miercuri, 28 mai 2014, 19:20 view Vizualizări: 848 ori   printImprimaţi
comment Comentarii: 0

Enclava rusească

Foto: journalufa.com
Vasilii Balan

A doua limbă de stat

Privarea limbii ruse de statutul limbii de comunicare, prin reducerea artificială a domeniului de utilizare și înlocuirea ei cu limba engleză va conduce nu doar la izolarea definitivă a vorbitorilor de limbă rusă, dar și la modificarea codului genetic al moldovenilor, îi va lipsi de memoria înaintașilor.

În paralel cu data semnări Acordului de Asociere UE-RM, recent am aflat și despre faptul că noul Concept al Educației în Moldova presupune egalarea limbii ruse cu limbile străine. Proiectului noului Cod al Educației prevede că, în viitor, elevii vor studia două limbi străine, la alegere – rusa, engleza, franceza, germana, spaniola etc. Însă Ministerul Educației preferă limba engleză.

În principiu, acest lucru era previzibil. Și nu este exclus că, cu timpul, vreun grup de inițiativă a cetățenilor va veni cu propunerea de a stabili limba engleză drept a doua limbă de stat. Astăzi, o asemenea inițiativă ar fi părut absurdă, însă deja nu e de mirare că multe evenimente oficiale, organizate de către organele publice și, practic, toate evenimentele, desfășurate de organizațiile neguvernamentale, finanțare din Occident, sînt dublate în Moldova, sau au loc în limba engleză. Și aceasta deși în țară nu există purtători nativi de limbă engleză și aceasta este cunoscută de doar circa un procent din populație.

Situația e paradoxală: limba rusă este stabilită, la nivel legislativ și chiar constituțional, drept limbă de comunicare interetnică în Moldova. Astfel, Legea ”cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova” spune că limba rusă este utilizată pe teritoriul țării de rînd cu cea moldovenească, ca limbă de comunicare interetnică. Iar Constituția RM proclamă că ”Statul recunoaște și protejează dreptul la păstrarea, dezvoltarea și funcționarea limbii ruse și a altor limbi, utilizate pe teritoriul țării. Statul contribuie la studierea limbilor de comunicare internațională”.

Pentru cine lucrează funcționarii moldoveni?

Însă aproape toate site-urile oficiale din țară sînt dublate nu în limba rusă, ci în engleză. De exemplu, site-ul guvernului moldovean www.gov.md

O parte din ministere prezintă informația pe site-urile lor doar în ro, dar nu în md (înseamnă oare aceasta că ministerele sunt românești, dar nu moldovenești?), iar alta – democratic, în trei limbi: ro, ru, eng. Iar Ministerul Apărării, cel al Afacerilor externe, al Tineretului și Sportului – lucrează exclusiv doar cu vorbitorii de română și engleză. Adică ministerele nu sunt preocupate de cea mai mare parte a populației.

Uneori se creează impresia că funcționarii în general nu sunt preocupați de cetățeni – indiferent în ce limbă aceștia comunică. Deoarece o parte considerabilă de documente oficiale este pregătită de către autorități în traducerea din engleză, iar uneori doar în engleză. E clar că eforturile conducerii sunt îndreptate spre partenerii străini, care le finanțează reformele interminabile și le permit, din contul acestor reforme, să se îmbogățească și să se mențină la putere. Însă, deseori, aceste eforturi demonstrative ajung la absurd.

În orice caz, în toamna anului trecut, parafarea Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova, publicat în limba engleză, a provocat scandal. Doar la începutul anului curent, pe 14 ianuarie, a apărut varianta în limba moldovenească, iar apoi și cea în limba rusă a Acordului. Reprezentanții Guvernului au explicat aceasta prin faptul că există o anumită practică internațională de dezbatere și semnare a documentelor internaționale. Însă societatea civilă era indignată de faptul că asemenea documente vitale pentru țară, complicate și voluminoase sunt elaborate într-o limbă ce nu este înțeleasă de majoritatea absolută. Aceste fapt creează suspiciuni că documentul ar putea fi adoptat contrar intereselor țării – doar din simplul motiv că anumite nuanțe ar putea fi omise.

Punctul de comparare

Ținînd cont de avansarea rapidă a Moldovei pe calea integrării europene, putem fi de acord cu faptul că limba engleză a devenit importantă pentru reprezentanții puterii – funcționarii care poartă negocieri – care elaborează și participă la proiectele UE și SUA, cetățenii moldoveni care își fac studiile peste hotare și lucrează cu companiile străine. Însă în Republica Moldova, potrivit datelor oficiale, pentru 30% limba rusă încă este limba maternă, iar majoritatea populației cunoaște bine limba rusă. Dar nu cea engleză!

Totodată, în țară există regiuni întregi, unde populația vorbește preponderent în limba rusă. În aceste condiții, poziția funcționarilor Ministerului Educației, potrivit căreia limba engleză trebuie să devină limba de bază pentru moldoveni, iar toate limbile trebuie prezentate în egală măsură în Codul Educației, inclusiv cea rusă, este foarte dubioasă și nu are nicio legătură cu interesele educației. Deoarece cum poți compara limba rusă cu alte limbi străine pe teritoriul Moldovei?

Cum poate fi explicat proiectul Codului Educației, din punct de vedere al bunului simț și al legislației în vigoare? Or, potrivit legislației moldovenești, funcționarii, precum și angajații anumitor profesii, trebuie să cunoască obligatoriu limba rusă? Sau nu vor putea pretinde la o funcție publică?

Unitatea la nivel genetic

Astăzi, limba rusă în Moldova este limba maternă nu doar pentru ruși, dar și pentru mulți moldoveni, bulgari, ucraineni, evrei, precum și reprezentanți ai altor naționalități, ce locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova. Limba rusă a devenit un factor liant puternic pentru poporul multietnic al Moldovei.

Poporului multietnic este bazată pe toleranța națiunii majoritare – a moldovenilor – față de minoritățile naționale, pe limba înțeleasă de toți, de comunicare interetnică, pe trecutul comun, pe valorile morale comune. E clar că această unitate împiedică autoritățile pro-europene, care au anumite sarcini din partea conducerii țării vecine să distrugă particularitățile ei naționale, care le-au permis locuitorilor acestei regiuni să supraviețuiască milenii întregi.

Să facem o excursie în istorie. Este cunoscut faptul că vechii slavi – sarmațienii și strămoșii noștri istorici – tracii au creat cu 2,5 mii de ani în urmă statul comun Dacia, au luptat împreună împotriva Romei, pe parcursul a sute de ani, moldovenii și slavii au trăit împreună și pe teritoriul Moldovei moldovenii i-au asimilat activ pe slavi. Despre aceasta vorbește existența multor nume slave printre moldoveni (Pavlicenco, Grușac, Cosarciuc, Lucinschi, Carpov etc.)

Prin venele moldovenilor curge foarte mult sînge slav, culturile noastre au fost strîns împletite pe parcursul a mii de ani. După dispariția Daciei, strămoșii noștri și-au pierdut scrisul, de aceea, prima limbă oficială a cancelariei moldovenești, pe parcursul a 300 de ani, a fost limba slavă, iar grafia chirilică a devenit grafia limbii moldovenești. Autohtonă. Acest fapt este evident și din cauza că în grafia latină nu sînt suficiente litere pentru deservirea foneticii limbii noastre, de aceea 25% din literele latine au ”codițe” jos și ”căciulițe” sus. Noi avem un șir de rude – slavi, avem legături strînse cu Rusia și alte state slave. Pentru economia noastră, piața CSI este cea mai importantă și cu perspective mari.

Și toate acestea nu ar trebui luate în calcul de Ministerul Educației?

Distrugătorii societății moldovenești

Nu este secret că unele organizații obștești au purces la realizarea pe teritoriul Moldovei a proiectelor de distrugere a acestei unități prin răspîndirea informației negative despre ruși și limba rusă, în special. Și acestea sunt niște acțiuni logice ale ”distrugătorilor”, ținînd cont de faptul că, la începutul anului curent, partenerii europeni și-au exprimat profunda uimire față de faptul că o parte considerabilă a populației se opune integrării europene.

Amintim că, la începutul anului curent, un grup de parlamentar europeni a vizitat Găgăuzia și Transnistria. Și ei nu și-au ascuns confuzia. Diplomații vorbeau despre faptul că nu au fost informați despre un număr atît de mare de cetățeni pro-ruși. Iar mulți dintre ei au început să vorbească despre necesitatea schimbării stilului autorităților moldovene de a discuta cu poporul său – să înceapă a comunica în limba înțeleasă de circa jumătate din populație – adică în limba rusă. Despre aceasta a anunțat recent și șeful Misiunii OSCE în Moldova, Jennifer Brush.

Partenerii europeni mai sînt îngrijorați și de faptul că vorbitorii de limbă rusă, mai ales cei din sudul republicii, influențează într-o măsură mai mare decît au presupus ei asupra politicii moldovenești, prin alegerea lor. În acest sens este elocventă marcarea Zilei Victoriei la Chișinău, pe 9 mai, cînd mii de oameni au mers la Memorialul ”Eternitate”, pentru a cinsti memoria celor căzuți în cel de-al doilea război mondial, ignorînd, totodată, marcarea Zilei Europei, a doua zi. Toate acestea puteau fi explicate prin timpul posomorît și ploaia din 10 mai, însă este evident că o asemenea lipsă de atenție ar putea spori și mai mult dorința autorităților proeuropene ale Moldovei de a slăbi influența acestei părți pro-ruse a societății.

Și dacă, prin cuvinte, partenerii au început să insiste asupra necesității ca autoritățile să vorbească cu poporul într-o limbă cunoscută, adică în rusă, atunci în fapte, noi vedem încă o tentativă de marginalizare a limbii ruse și astfel de influențare asupra numărului de vorbitori.

Divizarea, ca o consecință a izolării

În realitate, reducerea influenței limbii ruse, iar prin urmare și a purtătorilor ei are loc în Moldova pe parcursul a peste douăzeci de ani. Poate nu e atît de radical și repede ca, spre exemplu, în Țările Baltice, însă vectorul a fost trasat încă la începutul anilor 90. Și totul a început cu activitatea concretă în sistemul educației. Astăzi, numărul orelor, mai ales în clasele mari, a fost redus într-atîta, încît mulți absolvenți ai școlilor moldovenești nu cunosc sau vorbesc prost limba rusă.

Acest fapt a avut loc nu doar din cauza că față de funcționarii publici este aplicată condiția obligatorie de cunoaștere a limbii de stat, pe care mulți vorbitori de limbă rusă o cunosc la perfecție. Ținînd cont de mentalitatea rurală a populației, s-au răspîndit pe larg legăturile de rudenie și ”cumătrismul”, cînd la un post prestigios sînt preferați doar oameni ”de-ai noștri” – rude, cumetri, consăteni.

Lupta cu limba rusă și cu vorbitorii de limbă rusă se duce în asemenea domenii, unde s-ar părea, că totul este decis de alegerea consumatorului: audiovizualul, difuzarea filmelor artistice în cinematografe, pregătirea programelor audiovizuale, plasare publicității. Oamenii nu pot fi impuși să privească filme sau programe în altă limbă, dacă ei nu doresc acest lucru. Însă în Moldova audiovizualul se raliază la cerințele politicienilor, dar nu ale consumatorilor. Totodată, transmisiunea în limba engleză este admisă, iar limbii, care are rădăcini istorice și statut de limbă de comunicare interetnică, i se conferă din start o valoare opusă.

Deseori au loc conflicte chiar la bordul avioanelor companiilor aeriene din Moldova. Anunțînd intenția de a deveni companii internaționale, care efectuează, inclusiv rute ce leagă Vestul și Estul, angajații companiilor aeriene, totuși, nu mai fac anunțuri în limba rusă, în timpul zborului, în pofida numărului mare de pasageri din țările CSI, inclusiv Rusia, la bord. Acest lucruri au loc la cererea politicienilor liberali din Moldova.

În consecință, din cauza politicii suferă afacerile, deoarece pasagerii vorbitori de limbă rusă nu înțeleg despre ce este vorba și se indignează. Deși țările europene, inclusiv în România, dimpotrivă, se străduie să le intre în voie clienților ruși, pentru a-și mări profiturile. De exemplu, anul trecut, compania Air France a început să vorbească în rusă și a introdus mai multe servicii orientate spre clienții ruși, atît în aerogară, cît și la bordul avionului. O atenție deosebită compania acordă instruirii personalului de la bordul avionului: circa 300 de membri ai echipajului Air France au studiat bazele culturii ruse, pentru a avea o abordare specială față de clienții ruși.

În aceste condiții ar fi păcat să nu utilizăm oportunitățile existente și să nu încercăm să distrugem echilibrul din societatea moldovenească. Divizarea, care deja există, le permite politicienilor să-și fortifice influența asupra electoratului, însă nu contribuie la dezvoltarea statului. Precum am menționat mai sus, pe parcursul a sute de veacuri, moldovenii (și strămoșii moldovenilor – tracii) vorbeau în limbile slave, trăind alături de slavi.

Limba moldovenească și cea rusă s-au dezvoltat în paralel, completîndu-se și îmbogățindu-se reciproc. Moldovenii participau la formarea gramaticii limbii ruse moderne. Mentalitatea poporului moldovenesc și al celui rus se deosebesc nesemnificativ, ele s-au format în strînsă interacțiune.

Istoria poate fi rescrisă în noile manuale, dar nu poate fi ștearsă memoria strămoșilor din codul genetic al moldovenilor. Altoind ”șanse” nefirești acestui popor, distrugînd tradițiile multiseculare, putem intra în voie, pentru moment, partenerilor ce ne finanțează, însă ce va rămîne, în cele din urmă, din acest popor?

 
comments powered by Disqus