, consideră portalul citat, cu siguranţă va cere un preţ foarte mare pentru informaţiile de la Snowden. „Acum Putin este interesat de Ucraina. El nu a reuşit să se înţeleagă cu Ianukovici la Soci – Kievul a demonstrat că nu are de gînd să abandoneze parcursul european. Rămîne doar să găsească o ţară din UE care ar refuza să semneze acordul cu Ucraina. Şi atunci, Merkel a picat tocmai la ţanc. Acum integrarea europeană a Ucrainei depinde de faptul dacă preşedintele rus va ajunge la o înţelegere cu cancelarul german, pentru care alianţa cu Putin la moment este mai importantă decît libertatea Iuliei Timoşenko. Dacă cei doi vor ajunge la un acord, atunci Kievul ar putea fi compromis chiar la Vilnius, cînd Bruxelles-ul va declara că Ucraina încă nu este gata şi va amîna semnarea acordului pe un termen nedeterminat”.
Acest material a fost publicat pe 9 noiembrie. Pe 18 noiembrie, în cadrul şedinţei ordinare a Bundestagului, Angela Merkel a declarat că, deocamdată, nu vede ca Ucraina să poată îndeplini condiţiile necesare pentru semnarea acordului de asociere cu UE. Iar peste trei zile, Kievul şi-a anunţat decizia să stopeze procesul de integrare europeană şi să nu semneze nimic la Vilnius.
Acum, Angela Merkel (despre aceasta ea a declarat pe 23 noiembrie în adresarea ei video) intenţionează, „cu prima posibilitate”, să vorbească personal cu Vladimir Putin despre Ucraina şi parteneriatul Estic. „UE, - a spus ea, - trebuie să evite, pe viitor, confrontarea în procesul de integrare europeană a fostelor republici sovietice. Scopul negocierilor cu Rusia este ca pe viitor să fie păstrate relaţiile dintre aceste ţări, atît cu Rusia, cît şi cu Uniunea Europeană”.
În legătură cu aceasta apare întrebarea: în aceste „compromisuri” este implicată doar Ucraina sau şi Republica Moldova? În orice cazm unii lideri europeni, de exemplu, ministrul afacerilor externe al Suediei Karl Bildt (unul dintre coautorii „Parteneriatului Estic”), a doua zi după anunţul Kievului privind sistarea procesului de asociere a declarat că acum Rusia va face presiuni asupra Republicii Moldova. Iar specialistul ucrainean în tehnologii politice Taras Berezoveţ, făcînd trimitere la sursele sale din Bruxelles, a declarat că funcţionarii din UE, în general, nu exclud posibilitarea anulării summit-ului de la Vilnius.