Locuitorii capitalei vor fi închişi cu interfoane

Foto: ak-telecom.fr

Olga MOCANU

Primăria a decis să facă ordine pe piaţa instalării inferfoanelor în capitală. Consiliului Municipal i-a fost expediat spre examinare un document, care în opinia autorităţilor locale, reglementează clar regulile de instalare a interfoanelor în blocurile locative. Direcţia gospodăriei locativ-comunale din cadrul primăriei argumentează necesitatea noilor reguli prin majorarea numărului de plîngeri din partea locatarilor care spun că în scara lor a fost instalat un interfon, fără acordul lor. Însă unii participanţi profesionişti pe piaţă au văzut în acest document promovarea intereselor unor mari jucători.

Regulamentul elaborat de Primărie prevede că firma ce intenţionează să instaleze interfoane în scările blocului, trebuie să organizeze o adunare generală şi să obţină acordul a 2/3 din locatarii scării. 51% dintre proprietarii apartamentelor din scară vor trebui să semneze cu compania contracte individuale sau un contract colectiv. În esenţă, aşa a fost şi pînă în prezent. Contractele (sau contractul) urmează a fi avizat la compania gestionară (SEL, sau asociaţia locatarilor, condominium etc.), încheind cu aceasta un contract de colaborare.

Acest contract va obliga furnizorul instalaţiei să repare pridvorul şi acoperişul de la intrare, să schimbe uşile, să instaleze rampe de acces şi balustrade pentru invalizi. Participanţii profesionişti pe piaţă sînt nedumeriţi, ce legătură au toate aceste servicii comunale cu instalarea, în fond, a unei simple lăcăţi. Şi cum toate acestea sînt legate de scopul principal al Regulamentului – reducerea numărului nemulţumiţilor de instalarea interfoanelor?

Pînă în prezent, interfonul şi aşa era instalat, cu condiţia acordului a 51% dintre locatarii scării. Cheile erau eliberate gratuit tuturor locatarilor. Uşile sau erau schimbate, sau căptuşite. Atunci, la ce bun la aceste reguli noi vechi să fie adăugat punctul privind semnarea contractului de colaborare cu compania gesionară şi privind reparaţia pridvorului?

Este suspect şi faptul de ce primăria a adus vorba despre aceasta în Regulament. Pe piaţa interfoanelor nu erau conflicte. Totodată, este nevoie urgentă de elaborarea Regulamentului privind înălţarea mansardelor. Atunci de ce, de exemplu, primăria nu a elaborat concomitent şi Regulamentul cu privire la construcţia mansardelor. Sau de ce, spre exemplu, primăria nu a propus şi Regulamentul privind reparaţia scărilor pentru companiile private? Se pare că cineva are nevoie de aceasta?

În opinia unor experţi, introducerea acestui Regulament urmăreşte două scopuri. Primul – lobby pentru nişte jucători mari. În ultimul timp, pe piaţa capitalei au apărut un număr mare de companii ce oferă acest tip de servicii, iar acest domeniu este unul profitabil. Oamenii au înţeles deja avantajele „intrării închise pentru străini” şi de aceea sînt tot mai mulţi doritori de a instala un lacăt în scară. Cheltuielile pentru înlocuirea uşii şi instalarea interfonului se răscumpără imediat (locatarii colectează bani pentru lacăt şi instalaţiile din interiorul apartamentelor), iar unele companii obţin şi un supraprofit sub forma plăţii lunare de la fiecare apartament.

Apariţia punctului privind semnarea contractului de colaborare cu companiile gestionare este încă o excrocherie din domeniul locativ-comunal, afirmă unii experţi. În acet caz, apare posibilitatea, „în interesele locatarilor” şi fără ca aceştia să ştie, de încheiere de către compania gestionară a contractelor pentru prestarea serviciilor de deservire a lacătelor codificate cu orice companie, în condiţiile cunoscute doar de părţi. Totodată, banii vor fi percepuţi de la persoane terţe, care nu participă la contract, adică de la locatari.

Al doilea scop – declinarea responsabilităţii serviciilor municipale pentru reparaţia scărlor şi punerea acesteia pe seama întreprinzătorilor, iar ulterior – pe seama noastră. Deoarece este clar că acest serviciu este solicitat, iar oamenii de afaceri nu se vor ocupa cu acte de binefacere şi vor introduce toate cerinţele noi în costul produsului.

Ce nu au dorit să vadă funcţionarii?

Experţii afirmă că nu înţeleg necesitatea acestui Regulament. Funcţionarii de la primărie au elaborat un document în interesul lor, însă nu s-au îndit că în acest domeniu rămîne deschisă o problemă ce trebuie soluţionată. Cui aparţine interfonul după instalarea acestuia din contul locatarilor? Şi cît de oportună este perceperea de către unele companii a taxei lunare?

Întrebarea privind taxa lunară pentru interfon ar trebui pusă. Cît de legală este perceperea acesteia şi din ce se formează suma de 7 lei pe lună?

Juriştii afirmă că, reieşind din legislaţia în vigoare şi utilizănd drept exemplu un contract al unei firme de instalare a interfoanelor, se atestă mai multe contradicţii.

Astfel, în contract este un punct, potrivit căruia, sistemul de interfoane, instalat în scară constituie proprietatea comună a locatarilor scării, care răspund de integritatea lui. Totodată, un alt punct din contract obligă clientul să achite o plată de abonament pentru utilizarea sistemului de interfoane, pentru reparaţie şi suport tehnic. Oare oamenii trebuie să plătească pentru utilizarea proprietăţii lor? Aceasta este ca şi cum după procurarea frigiderului am achita lunar pentru păstrarea alimentelor în el.

O altă problemă constituie reparaţia şi asistenţa tehnică. Trasarea unei paralele dintre activitatea or ganizaţiilor, ce deservesc comunicaţiile nu va fi posbilă, deoarece instalarea interfoanelor se referă la servicii casnice, dar nu locativ-comunale. Iar acestea sînt reglementate de Codul civil, potrivit căruia, locatarii au dreptul să refuze unilateral serviciile companiei. Locatarii pot încheia contracte de deservire a interfoanelor cu orice firmă, nu e obligatoriu cu cea care a instalat interfonul. Dar pot nici să nu încheie asemenea contracte, dar să se adreseze doar în caz de deteriorare, achitînd lucrările pe loc.

Mai există şi problema privind garanţia oferită de producător la componentele sistemului de interfoane – care constituie de la un an pînă la doi ani. Potrivit Legii cu privire la protecţia drepturilor consumatorului, vînzătorul (furnizorul) acestui echipament este obligat să-şi onoreze obligaţiile pe parcursul termenulu indicat. Adică, timp de cel puţin doi ani, firma este obligată să înlăture gratuit toate deficienţele, legate de exploatarea utilajului. Fireşte, despre garanţia producătorului în contract nu este scris niciun cuvînt.

În cazul în care va fi încheiat un contract de deservire tehnică, atunci locatarul are dreptul să ştie ce lucrări vor fi efectuate. De exemplu, lucrări de profilaxie sau revizia şi controlu tuturor aparatelor, nodurilor şi blocurilor sistemului de interfoane. Însă chiar dacă această listă cu lucrări va fi, nu există nicio garanţie că toate acestea vor fi efectuate.

E mai ieftin să cumperi un interfon nou decît să plăteşti pentru deservire

Totodată, apare şi întrebarea –este avantajos oare să achiţi deservirea sau este mai ieftin să cumperi un interfon nou şi să achiţi pentru conectarea lui. Spre exemplu, în casă sînt două scări cu cîte 36 de apartamente, au fost instalate două interfoane. 72 de apartamente x 7 lei pe lună x 12 luni = 6048 de lei pe an.

Astfel, timp de un an, compania va primi de la locatarii acestei case o „sumă frumuşică” pentru „deservirea” interfonului. Între timp, un interfon costă mai ieftin. Cel mai simplu interfon costă în medie 200 de lei de la fiecare apartament. Este nevoie de acordul a cel puţin 51% din locatarii scării, adică în cazul nostrul 20 de apartamente. 20 de apartamente x 200 de lei = 4000 de lei costă un interfon, care lucrează ca ceasul mai mult de trei ani.

Într-o altă scară poate fi instalat un interfon de acelaşi model, însă acolo sînt 24 de apartamente şi ei vor achita pentru deservirea aceluiaşi interfon 24x7x12 = 2016 de lei pe an, dar nu 6048 de lei.

Cu alte cuvinte, această afacere este foarte profitabilă şi cineva vrea să o controleze, sub paravanul grijii faţă de locuitorii capitalei. Se pare că în acest scop a şi fost elaborat Regulamentul, dar nicidecum în scopul protejării consumatorilor. Deoarece documentul nu soluţionează principalele probleme existente pe piaţă. Iar reparaţia promisă a pridvorului ar putea rămîne doar pe hîrtie. Ca şi în cazul construcţiei mansardelor.