Genocidul ecologic de la Chişinău

Foto: wawalove.pl

Olga MOCANU

Coaliţia ONG de mediu „Ziua Pămîntului 2014” a elaborat Cartea neagră a problemelor ecologice din Chişinău. Ecologiştii susţin că cele mai stringente probleme din capitală sînt: zonele verzi, reciclarea gunoiului, a deşeurilor toxice şi curăţarea rîului Bîc.

Bomba cu efect întîrziat

Ecologiştii au menţionat, în primul rînd, problemele depozitării deşeurilor din capitală. De cîţiva ani, după sistarea accesului la rampa de la Ţînţăreni, administraţia de la Chişinău transportă gunoiul menajer la mina Purcel, din suburbia capitalei (satul Bubuieci).

Preşedintele organizaţiei teritoriale Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova, Vladimir Garaba, a menţionat că “gunoiştea de la mina Purcel este o bombă cu efect întărziat. Deşeurile sînt presate şi acoperite cu lut. Nu se face nici hidroizolarea solului, deşeurile nici nu sînt îngrădite. Iniţial, se presupunea că gunoiştea va fi temporară. Însă problema nu a fost soluţionată, iar deşeurile din capitală sînt transportate la mină deja de trei ani”.

Astăzi, aceasta este cea mai mare gunoişte neautorizată din Europa. Pe o suprafaţă de 3 ha deja au fost stocate 1,2 mil. tone de deşeuri. Zilnic, aici sînt aduse circa 1,5-2 mii metri cubi de gunoi. Ecologiştii menţionează că în timpul apropiat în mină nu va mai rămîne spaţiu.

Amintim că, în ianuarie 2011, a expirat termenul de exploatare a rampei de deşeuri din satul Ţînţăreni. La finele anului 2010, consiliul raional din Anenii Noi a adoptat o decizie de a prelungi cu trei ani termenul contractului de depozitare a deşeurilor menajere în Ţînţăreni. Cu condiţia semnării unui contract adiţional, ce prevedea facilităţi pentru locuitorii satului. Însă un grup de locuitori din Ţînţăreni au blocat drumul ce duce spre rampă. Oamenii nu au mai vrut să poarte negocieri cu autorităţile locale şi au închis accesul la gunoişte.
Consiliul Municipal Chişinău a decis să aloce pentru depozitarea temporară a deşeurilor din capitală două terenuri de pe str. Uzinelor (fosta mină Purcel). De la începutul anului 2011, pe un sector direcţia municipală a gospodăriei locativ-comunale stochează deşeurile uscate, iar pe celălalt – deşeurile vegetale şi de construcţie, de către ÎM „Autosalubritate”. Totodată, autorizaţiile pentru depozitare sînt semi-legale.

Consiliul Municipal a permis stocarea deşeurilor, însă decizia nu este însoţită de expertiza ecologică, autorizaţia şi documentaţia de proiectare. Ministerul Mediului se face că nu vede. „Primăria capitalei nu întreprinde măsuri pentru a stopa transportul gunoiului pe teritoriul minei Purcel, - spune Vladimir Garaba. – Iar ministerul de profil nu aplică sancţiuni faţă de primărie”.

În anul trecut, autorităţile locale au încerat să rezolve problema reluării depozitării deşeurilor la gunoiştea din Ţînţăreni. Însă pînă în prezent această chestiune nu a fost soluţionată din cauza unor interese comerciale. S-a dovedit că gunoiul reprezintă o mină de aur, pe care mulţi ar vrea să pună mina. Întreţinerea poligonului de la Ţînţăreni, începînd cu 1991 şi pînă la închiderea lor la solicitarea localnicilor, a fost efectuată de către ÎM “Autosalubritate”, deşi terenul de sub rampă aparţinea primăriei satului Ţînţăreni.

Cu peste un an în urmă a fost creată întreprinderea “Eco Ţînţăreni”, care a arendat terenul de sub poligon de la primăria locală. Ulterior, “Autosalibritate” trebuia să semneze contractul de evacuare a gunoiului către arendaş. Însă totul s-a împotmolit în litigiile judiciare dintre primărie şi arendaşi.

Pentru a înţelege motivele funcţionarilor, ce promovează interesele unor companii, este suficient să facem nişte calcule. În prezent, locuitorii oraşului achită lunat pentru evacuarea şi reciclarea deşeurilor 33,6 lei pentru 1 metru cub. Întreprinderile achită pentru acelaşi volum 75 de lei. În medie, din Chişinău sînt evacuate zilnic de la 1500 pînă la 2500 de metri cubi de deşeuri.

Apoi apare o firmă privată, care a obţinut în folosinţă terenul de sub poligon. Mai devreme sau mai tîrziu aceasta îşi va înainta municipalităţii propriul preţ pentru un metru cub de deşeuri. Autorităţile locale deocamdată nu spun despre ce sumă este vorba. Aşa cum Chişinăul are acum urgent nevoie de Ţînţăreni, municipalitatea ar putea accepta condiţiile întreprinzătorilor. Şi atunci tariful pentru gunoi va creşte de cîteva ori.

Printre alte probleme ce ţin de deşeuri, ecologiştii au menţionat stocarea neorganizată a frunzelor din suburbii, care sînt amestecate cu deşeurile menajere şi de construcţii (cariera Pruncul, uzina Compex şi alte locuri), precum şi arderea lor.

Reciclarea fără reguli

Răspîndirea deşeurilor toxice, lipsa infrastructurii pentru colectarea şi prelucrarea acestora, de asemenea, prezintă o mare problemă. Peste un milion de becuri luminescente uzate, ce conţin mercur, au fost colectate de la întreprinderi şi diverse instituţii, inclusiv de la cele de învăţămînt. Zeci de mii sînt aruncate pe poligoanele de gunoi. Becurile se sparg şi poluează mediul cu mercur, care este o substanţă foarte periculoasă.

Legislaţia imperfectă nu permite în prezent evidenţa clară a evacurării, instalării şi decontării lămpilor uzate. Acestea sînt transportate în volum mare la gunoişti şi nu există o pedeapsă pentru aceasta. Întreprinderile nu plătesc pentru reciclare şi preferă să ascundă lămpile uzate.

Încă la începutul anului 2000, ecologiştii au încercat să rezolve această problemă şi au lansat un proiect de colectare şi depozitare a acestor lămpi. Atunci „Programul de gestionare a deşeurilor” a obligat autorităţile locale să deschidă în capitală o întreprindere de colectare şi procesare a lămpilor luminescente.

Ecologiştii au obţinut terenul, depozite şi utilajul necesar. Timp de doi ani, au fost colectate peste 170 de mii de lămpi. Însă proiectul a intrat în impas. Ecologiştii au cerut susţinerea autorităţilor locale şi erau gata să procure o instalaţie specială de utilizare a lămpilor, ce conţin mercur. Însă totul a rămas la nivel de intenţii.

Defrişări cu scandal

O altă problemă ce-i preocupă pe ecologişti este tăierea ilicită a plantaţiilor verzi de pe terenurile pentru construcţii, precum şi nimicirea gazoanelor pentru amenajărea parcărilor. Printre cele mai scandaloase defrişări, ecologiştii au menţionat următoarele terenuri de construcţii pentru: centrul de agrement în parcul Florilor, blocul de locuit în parcul Valea Trandafirilor, casa din scuarul vizavi de Circ, pe str. Gr. Vieru, spălătoria auto de pe str. N. Dimo şi cîteva benzinării de pe traseul M2, pe segmentul Chişinău-Stăuceni.

De notat că municipiul Chişinău ar putea pierde în curînd încă un scuar. Recent, la o şedinţă operativă a primăriei a fost menţionat că compania care a luat în concesiune Aeroportul Internaţional Chişinău a solicitat direcţiei arhitectură să aprobe schemele de amenajare pe teritoriului adiacent a două parcări auto. Potrivit directorului adjunct al ÎM „Spaţiile verzi”, Galina Leahu, investitorul planifică să amenajeze parcările în zona verde, care în planul general al municipiului figurează drept scuarul aeroportului. Dacă parcările vor fi construite, atunci capitala va pierde zeci de coniferi.

Locul 108 la calitatea mediului

Potrivit experului de mediu, Andrei Isac, peste 50% din parcul de automobile din capitală este învechit, fapt ce afectează calitatea aerului şi conduce la diverse maladii respiratorii.

Conform unor estimări, nivelul de poluare a atmosferei în republică constituie 93%, iar la Chişinău – 96%. Principala sursă de poluare a atmosferei sînt întreprinderile industriale şi automobilele. Testele de laborator, efectuate de specialiştii de la Ministerul Mediului au arătat un conţinut sporit de praf toxic şi ozon în atmosferă.

Apropo, anul trecut, în ratingul ecologic EPI, Moldova s-a plasatpe locul 108 în lume. Cea mai proastă situaţie ecologică, potrivit ratingului, este în Turkmenistan şi Irak.

Apa moartă din rîul Bîc

Deosebit de acută este problema rîului Bîc. Apa acestuia este poluată în continuare prin deversarea deşeurilor de la întreprinderile industriale, benzinării, spălătorii auto, a apelor pluviale, iar malurile sînt pline de gunoi.

Potrivit ecoliogiştilor, starea izvorului răului este relativ bună, însă în regiunea Chişinăului şi după Anenii Noi este catastrofală. Ei au calificat aceste zone drept moarte. În vara trecută, experţii au transmnis primăriei şi Ministerului Mediului 18 propuneri de salvare a rîului. Una dintre acestea prevede introducerea unei amenzi mari şi a răspunderii penale pentru poluarea apelor. În Moldova sînt legi, ce prevăd amenzi pentru poluarea mediului, însă din cauza corupţiei, controlul surselor de poluare se încheie doar cu înţelegeri neoficiale.

Pînă în prezent, nimeni nu a reacţionat la propunerile ecologiştilor. Iar toate acţiunile autorităţilor locale se rezumă la curăţarea anuală a malurilor de gunoi. Potrivit ecologiştilor, această muncă este inutilă – „este inutil să investeşti milioane în amenajarea malurilor, în timp ce apa este poluată”.

Există soluţii

Nesoluţionarea tututor problemelor de mediu se rezumă la lipsa de bani. Însă în unele ţări, insuficienţa finanţării este compensată de înăsprirea controlului asupra infracţiunilor cu caracter ecologic. Şi aceste măsuri dau roade. De exemplu, în Rusia problemele ecologice sînt soluţionate cu ajutorul telefoanelor mobile. Pentru aceasta a fost elaborat un site special şi o aplicaţie mobilă, cu ajutorul cărora cetăţenii din orice regiune a ţării pot trimite informaţia despre încălcările ecologice.

Orice doritor poate fotografia o gunoişte neautorizată, deversarea deşeurilor etc. cu telefonul mobil şi expedia imaginile pe site, indicînd locul. Ulterior, cererea în regim online este trimisă către organele administraţiei centrale şi municipale, care înlătură încălcările.

P.S. Activiştii au trimis Cartea neagră la primăria capitalei. În cazul în care autorităţile nu vor lua măsuri faţă de problemele acute, atunci ecologiştii vor apela la instanţele judiciare. Însă deja se ştie că autorităţile nu au alocat niciun leu pentru problemele ecologice ale capitalei, dacă facem abstracţie de mijloacele prevăzute pentru curăţarea unui sector mic al albiei rîului Bîc, fapt ce ar trebui să prevină inundarea străzii Albişoara.