Curtea Constituțională a extins competențele președintelui, contrat voinţei lui

Foto: mk.ru

Victor Surugiu

Printr-o recentă decizie, Curtea Constituțională a extins considerabil posibilitatea de contestare a legalității legilor. Acum, nu mai este necesar ca legea să intre în vigoare - ea poate fi blocată pînă la publicare și conferirea statutului ei oficial. Această schemă întărește suplimentar CC în calitatea de organ suprastatal , capabil să influențeze asupra proceselor politice, economice și sociale din țară.

Anul trecut, CC a Moldovei a obținut competențe fără precedent, ce îi permit să sisteze acţiunea legilor, hotărîrilor, decretelor și chiar a acordurilor internaționale. În unele cazuri, pentru aceasta este suficientă doar o dispoziție a președintelui Curții Constituționale. Pachetul amendamentelor a fost votat împreună cu alte proiecte de lege, în urma rezultatul înțelegerilor convenite între partidele de guvernămînt. Totodată, a fost întergistrat un record : întregul proces de adoptare în două lecturi și publicarea oficială a durat doar cîteva zile.

Majoritatea acestor proiecte de lege au fost anulate deja peste două săptămîni, inclusiv cele privind modificarea procedurii de demitere a directorului Centrului Național Anticorupție și privind introducerea în Moldova a sistemului electoral mixt. Însă pe fonul bătăliei dintre partide pentru fotoliului de premier, modificările constituționale "dubioase" au fost date uitării. Deși acestea nu au trecut prin filtrul Comisiei de la Veneția și au stîrnit doar nedumeriri şi întrebări din partea xperților europeni.

S-ar părea că astăzi competențele CC sînt suficient de largi și permit să "blocheze" aproape orice act normativ sau proces, care are măcar un semn de neconstituționalitate. Însă s-a dovedit că fanteziile actorilor politici nu au limită. Experții explică această tactică prin dorința unor figuri, care au posibilitatea de a influența poziția CC, să se poată proteja în viitor. indiferent de situația de pe Olimpul politic.

Deputații liberali Valeriu Munteanu și Gheorghe Brega au depus o sesizare privind interpretarea unor prevederi ale art.135 din Constituția RM. Acest articol stabileşte, în special, competenţele CC privind controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului. Pînă în prezent putea fi contstată doar legea în vigoare, promulgată de preşedinte, publicată în mod oficial şi care a intrat în vifoare.

Autorii sesizării se interesează: poate oare şeful statului să se adreseze la CC după ce documentul a parvenit la Preşedinţie, dar înainte ca acesta să fie promulgat şi publicat în „Monitorul Oficial”. Deja în cadrul şedinţei judiciare, deputaţii şi-au extins sesizarea şi au solicitat CC să iasă din limitele primei sesizări.

În final, judecătorii i-u conferint nu doar preşedintelui dreptul de a contesta „în prealabil” legalitatea legilor, dar şi tuturor celor care deţin asemenea competenţe. Astfel, conform acestei scheme, la CC se pot adresa deputaţii sau fracţiunile parlamentare, guvernul, ministrul Justiţiei, Procurorul General, Curtea Supremă de Justiţie, avocatul parlamentar, iar în unele cazuri şi Adunarea Populară a Găgăuziei.

Potrivit noilor reguli, sesizarea la CC poate fi depusă imediat ce versiunea finală a legii a fost semnată de preşedintele sau vicepreşedintele Parlamentului. Este remarcabil faptul că însuşi şeful statului în sesizarea sa s-a pronunţat împotriva unei asemenea interpretări a Constituţiei. Un „Nu” categoric a spus şi Guvernul. Parlamentul a fost de acord doar cu posibilitatea unul control constituţional „prealabil”, în unele cazuri .
Catedra Drept constituţional şi administrativ a facultăţii de drept a Universităţii de Stat a efectuat o cercetare conmplexă a acestei probleme. În opinia specialiştilor, preşedintele are dreptul să se adreseze la CC înaintea promulgării legii doar în cazuri singulare, cănd el o remite parlamentului. Însă, practic, toate opiniile pronunţate în acest sens nu au fost auzite de Curtea Constituţională.

„Este încă o decizie stranie a CC, de rînd cu altele nu mai puţin stranii, - menţionează unui dintre experţii noştri. – Membrii CC, ca şi în alte cazuri, invocînd „supremaţia Consituţiei”, se contrazic. Or, recent, examinînd sesizarea privind denumirea limbii de stat, ei au acordat prioritate Declaraţiei de independenţă a RM, recunoscînd că ea este mai presus de Constituţie şi anume ea deţine supremaţia în ierarhia juridică. Chiar pe site-ul CC, la rubrica „Baza legală”, Consituţia este plasată pe locul doi, după Declaraţia de independenţă.

CC îşi motivează concluziile şi prin grija faţă de democraţie, de libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului. Totodată, judecătorii uită că legea nepromulgată şi nepublicată, în esenţă, nu există, nu există textul ei oficial. Prim urmare, ea nu poate fi supusă controlului constituţional. În majoritatea ţărilor, controlul imperativ al legii de către CC este posibilă doar după intrarea ei în vigoare.

În această ordine de idei s-au pronunţat reprezentanţii majorităţii organelor publice, opinia cărora a fost solicitată. Însă CC nu a ţinut cont de poziţia lor. În schimb, în decizia CC există o trimitere la hotărîrea CC din România, în care se vorbeşte despre lipsa clarităţii în Constituţia RM şi despre posibilitatea interpretării acesteia în sensul extinderii competenţelor.

Refuzînd să ia în calcul poziţiile instituţiilor supreme din Moldova, CC a fost de acord cu recomandările colegilor săi din România. Se pare că discuţiile despre faptul cui servesc membrii CC a Moldovei, ce deţin cetăţenia română, nu sînt atît de lipsite de temei, cum li s-ar părea multora”.

După emiterea verdictului, CC a expediat Parlamentului o prezentare specială, prin care parcă le aminteşte deputaţilor despre necesitatea de a se supune justiţiei constituţionale. CC a indicat Parlamentului asupra obligativităţii de a-i informa despre adoptarea legilor pe toţi cei, care au dreptul de a contesta constituţionalitatea acestora. Acum, deputaţii trebuie să creeze un mecanism de înştiinţare a persoanelor şi organelor interesate, înaintea transmiterii textului la Preşedinţie şi publicării lui în „Monitorul Oficial”.