„Pasienţa” găgăuză

Foto: ipn.md

Alexandr Romanov

Găgăuzia a marcat pe 23 decembrie cea de-a 19-a aniversare de la crearea autonomiei. Anul viitor va fi unul jubiliar pentru regiune. Dar, deocamdată, la Comrat domneşte o atmosferă care este nu este deloc una de a fi de sărbătoare. Liderii Gagauz-Yeri nu pot găsi limbaj comun. În loc să lucreze în comun pentru prosperitatea autonomiei, ei sînt ocupaţi cu chestiuni mai actuale pentru ei – caută materiale compromiţătoare unul împotriva altuia, atacă şi acuză, încearcă să încline de partea lor autorităţile de la Chişinău.

Lupta principală se dă între actualul başcan al Găgăuziei Mihail Formuzal şi primarul Comratului Nikolai Dudoglo. Fiecare are în spate forţe importante de susţinere. Mihail Formuzal – mişcarea „Găgăuzia Unită” şi Partidul Regiunilor creat de el (cu un potenţial nedeterminat). Dudoglo – mişcarea de alternativă „Noua Găgăuzie” şi Partidul Democrat, la care adepţii primarului de Comrat au aderat la începutul anului. Cu un potenţial destul de serios – financiar, administrativ, mediatic.

Această confruntare îşi are originea de pe timpul alegerilor başcanului din 2006 şi 2010. În ambele cazuri, Nikolai Dudoglo a cedat în faţa lui Mihail Formuzal, iar acesta nu pate uita şi ierta acest fapt. Peste un an vor fi alegeri noi. Actualul conducător al Găgăuziei nu-şi va mai putea înainta candidatura a treia oară. De aceea, primarul Comratului se grăbeşte să-şi marcheze fotoliul. Anume pentru aceasta el a obţinut susţinerea „artileriei grele”, în persoana Partidului Democrat. În acest scop, poziţiile baţcanului sînt supuse unui „atac total”, fiind utilizate toate posibilităţile Partidului Democrat, ce controlează procuratura şi Centrul Naţional Anticorupţie din Moldova.

Scopul – să se protejeze la maximum de impactul autorităţii şi resursei administrative a lui Formuzal asupra rezultatului alegerilor şefului autonomiei. Iar după posibilitate, să le grăbească, astfel ca acestea să aibă loc pînă la scrutinul parlamentar din Moldova, după care influenţa şi posibilităţile Partidului Democrat ar putea scădea simţitor.

Dar nici ceilalţi pretendenţi la postul başcanului Găgăuziei nu dorm. Nikolai Dudoglo va avea, cel puţin, trei concurenţi, de care va trebui să ţină cont. În Găgăuzia, dar şi la Chişinău, mulţi încearcă să aranjeze „pasienţa găgăuză”. Inclusiv, ţintind în alegerile parlamentare. Fiecare îşi are jocul său. Vom încerca şi noi să ne jucăm de-a prognozele şi să stabilim potenţialii candidaţi la alegerile başcanului, preconizate pentru începutul anului 2015 (sau mai devreme?).

Formuzal şi succesorul lui

E clar că Mihail Formuzal nu va părăsi uşor scena politică. Nu pentru aceasta şi-a creat mişcarea, iar ulterior şi partidul. Cu siguranţă, el îl va înainta la postul de başcan pe omul său, prin intermediul căruia va încerca să-şi menţină influenţa în regiune. El are nevoie de acest lucru pentru a-şi satisface ambiţiile la nivel republican. Formuzal nu ascunde faptul că intenţionează să treacă cu „Partidul Regiunilor” în parlamentul Moldovei şi să joace acolo rolul deţinătorului „voturilor de aur”. Numai că el are probleme cu desemnarea succesorilor. Pînă nu demult se considera că actualul başcan al autonomiei mizează pe adjunctul său Valeri Ianioglo – un lucrător al aparatului cu experienţă, desccendent din structurile SIS. Ce-i drept, el nu are autoritate în regiune, nu are carismă de lider. Dar chiar şi aşa, susţinătorii lui Dudoglo au avut grijă să se protejeze – la aprobarea ultimei componenţe a comitetului executiv al Găgăuziei, pe 20 decembrie, candidatura lui Ianioglo a fost blocată de către „democraţii” locali din cadrul Adunării Populare.

Însă o asemenea evoluţie a situaţiei ar putea chiar să-l ajute pe Formuzal şi să-i facă viaţa mai gea lui Dudoglo. Dacă pînă în prezent başcanului îi era greu să-i refuze adjunctului său în dreptul la „succesiune”, atunci acum el are argumente solide pentru aceasta. Şi totodată pentru promovarea noului protejat, care ar putea deveni Ignat Kazmalî – fratele unuia dintre creatorii imperiului atotputernic „Sheriff” din Transnistria. În vara aceasta, Kazmalî a desfăşurat o activitate furtunoasă în Găgăuzia, s-a remarcat prin cîteva acţiuni de caritate, a început să-şi demonstreze dorinţa de a participa la „restabilirea şi dezvoltarea” plaiului natal.

Este foarte probabil ca această canditatura să devină pentru Formuzal un „as din mînecă”, iar pentru Dudoglo – un adversar foarte incomod şi puternic. Kazmalî are foarte multe avantaje – posibilităţi financiare serioase, imaginea unui businessman de succes şi mecenat, autoritate şi în Transnistria şi Găgăuzia. Dar cel mai important – el nu se asociază în regiune cu actualii şi foştii lideri, care s-au înglodat în încăierări şi intrigi. Nu e secret că mulţi locuitori ai autonomiei ar fi vrut în actuala situaţie să vină „forţa a treia”, care ar pune capăt divergenţelor interne şi s-ar concentra asupra problemelor stringente ale regiunii. Ignat Kazmalî ar putea fi persoana potrivită pentru acest rol.

„Miza bătută” a PCRM

Într-o situaţie grea s-a pomenit Partidul Comuniştilor, care tradiţional consideră Găgăuzia drept domeniul său. La alegerile anterioare ale başcanului comuniştii au mizat pe Irina Vlah, deputat în parlamentul Moldovei. Însă ea nu a putut trece nici măcar în turul doi, în pofida susţinerii masive a partidului său şi a faptului că la alegerile parlamantare locuitorii autonomiei au susţinut necondiţionat PCRM.

Irina Vlah nu-şi acunde ambiţiile faţă de viitoarele alegeri, se pregăteşte activ de ele, profitînd de orice ocazie de a apărea pe ecranele televiziunii locale sau să apară în ziare. Recent, în prezenţa mai multor activişti găgăuzi, ea a declarat că chiar dacă PCRM va paria pe alt candidat, ea oricum va candida la funcţia de başcan.

O declaraţie mai mult decît stranie pentru membrul comitetului executiv politic al partidului şi primul secretar al comitetului raional din Comrat. Este foarte greu de priceput ce înseamnă toate acestea – sau PCRM devine incontrolabilă sau Irina Vlah este prea optimistă. Este foarte probabil că aceasta constituie şi manifestarea „sindromului ratingului colectiv”, cînd ratingul partidului sau a funcţiei oficiale este perceput ca un merit personal. Aşa s-au ars, pe timpuri, Vasile Tarlev, Vladimir Ţurcan, Vadim Mişin, Igor Dodon şi alţii, care după ce au părăsit PCRM au căzut în percepţia opiniei publice.

Într-un fel sau altul, candidatul PCRM va deveni unul dintre adversarii princnipali ai lui Nikolai Dudoglo în lupta pentru postul de başcan al Găgăuziei. În afară de Irina Vlah, printre potenţialii protejaţi ai comuniştilor este menţionat şi deputatul parlamentului Oleg Garizan, care a a deţinut trei mandate de primar în satul Copceac. Dar sînt posibile şi surprize – liderul Partidului Comuniştilor Vladimir Voronin este maiestru deciziilor neaşteptate.

PLDM şi alţii

Nu poate rămîne în afara pretenţiilor la principala funcţia din autonomie nici PLDM, care pretinde la menţinerea rolului său de conducător pe segmentul politic din Moldova „necomunistă”. Însă Vlad Filat nu are prea multe variante – el nu are pe cine miza decît pe deputatul parlamentului din partidul său Piotr Vlah. Acesta are puţine şanse de cîştig, dar ceilalţi au şi mai puţine.

Însă lista candidaţilor la postul de başcan nu este bătută în cuie. Dorinţa de a ocupa principala funcţie din autonomie ar putea fi exprimată de unii radicali locali, precum şi de reprezentanţii „gărzii vechi” şi de pretendenţii-surpriză.

În primul caz ar putea fi vorba de Ivan Burgudji (el poate rupe foarte uşor legătura actuală cu PD) sau Leonid Dobrov. În cel de-al doilea – Constantin Tauşanji sau Dumitru Croitor. Ultimul a fost başcan în perioada 1999-2002. Şi deşi el şi-a părăsit postul nu de bună voie şi cu scandal, mulţi îşi amintesc de el cu respect.

Printre personajele neaşteptate ar putea apărea cineva din reprezentanţii elitei business-ului local. (sau nu chiar locale, ca în cazul lui Ignat Kazmalî), precum şi politicieni şu manageri tineri şi ambiţioşi, pentru care participarea la aceste alegeri va fi mai degrabă o acţiune de PR şi o lansare promiţătoare.