Imprimaţi
 |
| Foto: timpul.md |
Vineri, parlamentul a aprobat în lectură finală, controversatul proiect privind serviciul public de aprovizionare cu apă şi canalizare. Acesta e documentul, aprobat de deputaţi cu scîrţ şi gălăgie în prima lectură la sesiunea de primăvară-vară. Potrivit versiunii iniţiale, stabilirea tarifelor pentru apă rece şi canalizare „la nivelul regiunilor, raioanelor, municpiilor şi oraşelor” era pusă în competenţa Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, iar la nivelul satelor şi comunelor – a autorităţilor locale.
Pentru lectura a doua, această „diviziune a muncii” a fost corectată puţin. După 14(!) şedinţe, comisia specială de lucru a elaborat o combinaţie ingenioasă pentru stabilirea tarifelor la apă - furnizorul de apă rece şi servicii de evacuare şi epurare a apelor reziduale din capitală (de exemplu, „Apă-canal Chişinău”) se adresează la ANRE cu solicitarea de a majora tarifele la serviciile prestate.
ANRE verifică calculele, prezentate de întreprindere şi emit o decizie – tariful pentru apă rece şi canalizare trebuie majorat cu suma cutare. Consiliul Municipal, timp de 60 de zile calendaristice din momentul emiterii deciziei ANRE, trebuie să aprobe noul tarif. Dacă consilierii nu vor face acest lucru, atunci furnizorul se adresează din nou la ANRE şi aceasta, în termen de 15 zile, aprobă şi publică în „Monitorul Oficial”, noile tarife pentru apă pentru furnizorul dat.
Adică, deşi în noua redacţie a proiectului de lege este păstrată aparenţa autonomiei locale, ultima instanţă la stabilirea tarifului, totuşi, rămîne ANRE. De aceea, potrivit specialiştilor, în primăvară, localităţile din ţară se vor confrunta cu un val de majorare a tarifelor la apă.
Cine are „pierderi” ...
Cel mai activ militant pentru transmiterea către ANRE sau al regulator a competenţelor de stabilire a tarifelor la aprovizionarea cu apă şi canalizare este Asociaţia întreprinderilor de aprovizionare cu apă şi canalizare „Moldova Apă-canal”. Aceasta a fost fondată în anul 2000 şi în tot acest răstimp a încercat să lipsească organele administraţiei publice locale de dreptul de a stabili tarifele pentru apă.
Argumentul nr.1: potrivit art. 54 al Legii cu privire la apă, cheltuielile pentru aprovizionarea cu apă trebuie compensate în totalitate. Iar organele locale, precum se indigna în cadrul audierilor la comisia parlamentară administrare publică şi dezvoltare regională directorul agenţiei de stat „Apel Moldovei”, Marin Adam, în majoritatea cazurilor, menţineau artificial tarifele la acelaşi nivel, tărăgănînd revizuirea lor. În medie pe republică, întreprinderile de aprovizionare cu apă şi canalizare îşi acoperă cheltuielile în proporţie de 65%. În total, peste 90% din întreprinderile teritoriale activează în pierdere.
Totodată, membrii asociaţiei „Moldova Apă-canal” afirmă că autorităţile locale, în competenţa cărora intră acum stabilirea tarifelor la apă şi serviciile de canalizare, foarte des, în scopuri politice, stabilesc nişte tarife „ireale”: pentru populaţie mai joase, iar pentru agenţii economici – mai înalte. Astfel, este acoperită diferenţa tarifelor pentru populaţie.
Argumentul nr.2: organizaţiile donatoare străine deja demult insistă asupra transmiterii competenţelor la stabilirea tarifelor de la consiliile locale către regulatorul independent, care ar răspunde de elaborarea politicii tarifare şi de monitorizarea şi implementarea ei de către întreprinderi la nivel local.
O asemenea încheiere, de exemplu, a parvenit de la Banca Mondială, la solicitarea Guvernului, încă în anul 2007. BM a declarat că tariful la apă, la fel ca şi alt serviciu, trebuie să aibă o argumentare economică, în care să fie prezentă componenta investiţională. Aceasta va permite realizarea reformelor în domeniul aprovizionării cu apă.
În prezent, în diferite regini ale ţării, tarifele la apă diferă de zeci de ori. De exemplu, la Hînceşti, un metru cub de apă cpstă 25 de lei, la Făleşti – 20, la Comrat – 16, Ştefan Vodă – 15, Ialoveni – 13,7, Orhei – 13, Edineţ – 12,5, Chişinău – 9,19, Bălţi – 6,7, Ungheni – 5,8 lei.
Potrivit datelor asociaţiei “Moldova Apă-canal”, în anul trecut, din cauza tarifelor reduse şi ireale, pierderile întreprinderilor de aprovizionare cu apă şi canalizare au constituit 30 mil. lei. Totodată, experţii afirmă că, în realitate, situaţia multor întreprinderi nu este chiar atît de grea, precum o prezintă acestea. Un şir de întreprinderi au surplus de personal, deşi volumul de apă livrată consumatorilor s-a redus cu o treime faţă de perioada sovietică.
Mai mult, furnizorii s-au obişnuit cu faptul că „consumatorul va plăti pentru tot” şi de aceea, includ activ în calculele lor tarifare un şir de cheltuieli „adiţionale”.
Cu cîţiva ani în urmă, la Chişinău a fost efectuată expertiza tarifelor la apă şi a fost stabilit că în tariful actual la acel moment erau incluse cheltuieli de milioane de lei, care nu au nicio legătură cu întreţinerea şi administrarea sistemului de aprovizionare cu apă şi canalizare. În special, în tariful la apă au fost incluse astfel de cheltuieli ca întreţinerea ÎS „Infocom”, achitarea foilor sanatoriale, organizare excursiilor, întreţinerea punctului medical şi a bazelor de odihnă, ajutorul material pentru angajaţi, întreţinerea organizaţiei sindicale, sponsorizarea, întreţinerea fondului locativ, mijloacele pentru instalarea contoarelor.
Potrivit specialiştilor, dacă competenţele pentru stabilirea tarifelor la aprovizionarea cu apă şi canalizare vor fi transmise către ANRE sau altui regulator, atunci, mai întîi, trebuie clarificată structura acestor tarife în fiecare caz concret.
Iar cine are sete de bani ...
În pofida acţiunilor active din ultimii ani a asociaţiei “Moldova Apă-canal”, maşinăria parlamentară a început să funcţioneze mai repede doar atunci cînd Ministerul Mediului şi-a manifestat interesul faţă de transmiterea competenţelor de stabilire a tarifelor la aprovizionarea cu apă şi canalizare către ANRE.
Surse din cadrul comisiei parlamentare administrare publică şi dezvoltare regională au declarat pentru noi.md că ministerul are propriul interes: pentru a obţinere tranşa ordinară de la donatorii străini, proiectul de lege privind aprovizionarea cu apă şi canalizare trebuia aprobat demult. De aceea, Ministerul Mediului încearcă prin orice metodă să-l treacă în parlament.
În cadrul audierilor în comisia de profil, reprezentanţii ministerului le demonstrau deputaţilor că stabilirea tarifelor la apă de către ANRE le va pemite întreprinderilor de aprovizionare cu apă să obţină un profit anual de 40 mil. de lei. Aceşti bani vor putea fi utilizaţi pentru modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apă şi canalizare. Iar în semn de recunoştinţă, companiile din domeniu, vor trebui să achite ANRE 0,15% din costul serviciilor prestate consumatorilor timp de un an.
În această rocadă de tarife este interesat direct şi furnizorul de apă din capitală, care vrea să obţină un alt credit de 48 de milioane de euro de la Banca pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru modernizarea sistemului de aprovizionare cu apă, canalizare şi staţiilor de epurare din municipiu. Însă investitorii nu sînt de acord că tariful la apă şi canalizare în Chişinău este, practic, de zece ori mai mic faţă de statele vecine.
Însă ANRE categoric refuză să-şi asume o responsabiliate în plus. Şi din punct de vedere tehnic, şi orhanizatoric. Precum menţiona un an şi jumătate în urmă, directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, Victor Parlicov, cînd parlamentul adopta în prima lectură modicările similare la actualul proiect de lege ale Deputatului Alexandr Cimbriciuc, „ANRE nu este în stare să monitorizeze mai mult de 800 de întreprinderi de aprovizionare cu apă. Noi le putem lua sub control doar pe cele din Chişinău, Bălţi şi întreprindere „Acva-Nord”.
Experţii, se asemenea, spun că deşi fiind amînată pînă acum, transmiterea responsabilităţii de a stabili tarifele la apă în toată ţara ar putea conduce la faptul că ANRE va abandona celelalte obligaţii (elaborarea şi aprobarea regulamentelor, metodologiilor şi altor documente, supravegherea sectoarelor energetice şi stabilirea tarifelor la gaz şi energia electrică şi termică etc) şi va examina şi aproba, aproape zilnic, doar tarifele la apă, fără a ţine cont de specificul localităţilor sau de structura tarifului în vigoare. O altă soluţie ar fi majorarea statelor de personal ale Agenţiei.
Congresul puterilor locale, care insistă asupra faptului că proiectul de lege privind serviciul public de aprovizionare cu apă şi canalizare limitează autonomia locală şi contravine Hărţii Europene cu privire la autoadministrarea locală, menţionează că întreprinderile nu pot fi puse toate într-o oală şi că acest fapt este periculos. Asta deoarece „într-o localitate proiectul implementat are o valoare, în alta – altă valoare. O localitate a decis să achite mai repede creditul, iar alta – mai tîrziu”. Toate aceste probleme trebuie soluţionate de organele locale.
Specialiştii se tem însă că încercarea de a evita o extremă (tergiversarea corectării tarifelor, de ani de zile) ar putea cădea în altă extremă – majorarea totală şi nefondată a tarifelor la apă. Asta deoarece ANRE nu va putea ţine cont de toate nuanţele, avînd un volum mare de lucru.