Imprimaţi
 |
| Foto: monument.sit.md |
În centrul capitalei, în văzul tuturor, se ditrug cîteva dintre cele mai frumoase clădiri din oraş – monumente ale istoriei şi arhitecturii. Astfel, la intersecţia străzilor Vlaicu-Pîrcălab şi Bucureşti sînt practic nişte ruine, îngrădite cu un gard metalic – conacul Rîşcanu-Dorojinschi, cunoscut ca „teatrul părăsit”. Această clădire istorică cu două etaje, cu subsol şi fără acoperiş este opera cunoscutului arhitect Bernardazzi, monument de importanţă naţională.
Vila orăşănească Rîşcanu-Dorojinschi a fost construită în perioada 1852-1875. În anii 1950, în această clădirie a fost amplasat Prezidiumul Consiliului Suprem al RSSM, apoi Societatea „Ştiinţa”. Pe teritoriul adiacent a fost plantată o livadă şi se aflau anexe gospodăreşti. În anul 1955, arhitectul S. Vasiliev, în cadrul reconstrucţiei clădirii, a extins construcţia de-a lungul străzii Bucureşti. Faţada a fost copiată în totalitate şi a permis crearea unei compoziţii simetrice, cu intrarea principală din stradă. În prezent, în această clădire se află „Galeria L”.
În anul 2009, conacul a fost cumpărat de la stat de compania „Maxеlegant” (cu oficiu în locuinţă), la un preţ derizoriu de 2,2 milioane de lei. Compania a prezentat Ministerului Culturii proiectul de reconstrucţie a edificiului, potrivit, căruia, din clădire rămînea doar etajul întîi, iar mai sus trebuia să fie construită o clădire multietajată. În pofida absurdităţii etajării, Ministerul Culturii a aprobat proiectul. Noul proprietar a fost obligat să efectueze lucrările de restaurare pînă la finele lunii iunie 2012. Însă, ulterior, proiectul a fost contestat.iar investitorul, care se pare că a considerat că nu va putea obţine un profit proporţional după restaurare, a vîndut casa.
Noul proprietar – compania off shore Universal Proiect a aprobat un alt proiect la Agenţia pentru ocrotirea şi restaurarea monumentelor de pe lîngă Ministerul Culturii, imediat după cumpărare. Şeful Agenţiei Ion Ştefăniţă spune că acest proiect era destul de acceptabil. O clădire pentru oficii, care trebuia să păstreze faţa istorică a Chişinăului. Totodată, potrivit proiectului, investitorul a promis să restabilească scuarul de lîngă casă, cu havuzuri, ce vor fi vizibile din strada Vlaicu Pîrcălab.
Însă pînă în prezent, lucrurile nu au mers mai departe de proiect. Casa continuă să degradeze văzînd cu ochii. Ion Ştefăniţă spune că Agenţia încearcă să ţină proiectul sub control, iar dacă în viitorul apropiat investitorul nu va începe restaurarea, atunci problema va fi pusă în discuţie.
Veţi răspunde pentru păstrare?
Problema este că unii investitori, iar uneori chiar şi funcţionarii, aduc clădirie în prag de prăbuşire, pentru a nu avea bătăi de cap cu păstrarea monumentelor, dar de a demola construcţiile şi de a înălţa altele, în cel mai bun caz, păstrînd faţada, iar în cel mai rău caz – cine ştie ce. În asemenea clădiri, acoperişul este scos intenţionat, iar sistemul de scurgere este amplasat astfel ca apa să distrugă fuamentul. Sau mai există o altă metodă de a distruge casa - incendiul, pentru care vor fi învinuiţi oamenii străzii.
Funcţionarii recunosc că această problemă este veche de cînd e lumea. Potrivit legislaţiei, distrugerea clădirii, care este monument istoric, este pedepsită doar cu amenzi mici sau cîteva ore de muncă în folosul comunităţii.
În ultimii ani, nicio persoană din Moldova nu a fost trasă la răspundere pentru distrugerea monumentelor. De aceea unii funcţionari spun că trebuie înăsprite pedepsele prevăzute în Codurile penale şi administrative în domeniul ocrotirii monumentelor istorice şi de arhitectură.
Alţii însă afirmă că acest fapt nu va schimba radical situaţia. Toate amenzile prevăzute în amendamente, antreprenorii le pot califica drept riscuri şi cheltuieli suplimentare, pe care le includ în devizul de cheltuieli. Valoarea amenzilor sînt semnificative pentru persoanele fizice şi businessul mijlociu. Dar sînt destul de abordabile pentru companiile mari, care sînt principalii participanţi ai armatei ce atacă oraşul istoric.
Şi autorităţile locale frînează în acest sens. Nu există un regulament privind etajarea clădirilor, iar planul urbanistic al zonei istorice pînă în prezent nu a fost aprobat de Consiliul Municipal. Dar se pare că nici nu va fi aprobat, pentru că el este bazat pe planul general, care a fost aprobat cu unele modificări. Pentru a schimba situaţia, primăria trebuie să modifice, în primul rînd, planul general, planurile zonale, pentru ca zonele istorice să fie marcate cu roşu etc. Iar acest lucru depunde doar de voinţa funcţionarilor de la primărie şi a consiliului municipal.
Potrivit experţilor, în prezent, proprietarilor monumentelor istorice şi de arhitectură nu le este convenabil să restaureze clădirile vechi. Restaurarea va costa mai mult decît orice reparaţie sau chiar construcţie nouă. În Occident, în asemenea cazuri, o parte din cheltuieli le ia asupra sa statul, pentru a păstra identitatea oraşului. La noi nu există aşa ceva. Şi este puţin probabil ca statul sau municipalitatea să găsească bani în acest scop. De aceea, singura soluţie este modificarea legislaţiei şi tragerea la răspundere penală a celor care distrug monumentele.
Nota NOI.MD
Potrivit studiului, elaborat de Centrul analitic „Expert-grup”, anual, Moldova pierde aproximativ 13 monumente de arhitectură. În ultimii 20 de ani, numai la Chişinău au dispărut peste 250. Potrivit estimărilor specialiştilor, din o mie de monumente de importanţă naţională sau locală a capitalei, peste 25% au fost demolate, incendiate sau modificate în cadrul unor lucrări de construcţie nesancţionate.
Şi în alte raioane ale ţării situaţia nu este mai bună. În urma evaluării a peste 780 de monumente din 365 de localităţi ale ţării a fost stabilit că 15% dintre acestea au fost demolate, iar peste 40% se află în stare şubredă. În ceea ce priveşe conacurile, aproape 80% dintre acestea se află în ruine. Cine va răspunde pentru toate acestea?