La frontieră se strîng nori de furtună

Foto: fedpress.ru

Xenia Florea

Centrul american al integrării europene

În weekendul acesta, în Republica Moldova s-a aflat într-o vizită de o zi asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice a Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland. În cadrul conferinţei de presă, funcţionarul american a declarat clar ce aşteaptă Washingtonul de la autorităţile de la Chişinău. SUA, a spus ea, doresc să vadă Moldova un stat EUROPEAN independent şi prosper: „În acest sens, scopurile noastre coincid cu ale voastre”.

În opinia experţilor, după refuzul lui Victor Ianukovici de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi eşecul summit-ului de la Vilnius, s-a încheiat perioada primăverii de „integrare europeană”.

Washington-ul a preluat de la Bruxelles principalele pîrghii ale procesului de integrare europeană, considerînd poziţia UE insuficient de activă şi chiar moale, ce ar fi putut conduce la pierderea influenţei în Ucraina. Este suficient să ne amintim de celebra convorbire telefonică dintre Victoria Nuland şi ambasadorul SUA la Kiev Jeffrey Payette şi de fraza ei expresivă „Fuck the EU”, ce sugera că, avînd susţinerea ONU, SUA ar putea „pedepsi Uniunea Europeană”, care nu este suficient de activă în Ucraina.

În opinia analiştilor politici, după ce cele mai importante pîrghii aşe procesului de integrare europeană au trecut de la Bruxelles la Washington, s-a modificat şi limbajul dialogului: acesta a devenit mai dur şi mai categoric. SUA nu mai doresc să fie foarte respectuoase cu ţările aflate în proces de integrare, după ce au investit (dacă e să o credem pe Victoria Nuland) în dezvoltarea „democraţiei ucrainene” 5 mild. dolari, era cît pe ce să-i scape, ba au mai primit şi două lovituri regionale dureroase din partea FR. Prima - cînd Ianukovici a refuzat să semneze Acordul de Asociere, iar a doua – cînd Rusia a obţinut Crimeea.

Veriga-cheie în politica Washingtonului în direcţia integrării europene a şi devenit asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice a Secretatului de Stat al SUA, Victoria Nuland – persoană care cunoaşte foarte bine specificul regional şi care are legături strînse cu Pentagonul. La sfîrşitul anilor 90 ea a activat în funcţia de adjunctul pentru Afaceri cu Uniunea Europeană a şefului Departamentului de Stat, a fost decorată cu medalia instituţiei de apărare pentru succesele obţinute în activitatea cu partea rusă în timpul conflictului din Kosovo, a ocupat posturile asjunctului reprezentantului permanent al SUA la NATO şi a trimisului special pentru arme convenţionale în Europa.

Pe 5 decembrie trecut, în cadrul reuniunii miniştrilor Afacerilor Externe ai OSCE la Kiev, Victoria Nuland, care se evidenţiază, reieşind din afirmaţiile şi acţiunile ei, prin energie debordantă şi francheţe, a declarat că „America îi susţine în Ucraina pe toţi cei care doresc apropierea cu Europa”, lansînd un semnal regional clar – cine nu e cu UE, e împotriva noastră.

„Acutizarea transnistreană”

Vizita în Moldova a asistentei lui John Kerry a coincis în mod straniu cu „acutizarea” bruscă a situaţiei din Transnistria şi a sporirii retoricii anti-ruseşti în regiune.

Ministrul interimar de Externe al Ucrainei, Andrei Deşiţa, a declarat într-o intervenţie la unul dintre canalele ucrainene că Rusia coace un plan de restabilire a foste Uniunii Sovietice. În calitate de momeală, în opinia lui, va fi folosită Transnistria: FR ar putea profita de apelul autorităţilor tiraspolene privind alipirea nerecunoscutei RMN şi învinuirile în adresa Ucrainei privind blocada Transnistriei, şi sub pretextul apărării conaţionalilor săi să acapareze raioanele din stînga Nistrului, să invadeze în regiunile de sud şi de est ale Ucrainei şi să le anexeze după exemplul Crimeii.

Premierul RM Iurie Leancă, între timp, oferă un iunterviu pentru cea mai mare agenţie internaţională Reuters şi spune că dacă se va întîmpla ceva, Republica Moldova nu va putea risposta unei invazii din exterior, similare cu cea din Crimeea. Liderul PLDM şi şeful de partid al lui Leancă, Vladimir Filat declară pentru presa locală că nu se teme de o intervenţie militară în regiune şi speră în ajutorul din partea „partenerilor externi, la care putem apela”. Iar organizaţiile naţionaliste, de genul „Acţiunea-2012”, pregătesc pentru 6 aprilie o acţiune anti-rusească sub lozinca „Aici nu e Crimeea!”.

Potrivit corporaţiei britanice de media BBC, după convorbirea telefonică de lunea aceasta cu cancelarul Germaniei Angela Merkel, preşedintele FR Vladimir Putin a dat ordin privind retragerea parţială a trupelor ruse de la graniţa cu Ucraina. Reprezentantul Ministerului Apărării al Ucrainei a declarat într-un interviu pentru agenţia France Press că, se pare, că Rusia îşi retrage treptat trupele militare de la frontiera comună.

Parcă nu seamănă că Federaţia Rusă, care s-a implicat activ în lutpele politice pentru statutul viitor al Transnistriei în componenţa „Moldovei unice, suverane şi neutre” şi pentru federalizarea şi „neutralitatea” Ucrainei, să urzească planuri militariste, aşa cum afirmă unele persoane de rang înalt din Ucraina şi Moldova.

De ce ar merge Rusia acum la acuzizarea situaţiei şi la alipirea Transnistriei, condamnînd-o la statutul de rezervaţie înconjurată de duşmanii din Ucraina şi Moldova, dacă republica nerecunoscută şi ala se află demult în subordinea Moscovei? Sau de ce ar avea nevoie acum Rusia să invadeze regiunile din sudul şi estul Ucrainei, dacă ar fi mai simplu să se retragă pentru un timp şi să-i ofere Occidentului posibilitatea să rezolve singur problemele financiar-economice ale Ucrainei.

Este suficient ca FR să anuleze reducerile la preţul pentru gaze, să-şi închifă piaţa pentru migranţii ucraineni (Rusia deja a lichidat cotele pentru muncitorii străini, care pot fi angajaţi de antreprenorii ruşi), să-i ceară Kievului să achite datoriile (numai datoria pentru gaze constituie 2 mild. dolari) şi să introducă taxe vamale pentru mărfurile ucrainene. Aceste fapt va genera, inevitabil, o explozie socialeă şi o creştere a tendinţelor separatiste în sud-estul ţării, care vor fi alimentate de indicatorii „vieţii sătule” ale noilor cetăţeni ruşi din Crimeea.

De aceea, e puţin probabil că din partea Federaţiei Ruse acum ne putem aştepta la intervenţii şi anexe ale noilor teritorii. Dacă, desigur, ea nu va fi provocată. Atunci apare întrebarea, cine şi de ce are nevoie de tensionarea situaţiei, aţîţînd spiritele în jurul nerecunoscutei RMN şi a unui posibil atac al Rusiei asupra Moldovei? Se creează impresia că nu atît Rusia vrea să obţină Transnistria şi sud-estul Ucrainei, cît Kievul şi Chişinăul, la indicaţia Occidentului, tensionează conştient situaţia.

„Reînvierea” NATO

La mijlocul lunii martie, renumitul economist rus Mihail Deleaghin a declarat că actuala poziţie activă a Statelor Unite pe „frontul ucrainean” şi demonizarea Rusiei este legată, inclusiv, de faptul că pe 24 martie în SUA este aprobat bugetul militar anual, iar „cu cît mai mare va fi tensiunea în lume, cu atăt mai mare va fi acesta”. Adică, Washingtonul avea nevoie urgentă de un duşman, pentru a-şi argumenta majorarea cheltuielilor pentru apărare.

Statele Unite îşi cheamă şi aliaţii din Alianţa Nord-Atlantică să acţioneze similar. Pe 26 martie, la Bruxelles, în cadrul summit-ului UE-SUA, preşedintele Barack Obama a criticat dur statele-membre ale NATO pentru nerespectarea principiului celor „două procente”: potrivit standardelor NATO, alocaţiile pentru apărare trebuie să constituie cel puţin 2% din PIB. Iar din 28 de ţări ale NATO această regulă este respectată doar de cîteva: SUA- 4,4%, Marea Britanie – 2,4%, Grecia – 2,3%, Estonia – 2%.

Pe fonul crizei ucrainene, Barack Obama a chemai toţi membri NATO să majoreze cheltuielile pentru apărare, care au fost reduse în perioada crizei. „Situaţia din Ucraina ne aminteşte de faptul că libertatea nu poate fi gratuită”, a declarat preşedintele american.

Apelul lui a avut efect imediat: Letonia şi Lituania, care acum cheltuie pentru apărare 1% din PIB, au promis să-şi dubleze pînă în 2020 alocaţiile militare. Polonia intenţionează, pînă în 2022, să procure cîteva sute de drone militare şi de cercetare în valoare de 1 miliard de dolari. Şi Marea Britanie s-a răzgîndit să-şi reducă bugetul militar.

În opinia observatorului Vladimir Panov, datorită crizei ucrainene, „NATO a obţinut un nou impuls spre renaştere şi un nou scop - stăvilirea activă a Rusiei”.

Pe 1 şi 2 aprilie, la Bruxelles va avea loc summit-ul Alianţei Nord-Atlantice, principalele subiecte ale căruia vor fi, potrivit publicaţiei „Kommersant”, criza ucraineană şi posibilele acţiuni militare în susţinerea Kievului, precum şi acţiunile Rusiei în Crimeea şi revizuirea cooperării NATO cu Moscova.

Nu este exlcus că la summit va fi aprobată o nouă funcţie – coordonatorul special pentru asistenţa în sporirea capacităţii de apărare ale ţărilor ce apelează la ajutor. „Noi le vom oferi partenerilor noştri suportul consultativ necesar în domeniul apărării, precum şi vom instrui forţele militare locale”, au declarat pentru publicaţia citată surse diplomatice din cadrul NATO.

Adică, forţele militare ucrainene, după exemplul Georgiei şi Moldovei, vor putea fi, acum destul de oficial, (la demersul conducerii Ucrainei) modernizate şi înarmate după chipul şi asemănarea NATO. Această evoluţie este prevăzută şi în Acordul de Asociere Ucraina-UE. În afara promovării politicilor comune de securitate şi apărare, documentul mai prevede şi stabilirea unor contacte strînse dintre Ucraina şi Agenţia Europeană Militară, „în scopul examinării subiectelor ce ţin de perfecţionarea capacităţilor militare, în special, a celor cu caracter tehnic”.

P.S. La Chişinău, asistentul Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland nu a venit singură. Ea a fost însoţită de adjunctul asistentului secretarului Apărării al SUA, Evelyn Farkas, şi directorul pentru politici, planificare şi parteneriat în cadrul Comandamentului Forţelor SUA în Europa, Randy Kee. Ce au făcut doi înalţi funcţionari ai departamentului militar al Statelor Unite în Moldova neutră, sursele oficiale nu spun.

Apropo, dintr-o stranie coindidenţă, după plecarea Victoriei Nuland, precum a scris luni pe reţelele de socializare primarul de Soroca Elena Bondarenko, „comisariatul militar din Soroca a solicitat primăriei din Soroca lista militarilor în rezervă. Oare ce pregătesc?”.